Recenzii filme si carti

“Spovedania unui invins” de Panait Istrati
Editura Cugetarea, Bucuresti, 1938

Prima parte aici, a doua parte aici.

La Gorki în vizită, afacerea Russakov

Istrati, un scriitor la mare voga în acea perioadă, a fost dus să-l vadă si pe Maxim Gorki,[1] de a cărui atitudine a fost dezamăgit căci “la Moscova, în căminul său, în timpul celor trei ore petrecute în intimidate, el n-a vrut să vorbească. (…) Şi ne-am bălăcit amândoi în banalitate.” Gorki avea motive să nu vorbească de rău un regim care-l acoperea cu aur. Scriitorul român polemizează aproape la fiecare pagină dovedind nervozitate, revoltă, este uneori confuz, alteori lucid dar descrie cu fidelitate tiparele după care se desfăşurau vizitele tematice. “Am avut totdeauna o profundă aversiunea pentru paradă, oricare ar fi ea. Şi totul era o paradă în momentul acela. Iar dacă ea mă impresiona câteva zile, după o săptămână mi-era lehamite. Uzină după uzină; muzeu după muzeu; spital după spital; şcoală după şcoală; banchet după banchet. Şi pretutindeni, pretutindeni aceleaşi groaznice discursuri. În multe împrejurări – întrunire, congres, conferinţă – fiecare orator era negreşit salutat, la sfârşit, cu aceleaşi sunete de fanfare pe care întregul auditoriu era obligat să le asculte în picioare. Prima oara mă gâtui emoţia. A doua oară, nu simţii nimic. Simţisem în ajun. A treia oară, nu mai puteam să sufăr, căci era plicticos. (…) Constatasem că oriunde eram duşi, comitetele de recepţie erau, în majoritate, compuse din oameni care te enervau.”[2]Stilistic, volumul reprezintă probabil cea mai slabă scriere a lui Istrati. Este evident că pe el nu l-a interesat literatura, chiar dacă ea s-a vrut de călătorie atunci când si-a adunat, la întoarcere, notele pentru acest volum. Citeste continuarea »

Jocul de-a vacanta, de Mihail Sebastian
in “Opere alese”, vol. 1 Teatru
Editura de Stat pentru Literatura si Arta, Bucuresti, 1956

In Jurnalul sau de creatie la piesa JOCUL DE-A VACANTA, Mihail Sebastian scrie luni 23 martie 1936: “Am inceput sa scriu. (…) Nu stiu ce va iesi. Dar trebuie sa fac experienta. Ca tehnica literara mai ales ma intereseaza. Imi dau seama ca am pus mana pe un subiect de teatru, care nu s-ar preta la nimic altceva – nici roman, nici nuvela. Nu stiam pana acum ce insemneaza a vedea scenic o poveste. E cu totul alt proces de gestatie decat pentru un roman. Si ma ameteste tentatia culiselor, a salii de teatru, a afiselor.”

Adevarul este ca in toata opera sa literara, Sebastian a avut o viziune scenica asupra desfasurarii actiunii, transmitand cititorului reperele necesare pentru ca acesta  sa-si reprezinte imagistic ambianta si personajele construite. Si toata scurta sa viata a militat pentru teatrul romanesc si mai ales “pentru insanatosirea Teatrului National”, cu rolul sau « de a crea o literatura dramatica originala, de a mentine vii operele noastre clasice, de a pastra contactul cu marea literatura universala, de a creste generatii noi de de actori, de a face din prima noastra scena punctul de intalnire al scrsului romanesc cu plastica si muzica romaneasca » (Viata Romaneasca nr. 6/1938). Citeste continuarea »

Marty la operă sau Un marţian ar vrea să cânte, de Nicole Sima
Editura Compania, Bucureşti, 2010
Cu ilustraţii de Eugenia Ilieş

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Compania.

Ultima carte scoasă în acest an de Editura Compania, editura care a fost cea mai deschisă la colaborare de la apariţia site-ului nostru şi ale cărei cărţi le citim întotdeauna cu mare interes, datorită gradului ridicat de informaţie oferită şi aplecarea spre documentarea autentică, este una inedită: ne scoate întrucâtva din afara cărţii documentare, introducându-ne într-o carte de ficţiune, într-o plimbare prin timpul istoric, în lumea compozitorilor şi a celor mai valoroase opere din istoria omenirii. Citeste continuarea »

“Spovedania unui invins” de Panait Istrati
Editura Cugetarea, Bucuresti, 1938

Prima parte aici.

