Filme si carti

Daniel Cristea-Enache recenzeaza in ‘Observator literar’ cea mai recenta si mai lejera in ton si subiect a Doinei Rusti intitulata ‘Patru barbati plus Aurelius’: ‘Încercînd să facă multe (prea multe) într-un roman, totuşi, de dimensiuni medii spre mici, Doina Ruşti nu va exploata pînă la capăt planul acesta de îngroşare satirică. Dar chiar şi aşa, acesta va da, în ansamblu, paginile cele mai bune ale cărţii. La pasivul romanului e de trecut în schimb tendinţa irepresibilă a prozatoarei de a exagera şi a forţa uşi deja deschise … Ca întreg, însă, romanul se ţine şi se citeşte cu plăcere, inclusiv într-un vagon de RER în care călătorii din jur nu mai citesc nimic, fiindcă au deja rezumatul.’ Citeste continuarea »

‘Reteaua literara’ reproduce o cronica semnata de Nanu Peri in ‘Jurnalul Saptamanii’ care apare la Tel Aviv la cel mai recent roman al lui Virgil Duda ‘Un cetatean al lumii’ publicat la Polirom: ‘… o carte ambițioasă, în care povestea (“the story”) este de fapt o carte în carte, prilejuită de preocuparea autorului (deghizat în narator) să pătrundă provocarea gândirii reflexive: să vezi lucrurile cum sunt, nu cum apar. Și în acest fel, să caute răspunsuri satisfăcatoare la eterna dilemă de a-şi poziționa propria judecată privind mecanismele personalitații umane. Urmărind această idee, leit-motivul cărții și moţivația sa ultimativă este satisfacerea nevoii de cunoaştere de sine, poate cel mai greu de dobândit grad de cunoaştere.  “Cunoaşte-te pe tine însuți” , anticul clasic îndemn înscris pe frontispiciul Templului din Delphi, -cel cu Oracolul-, devine un obiectiv obsedant al actualei existenţe a naratorului aflat la un moment de restrişte a vieții cand apar semnele apropierii de varsta a treia, etapa bilanţurilor, cel mai important pentru el fiind reevaluarea relațiilor umane care au avut un rol semnificativ în viata sa.’ Citeste continuarea »

Tudor Banus scrie in ‘Observator Cultural’ despre ‘Aventura Stein-ilor’ expozitie despre si cu colectiile fratilor Stein, pe care eu am reusit sa o vizitez anul trecut la Muzeul de Arta Moderna din San Francisco (SFMOMA): ‘Se trece în revistă, de-a lungul sălilor, povestea – cu unele episoade dramatice – a acestei colecţii şi a protagoniştilor ei. Din păcate, nu sînt căutate şi cauzele psihologice care i-au împins pe aceşti evrei americanizaţi de trei generaţii, dar cu inima rămasă în Europa, să fie atît de atraşi de modernismul ce se năştea sub ochii lor. Dar cine poate descifra această misterioasă alchimie sufletească? Oare faptul că au fost tăvăliţi de sute de ani de Istorie şi de diverse interdicţii de a exersa cutare şi cutare meserie, i-a făcut atenţi la toate mutaţiile: tehnologice, sociale sau de mentalitate, plasîndu-i pe creasta valului, cu ochii aţintiţi spre orizont, scrutînd noutăţile ce nu vor întîrzia să apară…?’ Citeste continuarea »

