Revista presei culturale

Revista presei culturale (2 – 8 octombrie 2015)

În această săptămână, am citit revistele Suplimentul de cultură, România literară. -”Suplimentul de cultură”, nr. 493/12-18 septembrie 2015. Foarte interesant fragmentul extins din cartea lui Andrei Oișteanu, ce va apărea în această toamnă la Editura Polirom, intitulată ”Sexualitate și societate”. Reiau aici câteva fraze: ”Cert este faptul ca multimea actelor sexuale comise cu violenta de barbat este indicatorul cel mai exact al faptului ca, intr-o lume androcrata, barbatul o domina la toate palierele pe femeie. De-a lungul timpului, violul a fost considerat, daca nu chiar un „drept“ al barbatului, un fel de „abuz uzual“ (daca nu chiar un „abuz firesc“) al acestuia. Raportul sexual comis cu violenta asupra femeii era o actiune foarte uzuala in epoca premoderna. In schimb, plangerea din partea ei (penala sau de alta natura) era o actiune foarte neuzuala. Rusinea si teama de oprobriul public o bantuiau pe femeia siluita, la fel si frica de puterea barbatului violator. Chiar si acum (iulie 2015) un sondaj de opinie ne arata ca 20% dintre romani (deci unul din cinci) stiu amanunte despre un viol concret, dar tac, fara sa indrazneasca sa-l reclame la politie.” (mai mult…)

Revista presei culturale (18 septembrie – 1 octombrie 2015)

În această săptămână, am citit revistele Suplimentul de cultură, România literară. -”Suplimentul de cultură”, nr. 492/5-11 septembrie 2015. Of, mereu îmi aduc aminte că sunt dator cu câteva recenzii, iar cea cu privire la cea mai recentă carte a lui Vasile Ernu este în cap de listă. Despre ”Sectanții” scrie însă Serguey Ehrlich în Suplimentul de cultură: ”A doua linie artistica a Sectantilor este „linia directa“ a eposului, istoria a patru generatii ale unei familii de „disidenti“ religiosi din sudul Basarabiei. In povestirea sa, Ernu imita stilul grav al Vechiului Testament, foloseste citate biblice in calitate de epitafuri, isi numeste cele cinci parti ale istoriei dupa numele celor cinci parti din Pentateuh. Forma vechi-testamentara se integreaza organic in actul povestirii, deoarece o tendinta a multor minoritati religioase, dezamagite de biserica oficiala, a fost reintoarcerea la crestinismul originar, la vremea cand inca nu se produsese ruptura cu iudeii.” (mai mult…)

Revista presei culturale (21 – 27 august 2015)

În această săptămână, am citit revista România literară. -”România literară”, nr. 33/14 august 2015. Mircea Mihăieș are cam aceeași părere cu mine în privința topurilor sau recomandărilor de vacanță în articolul ”Vacanță la raft”: ”Ideea de a recomanda eventualilor mei cititori câteva cărți pentru zilele de vacanță îmi pare mie însumi ridicolă. Mă îmbărbătez doar cu scuza că ele nu sunt neapărat și lecturi de vacanță - pe acestea le vor găsi atât în librării (câte mai sunt), cât și la chioșcurile de ziare (câtă vreme vor mai fi și acestea.) Mă gândeam, totodată, că ar merita să păstrăm, de pe acum, pentru viitorime, imagini și descrieri ale librăriilor în care intrăm, locuri care au marcat civilizația noastră, aflate acum pe cale de dispariție. Probabil că peste câteva decenii simpla evocare a unei librării va stârni un interes asemănător celui încercat în fața imaginilor din perioada cambriană ori cretacică. Unii atotștiutori compară starea letală a magazinelor care vând cărți cu fenomenul produs în perioada de apariție a televiziunilor. Atunci, lumea ar fi început să meargă mai puțin la cinematograf, preferând moliciunea canapelei de acasă și comoditatea de a privi un film în halat și papuci.” (mai mult…)

Revista presei culturale (14 – 20 august 2015)

