Recenzii filme si carti

Material preluat din Mapa de presa a filmului Invincibilii

De unde v-a venit ideea pentru realizarea filmului INVINCIBILII?

Olivier Nakache: Totul a început în anul 2003. Într-o seară ne uitam la un documentar care ne-a marcat pe amândoi: DESPRE VIAŢĂ ŞI MOARTE. Era vorba despre întâlnirea foarte improbabilă dintre Philippe Pozzo di Borgo, rămas invalid în urma unui accident de parapantă şi Abdel, un tânăr dintr-un ansamblu de locuinţe sociale, angajat să aibă grijă de el. La acel moment, abia terminasem de filmat “Je prefere qu’on reste amis” (cunoscut şi sub numele de “Just friends”). Probabil că nu eram suficient de maturi să abordăm subiectul la vremea aceea, însă documentarul ne-a rămas în minte. De multe ori ne uitam la el repetitiv…. şi, după “Tellement Proches” (cunoscut şi sub numele de “So close”), am considerat că poate a sosit timpul pentru a începe să scriem scenariul. Citeste continuarea »

Colegul nostru din echipa Filme-carti.ro, Codrut Constantinescu, a acordat un nou interviu in data de 7 martie 2011 postului de televiziune local Valea Prahovei TV. Prima parte a acestui interviu o oferim astazi, un interviu in care se discuta pe larg despre scriitorii si tentatia totalitara, o tema despre care colegul nostru se documenteaza asiduu in ultima vreme, dovada fiind articolele publicate aici in ultimele luni. Intrebarile si discutia au fost intretinute de domnul Florin Dochia in cadrul emisiunii “Teme si dileme”. Interviul in integralitate mai jos: Citeste continuarea »

Pe 18 martie va fi lansat in cinematografele din romania debutul regizoral al producatorului Cristian Comeaga (Filantropica, Tache) – La bani, la cap, la oase, un film cu un scenariu semnat de Robertino Patilea.

Intr-un scurt interviu, scenaristul filmului, Robertino Patilea a dat cateva detalii despre activitatea lui profesionala si a dezvaluit de unde i-a venit ideea pentru acest proiect.

1.  Robertino, spune-ne ceva despre tine. Esti la debut asa ca toti vor sa afle cine esti, de unde vii, de ce te-ai apucat de scenarii si care e meseria ta de baza.

Despre mine,  ca la un interviu de angajare, sa incepem cu studiile.

Am terminat ASE-ul, am un MBA in Finante Summa cum Laudae, si mai o calificare de “Analist Financiar cu Patalama” – CFA – la care, marturisesc, am muncit si la aia vreo 3 ani ca s-o obtin.  Cum s-ar spune, pregatirea academica a oricarui scenarist care se respecta.

Scoli de film…zero, nada, mucles. Citeste continuarea »

Colegul nostru din echipa Filme-carti.ro, Codrut Constantinescu, a acordat un interviu in data de 3 ianuarie 2011 postului de televiziune local Valea Prahovei TV. Interviul a avut o tematica larga legata de cultura romaneasca, de statul romanesc si conditia lui in lumea moderna, dar si conditia scriitorului. Intrebarile si discutia au fost intretinute de domnul Florin Dochia in cadrul emisiunii “Teme si dileme”.

Interviul in integralitate mai jos: Citeste continuarea »

Puteti citi prima parte a interviului aici.

Partea a II-a

Constantin si Elena este un documentar despre naturalete, despre o frumusete simpla a vietii traite din plin. De la o simpla filmare de familie, a ajuns un documentar nominalizat si premiat la numeroase festivaluri. Andrei Dascalescu a reusit sa transforme viata bunicilor sai intr-o poveste in care ne regasim toti.