‘Ora de Timis’ publica un interviu luat prin intermediul Internetului sculptorului Doru Covrig care traieste actualmente in Franta. Tema principala a interviului este fotografia, o pasiune din tinerete si o modalitate de exprimare artistica alternativa a unui artist multilateral: ‘Fotografia fiind o activitate vizuală excitantă, pentru mine ea poate să înlocuiască desenul şi, încet, încet, să devină o activitate artistică importantă, unde spiritul de spontaneitate este chiar opus spiritului greoi şi lent, obligatoriu disciplinat-artizanal şi tehnologic al sculpturii. Desigur că în munca de sculptor pot avea satisfacţii, dar cred că şi epoca se schimbă, poate chiar eu însumi simt această schimbare. Simt chiar o anumită saturaţie să fiu mai tot timpul tributar tehnologiei, cum este lucratul în bronz, iar lipsa de bune condiţii sau mijloace dă, câteodată, modeste realizări sau chiar insatisfacţii…Cred că fotografia, în epoca noastră actuală, marcată de noile tehnologii, are o evidentă facilitate, un limbaj accesibil, este o sursă de mesaje artistice pline de libertate, de originalitate… E un domeniu unde încerc să mă descopăr să fiu eu însumi.’ Citeste continuarea »

Am descoperit in aceasta saptamna site-ul http://www.descopera.ro/ Mi-a atras atentia articolul ‘Cum îi vedeau americanii pe români în anii ’40′ care cuprinde un interesant studiu prilejuit de intrarea Romaniei in razboi contra Statelor Unite la sfarsitul anului 1941: ‘Trebuie remarcat faptul că multe dintre observaţiile pe care autoarea le-a făcut acum aproape 70 de ani sunt de o tulburătoare actualitate.În Cultura şi comportamentul la români, Ruth Benedict surprinde modul de organizare a traficanţilor de influenţă şi al speculatorilor. “În afară de avocaţi, există mulţi indivizi disponibili să ofere asistenţă în administrarea afacerilor particulare. Aceştia sunt deopotrivă bărbaţi şi femei şi se numesc “afacerişti”. Ei acţionează ca intermediari în dispute, oferă bacşiş reprezentanţilor guvernamentali şi participă la tranzacţii. [...] Unii s-au specializat în obţinerea de posturi de muncă, pentru care, ca onorariu, primesc salariul pe trei luni de la postulanţi….”‘ Citeste continuarea »

Am descoperit in aceasta saptamana doua spatii inedite (pentru mine, dar nu neaparat noi) in blogosfera pe care vreau sa le impartasesc. Primul se numeste Carti de Citit.ro si promite sa publice ‘Recenzii originale pentru carti bune’. Una dintre recomandarile recente este pentru ‘Cartea lucrurilor pierdute’ a lui John Connolly ‘o carte despre viaţă, despre pierderea cuiva drag şi despre marile schimbări survenite în urma evenimentelor petrecute’.

‘Correpondences’ este un blog publicat de Olga Stefan in limba engleza, care contine multe materiale extrem de interesante si de documentate despre arta romaneasca contemporana (si nu numai). Saptamana aceasta de exemplu apare un interviu cu Irina Gheorghe si Alina Popa, initiatoarele proiectului ‘Biroul pentru Cercetari Melodramatice’: ‘We are addressing different audiences with our work, as every project we made was context-specific and focused on local issues. Therefore we generally address a specific audience. Our projects are oftentimes produced with the help of people from different social categories and with different professional background. We have rarely exhibited in museums, where, the public comes driven by a sort of an escapist urge to get away from daily routine and from the economic and social injustice they are faced with.’ Citeste continuarea »

A avut loc in saptamana precedenta a patra editie a Festivalului International pentru Literatura de la Bucuresti. Alina Purcaru scrie despre eveniment in ‘Observator Cultural’: ‘Nu știu cîți s-ar fi gîndit, după numele invitaților anunțați în program, cei mai mulți necunoscuți cititorilor români, că ediția a patra va fi cea mai incendiară de cînd se organizează Festivalul Internațional de Literatură de la București, FILB-ul, cum i-a rămas numele. Dintre oaspeții străini, Paul Bailey, Roman Simic, Declan Meade, Jean Mattern și Gheorghi Gospodinov, doar trei au cărți traduse în română. Croatul Simic, prozator și organizatorul unui puternic festival de proză scurtă, și irlandezul Declan Meade, editor al unei curajose reviste literare, The Stinging Fly, centrată pe literatura de ultimă oră, au fost  la prima întîlnire cu  cititorii de la noi (dar ce întîlnire!). Cu tot necunoscutul care a planat în jurul cărților acestor scriitori nu neapărat vedetă între preferințele (sau cunoștințele) cititorilor români, această ediție a adus la Clubul Țăranului Român mult mai mulți oameni ca-n alte dăți și un entuziasm afișat lejer și de public, și de invitați, și de moderatori, fără excepție. ‘ Citeste continuarea »

