Revista presei culturale

Revista presei culturale (3 – 9 aprilie 2015)

În această săptămână, am citit revistele România literară, Suplimentul de cultură, Cultura. -”România literară”, nr. 14/3 aprilie 2015. Printre primele recenzii apărute în reviste cu privire la romanul ”Manuscrisul fanariot”, de Doina Ruști, este aceea a Luminiței Corneanu din România literară. Ea face o paralelă interesantă între această carte și Aferim!: ”Desigur, felul în care este valorificată tema în aceste două opere e altul, premisele sunt diferite, însă citind Manuscrisul fanariot, este imposibil să nu te gândești la Aferim!. Dacă în film, al cărui scenariu e scris de Radu Jude împreună cu Florin Lăzărescu, este vorba despre un rob fugit de pe moșie, deoarece în urma unei legături trupești cu stăpâna e urmărit de boier, care vrea să-l omoare, la Doina Ruști avem de-a face cu o poveste de dragoste în toată regula între un ”vlaș” din Salonic ajuns într-un București de sfârșit de veac XVIII și o tânără țigancă, roabă la un mare boier de pe malul Dâmboviței.” (more…)

Revista presei culturale (20 martie – 2 aprilie 2015)

În această săptămână, am citit revistele Observator cultural, Cultura, România literară. -”Observator cultural”, nr.507 (765)/26 martie - 1 aprilie 2015. Bogdan-Alexandru Stănescu scrie un prim articol despre cartea-vedetă a acestui an, ”Dincolo de frontiere. Opere”, de Sorin Stoica: ”Este un volum impresionant, din toate punctele de vedere, în primul rînd, pentru că repune în discuţie figura unui scriitor care a murit la vîrsta la care alţi prozatori abia încep să se gîndească serios la scris şi a lăsat în urmă, iată, o operă închegată, bine articulată teoretic şi, vizibil abia acum, stilisticconceptual. Sorin Stoica face parte din categoria prozatorilor cerebrali, care gîndesc întotdeauna cu trei mutări înainte, familie ce-l are ca figură tutelară pe Mircea Nedelciu. De altfel, înrudirea cu Nedelciu sare în ochi oricui are de-a face chiar şi tangenţial cu literatura română, iar asta chiar de la primul volum publicat de Sorin Stoica, Povestiri cu înjurături (2000). Aşa cum spuneam, nu există întîmplare în scrisul lui Sorin Stoica, nimic nu e lăsat în voia unei fantezii care ar putea declanşa evenimente ficţionale nebănuite de la bun început de mintea unuiCombinator aflat la butoane. Dacă despre congenerii săi, dintre care i-aş alege drept exemplu pe Florin Lăzărescu şi pe Lucian Dan Teodorovici, putem spune că sînt povestitori, Sorin Stoica ţine morţiş să se definească şi ca teoretician al propriei opere, în cea mai pură tradiţie optzecistă.” (more…)

Revista presei culturale (13 – 19 martie 2015)

În această săptămână, am citit revistele Observator cultural, Cultura, Suplimentul de cultură. -”Observator cultural”, nr. 505 (763)/12-18 martie 2015. Continuă articolele (și pe bună dreptate!) la adresa a ceea ce se întâmplă la Uniunea Scriitorilor. Ba chiar am auzit că Editura Polirom și-a luat mâna de pe Editura Cartea Românească, ar trebui ca măcar acum să se schimbe ceva la nivelul conducerii USR, când sunt pe cale să piardă o editură așa de importantă. Despre asta, scris și Ovidiu Șimonca în editorialul său: ”Nu poţi, ca preşedinte al Uniunii Scriitorilor, să-ţi premiezi subordonaţii, dacă faci parte dintr-un juriu, dacă eşti preşedintele unui juriu. În acest număr al revistei, anunţăm nominalizările la Premiile Observator cultural 2015, pentru cărţi apărute în 2014. Colegi ai noştri şi cîţiva colaboratori constanţi ai revistei au cărţi apreciate, apărute în 2014. În 2014, au publicat cărţi valoroase mai mulţi redactori şi colaboratori ai revistei: Doina Ioanid, Adina Diniţoiu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Cezar Gheorghe, Bogdan Ghiu, Liviu Ornea, Şerban Foarţă & Tudor Banuş. Cărţile acestor colegi şi apropiaţi ai revistei nu pot intra la nominalizări şi nu credem că este o mare filozofie în ceea ce afirmăm aici: revista Observator cultural nu poate da un premiu unor redactori ai revistei Observator cultural. Aşa ar trebui să fie şi la Uniunea Scriitorilor: nu poţi premia un şef al Uniunii Scriitorilor, cum s-a întîmplat la Botoşani cu premiul acordat lui Gabriel Chifu, cîtă vreme propunerea vine de la o filială sau de la un juriu USR. Problema nu este cine ia premiul, ci cum a fost luat acest premiu.” (more…)

Revista presei culturale (6 – 12 martie 2015)

