Recenzii filme si carti

Rosteste-i numele, de Francisco Goldman
Say Her Name
Editura Polirom, Colectia Biblioteca Polirom, Iasi, 2012
Traducere din limba engleza si note de Mihaela Negrila

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Polirom.

Un roman surprinzator prin felul extrem de modern, dar si cu adancimi ancestrale, in care developeaza trairile si sentimentele omenesti.

Poate pentru ca autorul si personajul sau principal au radacinile infipte atat in lumea noua cat si in mistice, misterioase si vechi taramuri: Francesco Goldman a crescut in Boston si Guatemala, Aura Estrada a trait in Mexic si in New York.

Goldman vine in fata cititorului si  cu  sinceritate vibrand de emotie etaleaza o bogata experienta de viata ridicata la inalt nivel intelectual si senzitiv. Nu numai misterul descoperirii iubirii: “It was like my indispensable other self“, ci si contopirea profunda a celor doua entitati in aceasta iubire: “There is the way I portray myself” se releva in  interviul publicat de Lyla Biock in TheParisReview.

Citeste continuarea »

Colegii de la BookMag ne atrag atentia asupra unei noi si interesante reviste din spatiul cultural romanesc – Alecart.  Am mers pe fir si am descoperit ca la http://www.alecart.ro/ pot fi citite in varianta PDF numerele tiparite ale revistei. Urmeaza doua surprize. Prima pe a doua pagina: ‘Revista este realizată de elevi ai Colegiului Național de Artă ”Octav Băncilă” și ai Colegiului Național Iași, în parteneriat cu elevi ai Colegiului Național ”Petru Rareș”, Suceava, cu sprijinul Universității ”Petre Andrei” din Iași.’ A doua este maturitatea si consistenta revistei combinata cu o grafica atragatoare. Iata de exemplu fragmente dintr-o recenzie la ‘Cinematograful gol’ a lui Daniel Cristea Enache semnata de Astrid Bagireanu ‘Îmi place oralitatea Cinematografului gol. Îmi place când o carte nu mă plictisește într-atât încât să trebuiască să inventez formule laudative în care nu cred. Și cel mai mult, îmi place când o carte e scrisă într-un tuș ironic, pentru că atunci mă regăsesc cel mai bine în ea. Bună, Cinematografule, ai fost scrisă pentru mine? În timp ce citeam, mi-am dat seama că recenzia pentru DCE nu va fi altceva decât o discuţie, o conversaţie între doi oameni care împart aceleași amintiri. Ei bine, da, eu nu l-am așteptat cu pancarte pe Ceaușescu în buza fabricii de lapte, dar și eu râd de blogerii obosiţi care postează secundă cu secundă ce film au mai văzut, cum e ciclul neveste-sii, care-i treaba cu Modafenul. E mare lucru când o carte nu e un monolog fastidios și agasant, ci dezlănţuie reacţii. Adverse, nescontate! Dar să fie reacţii. ‘ Citeste continuarea »

Epoca imperiilor, de Robert Aldrich
Editura All, Bucuresti, 2008

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii All.

Impresionanta si masiva lucrare coordonata de istoricul australian Robert Aldrich Epoca imperiilor [1] reprezinta o succinta trecere in revista a istorie a treisprezece state moderne si contemporane care au cunoscut in epoca moderna si contemporana dezvoltari imperial-coloniale.  Au fost lasate de o parte imperiile asiatice (cel chinez, japonez, siamez etc.) si s-a preferat concentrarea asupra imperiilor coloniale europene (Anglia, Franta, Olanda, Spania, Portugalia, Belgua, Italia, Germania, Austro-Ungaria )  sau influentate, intr-un fel sau altul, de Europa (cel otoman, cel rusesc si cel american). Dar care este definitia unui imperiu in conceptia coordonatorului? „Imperiul nu este un termen usor de definit, desi poate fi privit, in esenta, ca o forma de guvernare a unui anumit grup aflat in centrul vietii politice, asupra unei serii diverse de tari si popoare diferite, adesea indepartate, guvernare  exercitata in general ca urmare a cuceririi militare. (…)Imperiul reprezinta unul dintre termenii cheie in istoria omenirii si urmarirea originilor sale implica o reintoarcere la cele mai vechi epoci istorice.”[2]

Citeste continuarea »

“Autobiografia Al Pacino. În dialog cu Lawrence Grobel”
Editura Publica-Victoria Books, Bucureşti, 2010
Traducere din limba engleză de Sanda Watt

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Publica.

Moto: „Să interpretezi e o muncă grea. Câteodată este foarte dătător de energie şi revigorant. Copilăresc. Dar implică şi multă responsabilitate. E revelator, te imbogăţeşte, e vesel, monoton. E bizar, diabolic. E palpitant.”

