Filme si carti

Locuinta Fecioarei Maria

Parasim Efesul fara insa a ne putea desprinde de atmosfera orasului antic. Mintea continua sa prelucreze informatiile acumulate si nu-si va gasi odihna decat dupa ce va fi reusit sa fixeze tot ce am vazut, trait, imaginat si admirat. Ramanem pe muntele Bulbul, urmand un drum de poveste in linistea padurii, invaluiti de parfumul si culoarea tufelor de leandru…

Se spune ca aici in apropiere si-ar fi petrecut ultimii ani din viata, Fecioara Maria, lucru greu de dovedit, dar nu imposibil de crezut, avand in vedere ca in aceasta zona, crestinismul a fost raspandit prin invataturile Sfantului Ioan caruia i-a fost incredintata Sfanta Fecioara de catre Isus cand era pe cruce. Adevar sau plasmuire, casa Fecioarei Maria din Efes exista si este de neimaginat orice vizita in Efes fara a trece si prin acest loc sfant. Citeste continuarea »

Am avut pe 3 august cateva ore libere pentru cutreierat prin Geneva. Am inclus o vizita la libraria Payot (prima intr-o librarie de carte in limba franceza in ultimii doi sau trei ani) si o scurta trecere prin muzeul de arta si historie la care nu reusisem sa ajung in vizitele anterioare.

Geneva mi s-a parut intotdeauna (din perspectiva vizitatorului grabit si superficial desigur) un oras mai putin elvetian si mai mult gazda a sediilor diferitelor organizatii internationale si dormitor pentru slujbasii lor si slujbasii slujbasilor lor. Doar limbile vorbite pe strada sau in tranvaie par sa se schimbe. Citeste continuarea »

Poarta Hercules

Continuam vizitarea acestei minuni numita Efes. Oriunde te uiti, fiecare monument, fiecare piatra sculptata sau inscriptionata transpira istorie.

Ne-am facut intrarea in oras, am onorat baile publice, templele si monumentele din partea nordica. Pasim cu incredere pe aleea principala, care leaga poarta de nord de cea de sud, prin Poarta lui Hercules din care nu se mai vad astazi decat coloanele. Ne atrage privirea Fantana lui Traian, construita in secolul intai era noastra, probabil undeva intre 98-117 d.C in onoarea marelui imparat roman.

Trecem pe langa baile termale scolastice a caror capacitate putea servi pentru 1000 persoane, dotate cu camere de odihna si saloane de distractie si ne oprim in fata Templului lui Hadrian. Citeste continuarea »

Templul lui Hadrian

V-ati imaginat vreodata un oras de acum 3000 de ani? Eu da insa n-am atins nici pe departe realitatea. Prea putini si-ar inchipui un oras cu strazi de marmura strajuite de coloane si statui, luminate in negura noptii de faclii postate in dale, pe aleile principale. In mod sigur mie nu mi-a trecut niciodata prin minte sistemul de iluminat stradal.

Pierdut in istorie, Efesul s-a ridicat pe tarmul egeean de cel putin trei ori si tot de atatea ori a fost distrus de cutremure, inundat de raul Meanders, cotropit de navalitori, si-a schimbat locul, s-a acoperit de trecerea timpului si a fost adus la lumina de un nou fondator sau, in ultima instanta, de catre arheologi. Citeste continuarea »

Conform a-toate-stiutorului Wikipedia , iata cateva cuvinte definitorii despre Bananier:

„Bananierul este o plantă ierboasă din genul Musa, care, din cauza mărimii şi structurii, este deseori confundat cu un arbore. Este cultivat pentru fructele sale. Bananierul face parte din Familia Musaceae. În lume, bananele ocupă locul patru după orez, grâu şi porumb în consumul uman; sunt crescute în 130 de ţări din lume, mai multe decât pentru orice alt fruct de cultură. Bananele sunt originare din Asia de sud-est.”

Dar, probabil ca si multi alti locuitori ai planetei, care nu traiesc zi de zi in apropierea unor plantatii de bananieri, sau care nu cultiva cate un exemplar in propria curte, sau care nu se nimeresc in periplurile lor prin lume la momentului infloririi si dezvoltarii roadelor bananierului, sau care nu sunt de o formatie profesionala specifica botanicii, am ramas cu gura cascata si cu ochii mirati privind florile si fructele bananierului. Citeste continuarea »

Orice persoana ar realiza un scurt sondaj “La ce te gandesti cand auzi numele capitalei Olandei?” sunt sigura ca ar da peste raspunsuri hardcore ca “fumat marijuana legal”, “sex platit legal” si  mai flower power ca “portocaliu”, “biciclete”. Invatata din facultate sa trec peste stereotipii in ceea ce priveste o persoana sau un loc, am privit dincolo de aparente si de amprentele cliseice acordate Amsterdamului. Pentru mine, a fost o surpriza foarte placuta din perspectiva pasiunilor mele cinematografice.