În această săptămână, am citit revistele România literară, Observator cultural. -”România literară”, nr. 9/27 februarie 2015. Mihai Zamfir scrie despre cartea ”O idee care ne sucește mințile”, un volum scris împreună de Pleșu, Liiceanu, Patapievici: ”Între nenumăratele definiții ale comunismului, cea formulată de Patapievici - deși lugubră - mi se pare cea mai sintetică și mai exactă. Plecând de la un text al lui Albert Camus, filozoful român pune degetul pe rană: comunismul rămâne acea viziune asupra lumii care crede că uciderea în masă nu e doar scuzabilă, ci și necesară. Ce importanță mai are lichidarea, cu un ceas mai devreme, a milioane de ființe care, oricum - în virtutea condiției lor de muritori - trebuiau să moară? Așa, cel puțin, în loc de moară de moarte naturală, moartea lor va servi la ceva: vor fi uciși de noi în folosul viitoarei societăți superioare (care știm cum se numește). Simplu și clar!” (more…)

Revista presei culturale (27 februarie – 2 martie 2015)

În această săptămână, am citit revistele Suplimentul de cultură, România literară, Cultura. -”Suplimentul de cultură”, nr. 470/7-13 februarie 2015. Iulia Blaga îi ia un interviu lui Tudor Giurgiu, despre cel mai recent film al său, ”De ce eu?”. La întrebarea ”Care crezi ca va fi reactia romanilor cand vor vedea filmul?”, el răspunde: ”M-as bucura sa le pese. Da, nu e o comedie cu fete frumoase, nu e un blockbuster cu explozii sau efecte speciale, dar vorbeste despre noi, despre ce-am trait, despre nevoia de dreptate si adevar. Stiu ca sunt multi oameni care ne-au scris si care vor sa-l vada.” (more…)

Revista presei culturale (13 – 26 februarie 2015)

În această săptămână, am citit revistele Suplimentul de cultură, România literară, Cultura, Observator cultural. -”Suplimentul de cultură”, nr. 469/31 ianuarie - 6 februarie 2015. Înainte de succesul lui Aferim! la Berlin, cei de la Suplimentul de cultură au realizat interviuri cu Radu Jude, regizorul filmului, și cu Florin Lăzărescu, coscenarist, alături de regizor, al acestuia. La întrebarea ”De ce ai ales aceasta perioada istorica? Cat de greu a fost sa plasezi povestea din toate punctele de vedere (replici, jocul actorilor, scenografie, imagine, costume  etc.) intr-o epoca obturata ochilor nostri?”, primul răspunde: ”Pentru ca e o perioada interesanta, Tarile Romane intrau pe drumul modernizarii (incepand cu Regulamentele Organice din 1830), dar exista inca un amestec tensionat intre formele vechi de viata si emanciparea care urma sa fie impusa, partial, desigur, de pasoptisti. In plus, am vrut ca problemele descrise in film (sclavia romilor, conditia femeii, coruptia etc.) sa fie percepute ca apartinandu-ne noua, romanilor; de aceea, am evitat sa plasez povestea filmului in perioada domniilor fanariote. Fanariotii nu erau „de-ai nostri“, am fi putut sa ne gasim o scuza, o modalitate de a plasa responsabilitatea in sarcina altora.” (more…)

Revista presei culturale (6 – 12 februarie 2015)

În această săptămână, am citit revistele România literară, Observator cultural. -”România literară”, nr. 6/6 februarie 2015. Cum mi-am zis că din acest an voi citi mai multă istorie, mai mult non-fiction, citesc și multe articole din reviste sau din blogosferă cu privire la aceste lucruri. Să vă dau un exemplu: articolul lui Sorin Lavric despre o carte foarte interesantă, ”Cleopatra. Regină în trei culturi. O biografie”, de Wolfgang Schuller, apărută la Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași: ”Cum e prea versat ca să cadă în capcana unui portret-robot desprins din puținătatea informațiilor credibile, Wolfgang Schuller știe să împletească informația cu narațiunea, evocând o ființă pe care cititorul o urmărește fără riscul de a se plictisi. În totul, volumul nu e nici roman istoric și nici compilație anostă făcută în numele neutralității profesiei, ci o biografie în care cititorul află nu atât adevărul despre Cleopatra, cât varianta cea mai probabilă sub unghiul verosimilității. Adevărul nu-l știe nimeni, și atunci nu ne rămâne decât să ne mulțumim cu vero-similul, adică cu ceva similar adevărului (veritas). Cu alte cuvinte, o Cleopatră plauzibilă, care nu are prea multe în comun cu imaginea ce reiese din cele 72 de filme având-o în centrul atenției. Și cum cifra nu acoperă decât numărul de producții cinematografice apărute până în 2005, anul când Wolfgang Schuller și-a predat manuscrisul la editură, ne dăm seama de proporțiile fabulației cinefile.” (more…)

Revista presei culturale (30 ianuarie – 5 februarie 2015)

