Recenzii filme si carti

A Mes Ennemis Ce Poignard, de Liam O’Flaherty
Edition Le Rocher, 2006

Liam O”Flaherty (1896-1984) este una dintre cele mai intresante figuri ale vieţii literare irlandeze din secolul al XX-lea. S-a născut în 1896 într-un cătun numit Gortna gCappal, de pe insula Inishmore, una dintre cele trei insule Aran din vestul Irlandei, zonă cunoscută sub denumirea de Gaeltacht (în care încă se vorbeşte în mod curent limba celtică irlandeza sau gaelică) de aceea Liam O’Flaherty a fost un vorbitor nativ de irlandeză, fapt cu care nu se pot lăuda mulţi scriitori irlandezi. Provenind dintr-o famile ultra-catolică, încă din copilarie a cunoscut două pasiuni: tradiţionala ură faţă de Anglia şi veneraţia faţă de Biserica Catolică. Citeste continuarea »

“Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă”, de Nicolae Manolescu
Editura Paralela 45, Piteşti, 2009
Moto: „Ce bufonerie şi ce impostură, în fond, în meseria de critic literar: un expert în obiecte iubite” (Julien Gracq)

Puteti cumpara cartea acum, de pe Tamada.ro.

Departe de disputele din lumea literară românească, dintre criticii literari şi diferitele grupări ale acestora, am putut să privesc această carte detaşat şi consider că în acest fel am putut să o savurez cu adevărat. De altfel, trecând peste unele aspecte pe care pot să le critic tocmai prin această detaşare (sau neştiinţă?), consider că este cea mai bună carte pe care am avut prilejul să o răsfoiesc şi apoi să o citesc cu pasiune din ultimii ani. Calităţile ei sunt multiple, majoritatea ţinând de personalitatea autorului, de iubirea lui faţă de carte şi de scris, dar şi de cititor: e posibil ca numai un cititor autentic să aprecieze felul în care dragostea lui Nicolae Manolescu o poartă acestui obiect sacru de cultură reală: cartea. Citeste continuarea »

“Confesiunile unui cafegiu”, de Gheorghe Florescu
Editura Humanitas, Bucureşti, 2008

L-am zărit pe Gheorghe Florescu la Târgul de carte Gaudeamus de la sfârşitul anului trecut, stătea la o măsuţă, dădea autografe puţinelor persoane care treceau pe acolo, majoritatea cumpărându-i cartea încă din anul 2008, de la apariţie. Este acum un bătrânel simpatic, ce îşi arată fără rezerve vârsta şi care, prin cartea de faţă, a încercat să îşi dezvăluie, să sperăm că tot fără ascunzişuri, propria viaţă aşa cum a fost ea.

54/24, de Bogdan Teodorescu
Editura Tritonic, Bucuresti, 2008
Cuvant inainte de Cristian Lascu

De Bogdan Teodorescu nu stiam nimic pana in momentul in care am fost cucerita de interventiile sale regulate intr-o emisiune de la un anume post de televiziune. Apoi am inceput sa ma documentez mai intai pe internet, apoi prin librarii am inceput sa caut operele domniei sale. Curiozitatea si interesul mi-au fost pe deplin satisfacute la nu de mult incheiatul targ de carte Gaudeamus la care Editura Tritonic prezenta printre multe alte atractii si “54/24″. Cumparat, citit, savurat, placut muuuult asa ca hai sa va spun si voua. Citeste continuarea »

“Calatorul de serviciu”, de Radu-Ilarion Munteanu
Editura Semne, Editura MNLR, 2007

Incepusem lectura cartii de note de calatorie a lui Radu-Ilarion Munteanu pe cand ma aflam in Japonia si scrisesem atunci de impresiile mele paralele la capitolul sau japonez . Sfarsitul de saptamana, an si deceniu mi-a dat ragazul sa completez lectura cu cele cateva capitole restante, dupa cele parcurse in timpul calatoriei mele din noiembrie.

“Amintiri din pribegie”, de Neagu Djuvara
Editura Humanitas, Bucuresti, 2005

Cu o indamisibilă întârziere am reuşit să lecturăm memoriile deja celebrului istoric şi, mai cu seamă, scriitor Neagu Djuvara, Amintiri din pribegie. [1]Teoretic şi proletar, orice viaţă ar merita a fi povestită însă practic doar puţine au un conţinut demn de a fi transcris şi mai puţine vieţi fiind memorabile. Aceasta depinde, evident, şi de talentul de povestitor pe care îl are memorialistul.

Prefatatorul cartii prietenului meu Radu-Ilarion Munteanu scrie despre a lui ‘Calator de serviciu’: ‘Cand veti face o calatorie mai lunga, luati cu voi aceasta carte. N-o lasati cu bagajele mari din cala, ci aduceti-o sus, impreuna cu banii si lucurile strict necesare, ca s-o puteti citi. N-o sa regretati’.

Cel de al doilea volum al jurnalului lui Mircea Cartarescu acopera o perioada temporala generoasa, de exact sase ani din viata scriitorului (1997-2003) ani punctati de o serie de evenimente atat in spatiul privat-personal pe care el le consemneaza succint, printre picaturi (desparirea de prima sotie, casatoria cu a doua sotie, nasterea celui de al doilea copil, Gabriel etc.) cat si din viata sa profesionala (acest cuvant destul de tehnic aplicat lui Mircea Cartrescu nu are sensul obisnuit caci pentru el viata profesionala inseamna mult mai mult decat procesul elaborarii unor carti).

Sorin Stoica, tânărul prozator născut în Băneşti, muzeograf la Muzeul Ţăranului Român şi preparator asociat la Facultatea de Jurnalism si Ştiinţele Comunicării a Universităţii Bucureşti ne-a părasit la 6 ianuarie 2006 dupa nici 28 de ani de viata. Talentul său literar însă nu a avut nevoie de foarte mult timp pentru a se impune pe turbulenta scena literara românesca, atat de refractara in promovarea (până recent) a tinerelor scriitori. Editura Polirom, unde Sorin Stoica a publicat ultimul său roman, “O limbă comună” a tipărit jurnalul său din ultimul an de viaţă.