De la primul contact cu Amsterdamul, a se citi tramvaiul in care m-am suit din statia de autobuz care m-a adus de la Bruxelles, am observat statiile branduite cu afisele pentru filmul al treilea din saga Twilight, Eclipse. Poate acestea nu sunt cel mai potrivit indicator al culturii cinematografice prezente in oras, dar faptul ca se investeste atat de mult intr-o campanie outdoor arata ca exista o piata, ca exista un public si, mai ales, un return of investement. Citeste continuarea »

Am incercat mereu sa-mi aleg destinatiile de vacanta dupa numarul si importanta locurilor de vizitat si mai putin dupa numarul de stele ale hotelului. S-a intamplat insa ca uneori cele doua criterii sa se imbine armonios, Turcia fiind o astfel de exceptie placuta mintii si trupului in aceeasi masura. N-am sa va vorbesc de calitatea serviciilor, de luxul hotelurilor si nici de raportul pret calitate pentru ca insemnarea mea nu se vrea un ghid turistic si nici o recomandare de calatorie din acest punct de vedere. Insa recunosc ca am simtit enervare, frustrare si mahnire vazand cat de bine stiu sa valorifice acele putine avantaje oferite de natura, sa le transforme in perle pentru ochiul si buzunarul turistului occidental. Citeste continuarea »

Am ajuns acolo de doua ori, prima data in timpul calatoriei noastre itinerante cu masina inchiriata si a doua oara cand ne-am oprit acolo pentru pranz (ei bine, majoritatea oamenilor iau pranzul…) in timpul calatoriei organizate cu autobuzul pe care am facut-o pentru a vedea principalele obiective din jumatatea sudica a insulei. In prima zi am facut fotografia panoramica pe care o puteti vedea mai sus, cu mare parte din oras si golful, cunoscut in istoria Maltei ca locul unde flota turceasca a ancorat in timpul razboiului din 1565 si unde au debarcat pe insula. Citeste continuarea »

Primul loc relevant pe care l-am intalnit este situat in orasul Valletta. Doua faruri marcheaza intrarea in port pe partea de est a peninsulei. Unul este situat pe extremitatea fortului St. Elmo. Structura actuala dateaza din 1908 in conformitate cu site-ul http://www.unc.edu/~rowlett/lighthouse/mlt.htm, dar banuiesc ca a existat un far cu mult timp inainte in acel loc, poate chiar din secolul al XVI-lea atunci cand orasul a fost construit. In partea opusa, la extremitatea digului pe partea Celor Trei Orase se poate vedea farul Ricasoli, construit in acelasi an. Amandoua sunt inca active si pot fi admirate si fotografiate din aproape orice loc din partea estica a orasului Valletta.

Pentru a vedea celelalte doua faruri, a trebuit sa inchiriem o masina, ceea ce a fost o experienta de sine statatoare intr-un loc unde se merge pe partea corecta a drumului. Delimara Point este situat in extremitatea sud-estica a insulei si pentru a ajunge in acest loc trebuie sa treci prin satul pescaresc si turistic numit Marsaxlokk si sa sofezi pe un drum de tara. Rezultatul este plin de satisfactii, intrucat locul unde se afla farul ofera o vedere frumoasa asupra golfului unde se afla satul si asupra marii. Construit in 1855, el este inactiv din 1990, dar un proiect de restaurare este in curs de desfasurare si poate aduce deschiderea locului in vederea vizitelor turistice.

Pentru a ajunge la al treilea punct de intere, a trebuie sa traversam intreaga insula, intrucat Cirkewva este situata in extremitatea nord-vestica a Maltei, aproape de debarcaderul ferry-boat-ului care traverseaza direct spre insula Gozo. Drumul este de aproximativ 40 km. Din pacate,  nu prea mult este lasat la iveala din forma originala a farului, care este inactiv si a fost transformat intr-o platforma care ofera totusi privelisti splendide si oportunitati de fotografie a marii si a insulei Gozo, insa nu pare sa se ingrijeasca prea mult de autenticitate sau istorie. Cel putin, am reusit sa fac cateva fotografii frumoase ale marii.