La liternet.ro Daniel Cristea-Enache dialogheaza cu Dan Lungu si in prima parte a discutiei este rememorata formarea cenaclului iesean Club 8: ‘Privind retrospectiv, remarc la Club 8 cîteva trăsături speciale: nu avea un program estetic comun membrilor săi, deşi era centrat pe valoare literară; nu era constituit după un criteriu generaţionist (de la Corina Bernic, Dan Sociu şi Constantin Acosmei la Radu Părpăuţă, Mariana Codruţ şi Emil Brumaru ecartul e generos), ceea ce e o raritate, mai ales după obsesia generaţiilor din comunism; era alternativ, în sensul că nu s-a sprijinit pe instituţiile statului şi avea un discurs critic la adresa acestora; s-a născut şi s-a dezvoltat ex-centric, departe de capitală; era sensibil la ceea ce acum numim politici culturale; avea mai degrabă o politică de promovare în Occident decât de “cucerire” a Bucureştiului.’ Citeste continuarea »

In ‘Dilematica’ – suplimentul ‘Dilemei Vechi’ aflam cu ocazia deschiderii unei expozitii initiate de Institutul Cultural Român din Bruxelles la Centrul Belgian al Benzii Desenate ca arta benzilor desenate are in Romania o istorie de mai bine de un secol: ‘Prima poveste românească în format BD a apărut în 1896, sub semnătura lui Constantin Jiquidi. Se numea Pisica Spălată (propabil că Pisica Pătrată a lui Ciubotariu e urmaşa modernă, contemporană, a celei “spălate”). Cel mai cunoscut personaj românesc de benzi desenate e însă Haplea. Care, deşi n-a mai apărut de decenii în cărţi sau reviste, circulă în continuare, ca personaj de bancuri’.

in ‘Dilema Veche’ Andrei Plesu se pronunta sub titlul ‘Intelectualii spun lucruri trăsnite’ in legatura cu disputata carte a lui Lucian Boia ‘Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950′: ‘Cartea lui Lucian Boia abundă în informaţii năucitoare, surprize şi subînţelesuri. E un document esenţial pentru cine vrea să înţeleagă istoria naţională, mintea cărturarilor şi, mai ales, conştiinţa lor. Nu vreau să judec pe nimeni. Aş trage o singură concluzie: ar fi bine ca intelectualii să se gîndească de zece ori înainte de a emite sentinţe “deştepte” şi înainte de a adera la un crez sau la un personaj charismatic. În rest, vorba lui Alecu Russo: “Dumnezeu să ierte trecutul!” Citeste continuarea »

Pe wall-street.ro aflam despre lansarea odata cu Targul de carte Gaudeamus a primei retele sociale de carte din Romania  „Booktopia este o retea sociala bazata pe pasiunea pentru citit, o biblioteca vie, aflata in continua transformare, si o noua comunitate de opinie in zona cartii. Booktopia nu este o retea afiliata unei publicatii, edituri sau unei alte institutii culturale, un instrument de marketing, o librarie sau un catalog on-line (aceste servicii sunt oferite prin parteneriat). Valorile in care crede Booktopia sunt evaluarea publica, independenta a produselor editoriale de pe piata romaneasca; votul majoritatii care nu inlocuieste, dar completeaza in mod necesar opinia criticului; cartea care iese in strada, naste discutii si prietenii”, considera Alexandra Rusu’ (una dintre initiatoarele proiectului). Citeste continuarea »