Mă gândeam deunăzi, pe când citeam autobiografia lui Al Pacino, că simt cu fiecare carte de la Editura Publica, din Colecţia Victoria Books, că aflu amănunte noi, interesante, câteodată incredibile, despre actorii (sau sportivii, în cazul lui Andre Agassi) ale căror biografii sunt prezentate. Nici cu Al Pacino nu a fost altfel: deşi i-am văzut, de-a lungul timpului, aproape toate filmele şi pe majoritatea o sa le vizionez din nou în perioada următoare, am descoperit un om inteligent, care îşi alege cu mare atenţie fiecare rol, care are valori şi principii personale foarte bine închegate şi de bun simţ, că este îndrăgostit de Shakespeare şi, mai ales, am descoperit că se consideră în primul rând un actor de teatru şi abia apoi un actor de film: „A refuzat să se considere exclusiv actor de film. Pacino simte că îşi trage rădăcinile din teatru, la care revine de fiecare dată când presiunea de a fi o „stea” de cinema devine prea mare.” Citeste continuarea »

Noul Val Francez, de Michel Marie
Editura IBU Publishing, Bucuresti, Colectia “Filmul pentru toti”, 2010
Traducere de Laurentiu Dulman, Prefata de Magda Mihailescu

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii IBU Publishing.

Cu trei-patru ani in urma cinematecile si festivalurile de film din intreaga lume au celebrat jumatate de secol de la aparitia pe scena cinematografiei franceze si internationale a fenomenului numit Noul Val Francez – o generatie de creatori in mare majoritate tineri grupati in jurul revistei Cahiers du Cinema care au inceput sa creeze simultan filme personale si directe, care puneau sub semnul intrebarii multe dintre formulele cinematografiei clasice – productia, scenariul, distribuirea, tehnicile de filmare, alegerea actorilor si a tematicii. Cu aceasta ocazie s-au scris si destul de multe articole in revistele de specialitate si carti, printre care apare in traducere romaneasca in seria ‘Filmul pentru toti’ a editurii IBU Publishing, 2010 cartea din 2007 a profesorului universitar Michel Marie ‘Noul Val Francez – O scoala artistica‘. Traducerea ii apartine lui Laurentiu Dulman, prefata Magdei Mihailescu.

Citeste continuarea »

Tudor Mirica continua in ‘Atelier LiterNet’ seria notelor sale de calatorie abordand de aceasta data intrebarea ‘De ce calatorim?‘: ‘“Uniformizarea omoară turismul, ne explica acum vreo 45 de ani Piki Petraşcu, profesorul nostru de Teoria arhitecturii: la ce bun să mai călătoreşti dacă, urcat în tren la Braşov, dintr-o gară, cobori la Constanţa în aceeaşi gară?” Am reţinut formularea mai ales pentru paradoxalul ei, căci cele două nume purtau pentru noi simboluri distincte: nu conta că erau la fel gările, dacă în spatele lor apărea o dată muntele, altă dată marea! Şi oraşele erau diferite, şi drumul, oh, drumul… Ba chiar îmi spuneam că tocmai uniformitatea serviciilor transmite siguranţa reperului familiar, valorificând diversitatea locurilor. Însăşi nevoia de a raporta noul la ceva cunoscut ne fereşte de efectul dizolvant al lipsei de criterii: dacă totul ar fi diferit, eventual fără să ştim cum funcţionează, am fi dezorientaţi şi ne-am construi imagini false cum cred că aş fi păţit eu pe-atunci în America. Dar America a îndepărtat de noi astfel de temeri, împânzind lumea cu stilul ei. De când am ajuns să găsesc peste tot aceleaşi mall-uri şi supermarket-uri, aceleaşi fast-food-uri cu chiflele lor insipide, acelaşi mediu agresiv aseptic în aceleaşi clădiri care-ar putea fi oriunde, i-am dat dreptate profesorului vizionar: de ce să mai călătoreşti? S-ar părea că există un prag dincolo de care uniformizarea mediului începe să capete o ciudată putere asupra noastră, a oamenilor. Căci în spatele ei întâlneşti mereu acelaşi zâmbet sintetic, aceeaşi solicitudine rece şi aceeaşi engleză sumară. Sunt automatisme ale relaţiei care nu au nimic în comun cu relaţia, o străinătate acută prezentă oriunde, inclusiv la tine acasă. În faza ei actuală, civilizaţia globală este o sumă de clopote de sticlă faţă de care doar drumurile mai păstrează unele puncte de contact cu exteriorul. Însă tot mai puţine şi mai şubrede, căci mărirea vitezei le închide şi pe acestea. Deplasarea pe autostrăzi, sau prin aer, sunt mijloace eficiente de securizare a mediului tot mai aseptic şi mai uniform în care trăim. Probabil că punctul final în această direcţie va fi teleportarea instantanee, deocamdată doar o idee SF, când nu vom mai ieşi în lume. Vom trăi în acelaşi loc, peste tot. În acelaşi şi acelaşi loc…’ Citeste continuarea »

O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii, de Mark Haddon
The Curious Incident of the Dog in the Night-Time
Editura Trei, Bucuresti, 2005
Traducere din limba engleza de Constantin Dumitru-Palcus

A doua mea intalnire cu Mark Haddon, dupa “Pata cu bucluc”, a avut loc saptamana trecuta si intermediata tot de catre Biblioteca Municipala Mihail Sadoveanu.