Hai-hui prin URSS

Iniţial Panait Istrati, având puternice simpatii comuniste, a fost invitat, alături de alte legiuni de prieteni ai URSS, la aniversarea a zece ani de la Revoluţia din Octombrie, punctual zero al totalitarismului comunist. ”Moscova, în fierbere, nu mai găsea loc nici să adăpostească un şoarece. Şi şoareci, precum şi motani, erau în număr de vreo doua mii, veniţi din toate ungherele lumii. Toate rasele, toate apetiturile. (…) Ne găseam în prezenţa unei colosale tentative de bolşevizare sentimentală, bazată de data aceasta pe generozitatea spiritelor independente care erau invitate să vadă proletariatul la lucru.”[1] Istrati recunoaşte inteligent că “dacă aş fi părăsit Rusia, după şase săptămâni, ca toţi delegaţii veniţi la a X-a aniversare, aş fi scris articole diatrimbice.“[2]Însă autorităţile sovietice au încercat să-l cumpere, ca pe atâţia alţii, oferindu-i sume considerabile pentru drepturile de autor ale cărţilor sale (până la 14.000 de ruble, după cum recunoaşte Istrati, o sumă care i-a permis să zăbovească atât de mult timp în URSS, oferindu-i o independenţă considerabilă) ba, mai mult, i-au achiziţionat drepturile de autor pentru realizarea filmului Kira Kiralina (regia Boris Glagolin-1927) bazat pe un scenariu după volumul cu acelaşi nume. Citeste continuarea »

In Suplimentul de Cultura, Cristina Hermeziu ia un interviu compozitorului si dirijorului de origine romana Vladimir Cosma care traieste la Paris. La intrebarea ‘N-ati fost chemat la Bucuresti?’ Cosma raspunde ‘Niciodata de o maniera concreta, efectiva si serioasa. Tot timpul mi se fac propuneri, dar cu toate acestea cind se ajunge la problemele financiare sau legate de solisti, de organizare, lucrurile se dilueaza si dispar incet. Si acum am un proiect cu Filarmonica de la Bucuresti pentru un concert la inceputul lui iulie 2011 la Ateneu. Directia m-a contactat si astept sa se concretizeze. Dar prima concretizare in legatura cu Romania este acest spectacol la Institutul Cultural Roman de la Paris care pentru mine este intr-o oarecare masura prima mea intoarcere in Romania.’

In Observatorul Cultural continua retrospectivele anului 2010. Am retinut-o pe cea legata de muzica romaneasca pop, rock si folk semnata de Mihai Plamadeala. ‘Anul 2010 a însemnat din punct de vedere discografic apariţia a nici o sută de albume româneşti de pop, folk şi rock, care pot intra în discuţiile pentru un top. Din acest punct de vedere, nu s-a schimbat nimic în ultimii douăzeci de ani. Înregistrăm în continuare tendinţa de scădere a nivelului mediu, în special în zona “plutonul de mijloc”, semnalată cu începere din anii ’90. Pe de o parte, formaţiile care reuşesc un prim album promiţător au ulterior un recul, pe de alta, pe fondul prăbuşirii pieţei de CD-uri (cauzate de piraterie) şi al ieftinirii sesiunilor de studio, numărul diletanţilor ce lansează albume este în continuă creştere. Acest fapt are şi o latură pozitivă: abandonarea cutumei prin care, datorită accesului la resurse media, se cîştiga un (re)nume nemeritat în domeniul artistic.’ Citeste continuarea »

Terapia prin ras.Un lucru amuzant intamplat pe calea spre iluminare, de Lenny Ravich
Editura Herald, Bucuresti, 2010
Carte editata in colaborare cu Societatea de Gestalt Terapie din Romania
Cuvant inainte de Carmen Beyer
Traducere din limba engleza de Ana Sarghiuta

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Herald.