În această săptămână, am citit revistele Observator cultural, România literară. -”Observator cultural”, nr. 497 (755)/15-21 ianuarie 2015. Numărul acesta a fost dedicat atentatelor din Franța. Chiar dacă unii s-au plictisit de acest gen de articole, care au dezbătut zeci de argumente și contraargumente, câteva rânduri trebuie totuși să fie menționate. Despre limitele libertății de expresie ne vorbește Carmen Mușat într-un articol intitulat ”Libertatea, precum iubirea”: ”Celor care pledează azi pentru „limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie” le-aş adresa o singură întrebare: cum ar fi trebuit trataţi – sau cum ar trebui trataţi azi – autori ca Boccaccio sau Rabelais, care şi-au permis să-i ia în derîdere pe reprezentanţii religiei oficiale, care au sancţionat prin rîsul lor gros atitudini şi credinţe religioase, într-un context mult mai puţin permisiv decît cel de acum? Ar fi trebuit oare să fie mai responsabili şi să dea dovadă de mai multă înţelepciune în exercitarea libertăţii lor? Să nu uităm că satira religioasă a fost încă din antichitate bogat ilustrată. De la Aristofan (Lysistrata, Norii) şi pînă la Salman Rushdie, cei mai mulţi artişti au văzut în satiră – literară sau vizuală – expresia cea mai înaltă a libertăţii de expresie. Să fie libertatea de expresie o vulnerabilitate atît de mare în secolul XXI, încît să fie nevoie de autocenzură? După experienţa regimului comunist, care ridicase noţiunea de autocenzură la rang de comportament social, nu cred că autocenzura e preferabilă cenzurii...” (more…)

Revista presei culturale (23 – 29 ianuarie 2015)

În această săptămână, am citit revistele România literară, Suplimentul de cultură, Cultura. -”România literară”, nr. 4/23 ianuarie 2015. Foarte frumoasă proza lui Bedros Horasangian din acest număr, intitulată ”Muzeul Național de Arheologie din Atena (și vă spune o persoană care nu citește proza scurtă din revistele literare, dar am fost atras de titlu), o încercare de a privi cu acuratețe în diferitele preocupări ale supraveghetorilor unui mare muzeu. Proza începe cu o paralelă inspirată între catedrala rece din Koln și cântăreții de Dixieland din fața acesteia: ”Ce să admiri mai tare, minunea, perfecțiunea construcției din piatră a catedralei sau viața care pulsa în acei tineri americane, nu știu dacă buni muzicieni sau nu, și cei care căscau gura la ei, ignorând, pentru bune minute masa de piatră și construcția bisericii la limita de sus a perfecțiunii. Nu aveam un răspuns la nedumerirea mea. Ce era mai important pentru mine, atunci sau mai târziu sau acum, dacă era să aleg între cele două stări oferite, de o operă de artă, pe de o parte, sau un crâmpei de viață autentică, cu o mult mai redusă valoare estetică în sine? Și multă vreme m-am tot gândit la acel episod al vieții mele, și mereu mi-am zis că dacă ar fi să aleg, aș alege umanitatea celor cinci muzicieni în dauna perfecțiunii din piatră care este Catedrala din Koln.” (more…)

Revista presei culturale (16 – 22 ianuarie 2015)

În această săptămână, am citit revistele Suplimentul de cultură, România literară. -”Suplimentul de cultură”, nr. 466/10-16 ianuarie 2015. E timpul retrospectivelor și în Suplimentul de cultură. Iulia Blaga ne povestește despre cele mai bune filme ale anului trecut, iar eu vă semnalez cuvintele ei despre filmele românești: ”In general a fost un an cu filme mediocre sau asa si asa, cu mici exceptii. Q.E.D., de Andrei Gruzsniczki, imi ramane in memorie pentru atmosfera lui de calm-inghetat – desi, spun unii, anii ’80 erau dezolanti, nu calmi. Dar nu avem de-a face cu un documentar, ci cu o reflectie asupra acelei ere. Mai mult decat povestea despre tradare pe care o spune filmul, am savurat imaginea lui Vivi Dragan Vasile care e un comentariu in sine. La Closer to the Moon mi-a placut disponibilitatea lui Nae Caranfil de a reinterpreta istoria intr-un registru personal care nu are cum scoate arta din ecuatie, iar Al doilea joc mi se pare important pentru felul – din nou personal – de a sonda istoria recenta prin intermediul amintirilor pe care Corneliu Porumboiu si tatal sau, arbitrul Adrian Porumboiu, le au despre meciul Dinamo-Steaua din decembrie 1988. Am putea spune ca aceste filme sugereaza interesul cineastilor romani pentru investigarea trecutului in maniere cat mai neortodoxe si mai inovative. Ceea ce le dorim si pe mai departe. Oricum, cel mai asteptat film romanesc in 2015 e de departe filmul cu boieri si tigani al lui Radu Jude, Aferim!.” (more…)