Din nou o carte care nu mi-a permis s-o las din mana, s-a tinut scai de mine prin toate colturile “vastei” mele resedinte, pana la momentul in care si ultimele pagini cu continut demonstrativ matematic s-au incheiat cu sintagma QED!

QED, acesta este rezultatul acestui “roman uimitor – haios si trist deopotriva, pe care nu-l mai lasi din mana” (coperta IV). Si linkurile pe care mintea mea le face mereu in avalansa acumulativa a cartilor si filmelor ingurgitate, m-au dus catre “Extremely Loud & Incredibly Close”! Citeste continuarea »

Ultimele o suta de zile, de Patrick McGuinness
Editura Polirom, Colectia Biblioteca Polirom, Iasi, 2012
Traducere şi note de Ana-Maria Lişman

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Polirom.

Patrick McGuinnes este un scriitor puţin cunoscut în spaţiul cultural românesc sau, cel puţin, a fost până la publicarea volumului „Ultimele o sută de zile”. Născut tocmai în Tunisia în 1968, mama lui fiind belgiancă francofonă, iar tatăl său cetăţean britanic cu decendenţă irlandeză, după cum numele său o relevă indubitabil, a crescut şi trăit în Venezuela, Iran, Anglia, Belgia şi România, experienţa pe care a folosit-o pentru a publica anul trecut primul său roman The Last hundred days care a cunoscut un relativ succes în spaţiul anglofon, fiind răsplătit chiar cu prestigiosul premiu britanic Costa Book Awards. Traducerea rapidă a lucrării în limba română rămâne lăudabilă căci ne oferă posibilitatea de a ne privi trecutul recent în oglindă. Însă este această oglindă una autentică sau doar tremuratul unei ape care, ştim bine, distorsionează imginea celui care se oglindeste? Citeste continuarea »

Cat de plina ti-e galeata?, de Tom Rath şi Donald O. Clifton
Strategii pozitive pentru muncă şi viaţă
Editura Allfa, Bucureşti, 2007
Traducere din limba engleză de Radu Nicolae Trif

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii All.

Aţi citit vreodată o carte scrisă de un bunic şi de un nepot? Dacă nu, vă recomand să începeţi cu „Cât de  plină ţi-e găleata?”. Mai ales că bunicul despre e vorba, Donald Clifton, a fost supranumit „părintele psihologiei pozitive”. Cât despre nepot, Tom Rath, vă garantez ca nu apare pe coperta din raţiuni de … nepotism!

Am citit cu mare plăcere această carte accesibilă, incitantă şi utilă, care pune accentul pe valorificarea laturii pozitive a relaţiilor interumane. Totul pleacă de la metafora găleţii din titlu: “Fiecare dintre noi are o găleată invizibilă. Ea este permanent umplută sau golită, în funcţie de ceea ce alţii spun despre noi sau de comportamentul lor faţă de noi.  Atunci când găleata ne este plină, ne simţim extraordinar. Când este goală însă, cădem pradă deznădejdii şi ne simţim îngrozitor. De asemenea, fiecare dintre noi are asupra sa o cană invizibilă. Când folosim această cană pentru a umple găleţile celor din jurul nostru – vorbind sau acţionând în aşa fel încât să le înmulţim stările sufleteşti pozitive – ne umplem în acelaşi timp şi găleata noastră. Când însă folosim această cană pentru a şterpeli din găleata altora […] ne diminuăm pe noi înşine.” Citeste continuarea »

Sub titlul ‘Despre Frumusetea timpului care trece’ Ceasca de Cultura publica un interviu cu academicianul Solomon Marcus: ‘Despre farmecul “trecerii” (timpului) – “In ce consta farmecul trecerii? Sa prinzi o clipa magica, care sa te marcheze, sa-ti staruie in amintire, sa cauti sa te agati de ea. Asta face tot timpul! Frumusetea trecerii cred ca sta in a savura clipa. Cei care rateaza in a sesiza frumusetea trecerii se recruteaza in primul rand dintre cei care acopera o coaja de banalitate, de rutina. Cum spunea Walt Whitman, in “Fire de iarba”: fiecare centimetru patrat este acoperit de o minune, dar trebuie sa o vezi, sa te apleci asupra ei, sa nu lasi sa se astearna rutina, banalitatea peste aceste minuni.” Citeste continuarea »