Iata ca am trait pana cum fara sa am habar de existenta lui Lenny Ravich, un om ale carui conceptii de viata rezoneaza perfect cu ale mele, “in cuget si-n simtire” . Nu am decat sa multumesc Editurii Herald ca mi-a facilitat intalnirea cu omul care gandeste si spune exact ca si mine: “A person without a sense of humor is like a car without shock absorbers”. Pentru ca daca am reusit sa trec cat de cat normala la cap prin greutatile si loviturile vietii, este pentru ca umorul mi-a pastrat judecata sanatoasa. Citeste continuarea »

“Spovedania unui invins” de Panait Istrati
Editura Cugetarea, Bucuresti, 1938

Şaisprezece luni în URSS sau despre un învins care a învins

Panait Istrati face parte din categoria scriitorilor care a marcat perioada în care a trait fiind, medical vorbind, o ecografie a dilemelor morale, credinţelor şi deziluziilor pe care mai multe generaţii de europeni ( inclusiv români) le-au simţit, uneori, poate chiar prea profund. Atunci când Istrati s-a dus în URSS era deja un scriitor celebru, limba franceză in care şi-a scris cărţile fiind, pe atunci, lingua franca a elitei (dar nu numai) europene de aceea aderarea sa la comunism a suscitat un interes moderat având în vedere virusarea cu ideologie, caracteristică perioadei interbelice, una deloc liniştită atât din punct de vedere economic cât şi politic. În fond, cel de al doilea război mondial a fost pregătit în perioada interbelică. Aderarea timpurie a lui Panait Istrati la comunism rămâne totuşi una logică pentru un vagabond, după cum îi plăcea să se autocaracterizeze cu masochism. Citeste continuarea »

“Accidentul”, de Mihail Sebastian
Editura Adevărul Holding, Bucureşti, 2009

Moto: „Viaţa începe mereu” (Nora)

Mi-era dor de o lectură uşoară (Rushdie e prea solicitant în această perioadă), aşa că am ales, destul de inspirat, aş putea spune, Accidentul lui Mihail Sebastian, în ediţia de la Adevărul, unde a fost cuplată cu Oraşul cu salcâmi, care a mai beneficiat de o recenzie destul de recentă pe site-ul nostru. De aceea, am ales prima jumătate de carte, care poate fi citită cu uşurinţă într-o după-amiază de iarnă friguroasă, fiind o lectură plăcută, de dragoste, dar care atinge şi modalitatea de transformare a unui suflet uman devastata de o iubire adâncă, dar neimpărtăşită. Citeste continuarea »

ACUM incepe publicarea in serial a comunicarii lui Vlad Solomon de la recenta conferinta internationala pe tema  “Avangarda romana intre Bucuresti, Paris si Tel-Aviv” organizata de Universitatea Ebraica din Ierusalim (Centrul de studii al evreilor din Romania) in colaborare cu Institutul Cultural Roman din Tel Aviv cu tema ‘Marcel Iancu – evreu și sionist’. Bogat ilustrata cu fotografii si documente seria de articole promite sa fie pasionanta punere in lumina a unor aspecte mai putin cunoscute dar esentiale ale personalitatii marelui artist roman si israelian.

Sezonul retrospectivelor 2010 nu s-a incheiat de tot. Blogul ‘Noutati’ al lui Vasile Ernu ne propune o trecere in revista a celor mai interesante filme rusesti ale anului trecut: ‘Topuri, topuri, topuri. Eu nu vă ofer topuri şi nici filme care circulă la tot pasul. O sa vă propun o listă cu cele mai semnificative filme ruseşti ale anului 2010. Pe astea le ştiu şi eu mai bine. Nu spun că sînt cele mai bune, cele mai apreciate, premiate etc. Sînt cele mai semnificative, cred eu, pentru cinematografia rusă actuală. Marea obsesie a filmelor din acest an este ideea  redescoperirii  Rusiei (istorie, spaţiu, necunoscut etc). Aşa mi se pare mie.’ Citeste continuarea »

“Tintin au pays des soviets” (Tintin în ţara sovietelor), de Hergé
Casterman, Paris, 1929

Prima parte aici.

O altă secvenţa puternică a albumului de benzi desenate ni-i înfăţişează pe Tintin şi Milou descoperind metoda prin care guvernul sovietic reuşea “să strângă” (rechiziţionare în toată regula) cerealele[1]. Tintin se infiltrează deghizat la întrunirea conducerii bolşevice pentru a afla din gura unuia dintre ei, probabil chiar Stalin în persoană că “Tovarăşi, ne lipseşte grâul! Avem nevoie de puţinul grâu strâns pentru propaganda noastră din străinătate. Trebuie să găsim alt grâu altfel vine foametea. Singura soluţie este să organizăm o expediţie împotriva culacilor sau ţăranilor bogaţi şi să-i forţăm chiar cu armele să ne dea grâul. Am spus!” Tintin decide să observe cum se derulează această expediţie, spre nemulţumirea lui Milou care-l avertizează “nu fă prostia asta!” Citeste continuarea »