Articol preluat de pe site-ul BucurestiiVechisiNoi.ro si este semnat de Adrian Majuru. Multumiri pentru acordul de preluare.
Am avut prilejul sa pot vizita noua poveste care va fi oferită curînd marelui public la Muzeul de Istorie Naturală “Grigore Antipa”. Iar această poveste, dincolo de succesiunea registrelor este surprinzătoare cu fiecare pas.
Dar această poveste are la rîndul ei un inceput pe care nu trebuie să-l trecem cu vederea. S-a întîmplat prin 1892, cînd Dimitrie Sturdza a sosit la Universitatea din Yena pentru a se interesa de protejatul său, la marele evoluţionist Ernst Haeckel, poreclit “Darwin al Europei”, ca autor al biogeneticii fundamentale. Citeste continuarea »
Prima parte a 
Din recentul nostru periplu bucurestean nu puteau sa lipseasca vizitele in muzee si salile de expozitii. Din pacate, am ratat la milimetru doua expozitii care s-au inchis exact in ziua sosirii noastre. Si totusi am reusit sa vedem cateva lucruri interesante chiar si in aceasta saptamana inainte de Paste, cand unele dintre spatiile de expunere se pregateau de vacanta sau de schimbarea expozitiilor.
Nu am avut sansa sa-l cunosc pe Tuvia Juster, asa incat expozitia deschisa la galeria centrala din satul artistilor de la Ein Hod, locul in care a trait si creat Juster in ultimele decenii ale vietii sale a fost prima mea intalnire cu lucrarile sculptorului plecat dintre noi cu cinci ani in urma. Tuvia Juster (1931 – 2005) s-a nascut la Braila si a copilarit in Bucuresti si-a facut studiile la Institutul de Arte Plastice din capitala Romaniei, si a emigrat in Israel in 1959. Aici s-a consacrat ca artist si aici a devenit unul dintre cei mai cunoscuti sculptori ai Israelului. A ramas atasat insa si de tara sa de origine, pe care a revizitat-o de multe ori si unde in 2004 a aparut volumul al carui titlu da si numele actualei expozitii si care strange interviuri, note biografice si articole publicate de Juster in presa israeliana de limba romana. 
Caesarea este unul dintre locurile in care ii iau cu mare placere pe prietenii care ne viziteaza din strainatate. In aceasta sambata de ‘iarna’ israeliana, cu soare intre doua reprize de ploi binecuvantate, am revenit impreuna cu prieteni apropriati stabiliti de cativa ani in Statele Unite.
‘Oras alb, zile negre’ este titlul uneia dintre expozitiile organizate in acest an de Muzeul Eretz Israel si consacrate centenarului intemeierii orasului Tel Aviv. Expozitia cuprinde instantanee fotografiate in cateva dintre cele mai dramatice momente ale existentei orasului intemeiat in 1909 pe nisipurile din nordul Jaffei si devenit in cateva decenii cel mai mare oras evreiesc din lume, centru economic, cultural si al vietii publice a Israelului.
Putem privi ultimul deceniu al secolului 19 si primul deceniu al secolului 20 ca pe o perioada romantica in zona araba a Imperiului Otoman, care isi traia ultima perioada de existenta. Sultanul Abdulhamed al II-lea deschisese imperiul reformelor economice si influentei capitaliste a marilor puteri europeene, intr-o incercare disperata care avea sa esueze in cele din urma de a face sa supravietuiasca sistemul.