1.       In timpul in care ai lucrat la montajul filmului Youth Without Youth, te preocupai de alte proiecte?

Am lucrat 14 luni la filmul lui Copolla, de luni pana sambata si s-au adunat destul de multi bani cu care mi-am cumparat o camera video, abia aparuse HDV-ul si primul lucru pe care am vrut sa il filmez au fost bunicii. Cand mai aveam un week-end liber, fugeam langa Piatra Neamt si ii filmam. Banuiam un potential, poate ceva de festivaluri, dar nu facusem decat sa filmez de cateva ori, timp de 6 luni sau nu mai stiu exact, de cand mi-am cumparat camera pana cand am terminat filmul lui Copolla. Si atunci, cand lucrul pentru Youth Without Youth s-a terminat, am adus cate o carpeta facuta de bunica sa le fac cadou lui Copolla, lui Murch si producatoarei. Atunci mi-a venit ideea sa pun cap la cap cateva imagini, sa vada de unde a venit carpeta, sa pretuiasca darul mai mult decat ceva cumparat de la un magzin de suverniruri. Asa s-a nascut un montaj de 30 de minute despre care Murch a spus ca ar putea fi un film. Citeste continuarea »

Pe Andrei Dascalescu l-am cunoscut la proiectia speciala Constantin si Elena de la Noul Cinematograf al Regizorului Roman in aceasta vara. Era agitat, nu parea sa stea locului, incercand sa coordineze organizarea proiectiei si sa isi intampine invitatii si prietenii. Mai tarziu, am participat la editia 1.5 a Festivalului Filmul de Piatra, unde a avut rolurile de sunetist, fotograf, MC, organizator si am inteles ca ii sta in fire sa fie multi-tasking. Pentru ca e vorbaret, pentru ca fiecare raspuns a lui a presupus o scurta povestire si a dus la intrebari noi, neprogramate din partea mea, interviul a fost impartit in 2. Prima parte este dedicata statului sau de monteur si de specialist in cinematografie, iar a doua descrie traseul pe care l-a parcurs impreuna cu Constantin si Elena.

Partea I

1.       Ai terminat sectia de Montaj la UNATC. Cum si de ce ai trecut pe partea de regie?

Trecerea a fost o intamplare. Uitandu-ma in urma, ma bucur ca am facut montaj, nu regie. La un moment dat, prin anul al doilea, imi parea rau ca nu am dat la imagine, pentru ca imi placea si imaginea foarte tare, de la 14 ani am facut fotografii. Ca toata lumea buna, am inceput cu aparat Smena, apoi am trecut la Zenit, care era deja high tech, apoi am facut saltul la digital. Cred ca a fost o alegere buna sa invat sa fac ceva practic in domeniul filmului. Scoala de regie, mai ales, e o chestie foarte vaga care da sau nu da rezultate. Nu cred ca poti sa inveti in scoala sa fii regizor, cred ca poti sa inveti niste lucruri, niste pacaleli, dar ori ai talent ori nu. Citeste continuarea »

Imi amintesc perfect sambata in care m-am intalnit cu revista Film Menu. La iesirea din libraria Anthony Frost, ceva mi-a captat atentia. Nu stiu sigur daca a fost titlul ce continea cuvantul film sau coperta jucaus animata, dar am luat revista in mana, am deschis-o si cu placuta surprindere, am constatat ca este vorba despre o revista editata de studentii de la UNATC. Rasfoind revista, am trait o bucurie dupa care tanjesc de la ultimul numar RePublik. In sfarsit, am regasit o revista dedicata filmului, in sfarsit citesc recenzii foarte bine scrise, din care pot invata si, mai ales, e vorba un proiect  studentesc. Redactorii sunt oameni a caror pasiune reiese dintre randuri, ale caror cunostinte uimesc orice cinefil. M-am reintalnit cu urmatorul numar la premiera Eu cand vreau sa fluier, fluier, apoi la un eveniment ShortsUp, am aflat ca au pagina de Facebook si m-am alaturat celor peste 900 de fani pe care ii au in mediul online. De acolo, am aflat ca aniverseaza un an si 6 numere, asa ca am apasat „Attend” si m-am prezentat la petrecere. Acolo l-am cunoscut pe Andrei Rus, redactorul-sef pe care il veti cunoaste in interviul de mai jos si alti membri ai echipei, oameni care mi-au depasit asteptarile. Sunt foarte pasionati, sunt mini-enciclopedii cinematografice si au acel ceva ce nu trebuie sa lipseasca celor din aceasta „lume”: viziune. Citeste continuarea »