Recenzii filme si carti

-Daca luna trecuta a fost nebunia cu The Hunger Games, despre care am scris si noi, acum a venit nebunia cu The Avengers. Iata ce scrie Marian pe FilmSinopsis.ro despre acest film, pe care l-a notat cu 8: “Per ansamblu, The Avengers e un film de acţiune extrem de reuşit, un spectacol de clasă pentru fanii genului action sf.  Timp de două ore şi vreo 20 de minute, stai frumos în scaun, te minunezi şi uiţi complet de ceasul de pe mână care în mod firesc ar atârna greu la un astfel de film. Despre originalitate nu vă spun multe (menţionez doar The League of Extraordinary Gentelmen), intriga e dezvoltată frumos şi la final toată lumea e mulţumită. Unii s-au distrat pe cinste, iar alţii mai cârcotaşi ca mine au râs frumos la poantele personajelor, au chicotit la stereotipii şi la final au zis Dark Knight Rises will be better.” Citeste continuarea »

-Articolul saptamanii este clar “cineretrospectiva anului 2011 by Cinesseur“, chiar daca nu este decat partea intai. Filme superbe, filme pe care acum le redescoperim sau pe care le intalnim prima data. Si o introducere pe masura: “A fost bogat şi darnic cu noi, cinefilii, anul ce, iată, a trecut (se fac patru luni de-atunci). Un an cu o sumedenie de filme aproape de perfecţiune, lucru care, alături de comoditatea mea natural dobândită, mi-a obstacolat vizibil selecţia. Dar iată că, acum, când colţul ierbii nu mai e deloc clorotic iar temperaturile ating cote văratice, ierarhia asta de la care, poate, v-aţi luat gândul, e gata. Am tot amânat-o, refăcut-o, cizelat-o etc. Mai ales etc. Buuuuuuun! E definitiv(at)ă aşadar, dar vă spun din capul locului (care nu e spart şi nici nu prezintă echimoze violacee): nu-i veţi găsi pe Almodovar sau pe Woody Allen, deşi ultimele lor isprăvi sunt mult peste penultimele (Los Abrazos Rotos, respectiv You Will Meet a Tall Dark Stranger). De Cronenberg sau van Sant nici nu poate fi vorba (lor le-am rezervat loc în altă celulă, aflată permanent în renovare).” Citeste continuarea »

-Ca de obicei, articole frumoase, interesante si cu multe amanunte pe Istoriafilmului.ro. De data aceasta, despre Starea de fapt a filmului romanesc de dupa revolutie: “Până la a se pune cu adevărat pe treabă, realizatorii noştri au „lâncezit” profesional, din diverse motive: împărţirea patrimoniului Studiourilor Buftea, prin „redistribuirea” şefiei caselor de filme; lupta pentru cine şi de ce să turneze primul şi cât mai mult; angajări şi angajamente politice diverse, motivate public de cele mai bune intenţii; răfuieli cu iz ideologic ş. a. m. d. Slăbiciuni lumeşti în locul organizării şi elaborării unei strategii care să vizeze interesele pe termen lung ale cinematografiei române, nu ale cineaştilor români ai momentului. Aşa se face că, într-o simetrie nebănuită atunci cu 2000, în primul an de după Revoluţie nu s-a produs niciun film românesc: „Esenţialul «semn»al paradoxalului an cinematografic 1990 a fost acela că, în primul an de libertate, nu a fost realizat, practic, niciun film de lungmetraj cu actori (fapt care nu s-a întâmplat de multe decenii încoace!), deşi cineaştii şi-au dobândit relativ repede, aşa cum şi-au dorit, independenţa artistică şi administrativă.” Citeste continuarea »

-Bogdan de la Blogul cu filme isi incepe foarte interesant recenzia filmului “Stellet licht” (Lumina tacuta) al regizorului mexican Carlos Reygadas: “Menoniții sunt un grup religios care se trag din cei care au îmbrățișat protestantismul, dar într-o formă mult mai radicală. În secolele XVII-XVIII, aflați sub presiunea autoităților, au ”zburat”către văi ceva mai primitoare, cum ar fi sudul Rusiei, Canada sau vestul Americii. La începutul secolului XX, nemulțumiți de faptul că autoritățile canadiene și americane au decis extinderea rețelei de școli publice pe care erau obligați să le urmeze și ei, un număr considerabil de sectanți s-a relocat în nordul Mexicului. Carlos Reygadas închină acest film unei astfel de comunități de menoiți din nordul Mexicului, originari din partea de nord a Elveției, care vorbesc o limbă ciudată, un dialect nemțesc medieval, la fel de amuzant precum suedeza.” Citeste continuarea »

-Pe blogul Marele Ecran, Lucian ne prezinta un nou film-splendoare, Le gamin au velo (2011). Rating: Colectabil. Interesanta este si ambienta in care a vazut filmul, intr-o sala plina de pusti de generala: “Invatatoarea Dana Visu de la Colegiul Banatean a facut mai mult decat sa-i aduca pe elevii din clasele III si IV la cinema. Ea a adus filmul in Timisoara. I-a contactat pe cei de la Cinema City si i-a convins sa aduca Baiatul cu bicicleta desi nu era programat sa ajunga. Acum le va da copiilor tema sa scrie o compunere despre ce au vazut. I-am spus doamnei ca mi-ar placea enorm sa publicam si noi pasajele mai interesante din primele “recenzii” ale copiilor (uite o imagine cu puiutii incolonati, la iesirea de la film).” Citeste continuarea »

-Andres face o interesanta paralela intre cartea lui Nabokov “Lolita” si filmul cu acelasi nume din 1997, regizat de Adrian Lyne, cu Jeremy Irons si Melanie Griffith: “Mi-a placut cum au reusit sa surpinda cateva cuvinte care m-au fermecat in carte: “Soarele isi facea rondul obisnuit in jurul casei, in timp ce dupa-amiaza se maturiza devenind inserare.” Le-am regasit in imagini aurii, imagini poleite de soare. Spre deosebire de carte, filmul rezuma esentialul fara a se pierde in detalii (detalii care de multe ori m-au plictisit in carte). Si cu toate astea l-am gasit scortos. Cu toata flexibilitatea Lolitei, jocul actoricesc fara cusur al lui Irons, ceva nu era de acolo. Filmul a inceput cu scuza, iata de ce Humbert prefera nimfetele. Si de aici povestea.” Citeste continuarea »

-The Hunger Games este filmul cu cele mai mari incasari din ultimul timp, a fost discutat si rediscutat, urmarit si asteptat. Despre el a scris multa lume dupa lansarea din urma cu 2 weekend-uri, printre ei a fost si Marian de la FilmSinopsis.ro, care nu a fost entuziasmat, ci doar placut impresionat : “The Hunger Games are o doză bună de entertainment, cadre bine gândite şi cadre agitate în care greu reușești să distingi ceva. Cu toate acestea vizionarea e o adevărată plăcere, o experienţă plăcută indiferent de gusturi. Finalul pare un pic sec, dar povestea s-ar putea să continue mai ales că încă două cărţi aşteaptă să fie ecranizate. În concluzie The Hunger Games e un film plăcut, antrenant, pe alocuri emoționant, un film ce nu trebuie ratat.” Citeste continuarea »

-Filmul saptamanii la Adina-La buticul cu filme si carti a fost “necunoscutul” Detachment (2011): “Detachment e un film la care te poți uita purtând permanent în minte o balanță comparativă și pe cap o cunună de spini, exteriorizare a unei conștiințe care nu știu dacă e cu adevărat conștiință sau milă sau poate o trăire cu adâncimi analitice și profund interogative. Această comparație implică pe de o parte realitatea (exacerbată, poate) a sistemului de învățământ american și realitatea mioritică, cu mult mai docilă parcă. Comparația e permutabilă și probabil că se pliază cultural pe mintea fiecărui privitor în parte indiferent de sorgintea, educația și toposul acestuia. ” Citeste continuarea »

-Un nou rating “colectabil” pe blogul Marele Ecran in dreptul filmului Begginers (2011), care i-a adus lui Christopher Plummer premiul Oscar: “Beginners e un film orientat spre o generaţie care chiar a crezut că homosexualitatea e o boală psihică tratabilă. Despre o societate care şi-a pus subiecţii altfel pe un pat al lui Procust şi i-a mutilat fără milă. Da, un film care cântă vechea arie a corectitudinii politice şi a egalităţii sociale. Dar e şi mult mai mult decât atât. E un film despre relaţia părinte-copil, despre cum trecutul şi oamenii dragi pe care i-ai pierdut rămân tot timpul o parte din tine. ” Citeste continuarea »

-Un film care se afla si in vederea noastra este The Hunter, care saptamana trecuta a fost prezentat (cu frumoase cuvinte) pe FilmSinopsis.ro: “The Hunter e un film despre natură şi despre relaţia omului cu natura. Spectatorul va fi încântat de zeci de cadre pline de sălbăticie minunată, de meticulozitatea unui vânător, de drama acestuia de la final şi de interpretarea oferită de William Defoe. Nu pot spune că The Hunter e un film de excepţie, dar e un film bun, un film captivant care pe lângă cele mai sus menţionate mai are o doză de nebunie şi de mister.” Nota lui Marian: 7.5. Citeste continuarea »