În această săptămână, am citit revistele Dacia literară. -”Dacia literară”, nr. 1 (136)/primăvară 2015. Așa cum vă spuneam acum câteva săptămâni, a venit rândul (mai bine mai târziu decât niciodată) și pentru lectura celor trei reviste Dacia literară primite la redacție. Acum am citit numărul de primăvară, ca de obicei foarte bogat și excepțional din punct de vedere grafic. Câteva zeci de pagini au fost consacrate scandalului cultural reprezentat de acordarea Premiului Mihai Eminescu Botoșani 2015 lui Gabriel Chifu. Multe dintre luările de poziție le-am citit și atunci, dar e bine să mai aruncăm o privire să ne aducem aminte. (mai mult…)

Revista presei culturale (7 – 13 august 2015)

În această săptămână, am citit revistele România literară. -”România literară”, nr. 31/31 iulie 2015. Interimul (adică cel care îl înlocuiește temporar pe Nicolae Manolescu - dacă nu o fi chiar el! - la editorial) scrie în această săptămână un articol interesant intitulat „Istoria atrocităților”. Iată câteva rânduri: ”Ieri, romanii au distrus statui grecești, ca și renascentiștii, peste secole, care le-au folosit ca ghiulele de tun. Revoluționarii de la 1789 au distrus monumente religioase. Conchistadorii au lichidat patrimonii vechi de sute de ani din America. Astăzi, talibanii au demolat imensele monumente budiste din Afganistan. Islamiștii din Egipt ar fi făcut același lucru cu piramidele, dacă n-ar fi fost împiedicați la timp. Tot ce putem spune, nu pentru justificarea atrocităților comise în Irak, în Mali, în Siria, de către teroriști de toate spețele, căci atrocitățile nu pot fi în nici un fel justificate, este că rămâne un grad de relativitate istorică în atrocitate, pe care modernele reglementări internaționale privind drepturile omului și protecția bunurilor culturale nu par a-l fi redus câtuși de puțin.” (mai mult…)

Revista presei culturale (31 iulie – 6 august 2015)

În această săptămână, am citit revistele Dacia literară, Suplimentul de cultură, Cultura, România literară. -”Dacia literară”, nr. 2 (137)/vară 2015. De aproape un an, primesc la redacție frumoasa revistă ”Dacia literară”. Frumoasă nu numai mulțumită condițiilor grafice de excepție, dar și pentru că are articole foarte bune, moderne și antrenante, cu accent atât pe reconstituirea istorică a literaturii, dar și pe tinerețe, pe angajarea în scrierea de articole a elevilor liceelor din Iași. (mai mult…)

Revista presei culturale (3 – 9 iulie 2015)

În această săptămână, am citit revistele România literară. -”România literară”, nr. 26-27/26 iunie 2015.  Am scris și eu de curând despre cartea lui Stephen M. Hawking, ”Scurtă istorie a vieții mele”. De aceea, m-a interesat și recenzia lui Sorin Lavric asupra acestei cărți, despre care scrie, în concluzie: ”A spune că Hawking a avut o viață fără peripeții sună a umor negru: când îți petreci viața într-un scaun cu rotile nu poți cere aventurilor să te răsfețe. Morala volumului este că în monotonia unei vieți de paralitic pot crește germenii unei minți rare. Mens sana in corpore sana nu-i poate fi aplicată lui Hawking, a cărui boală nu a fost atât cauza gândirii sale, cât condiția ei favorizantă. Un geniu invalid se califică prin adâncimea intuițiilor, nu prin sănătatea minții. În final, rămâi cu amintirea unui caracter căruia maladia nu i-a înfrânt vocația de a gândi. Există infirmități care te doboară și altele care te ridică. Hawking a avut puterea de a-și preschimba handicapul într-o motivație menită ideilor.” (mai mult…)

Revista presei culturale (5 – 11 iunie 2015)

În această săptămână, am citit revistele România literară, Suplimentul de cultură. -”România literară”, nr. 21/22 mai 2015. Despre romanul ”Astăzi mai bine nu m-aș fi întâlnit cu mine însămi” a scris Dan Gulea pe Filme-cărți.ro. În România literară a scris despre această carte și Marius Miheț: ”Herta Muller scrie acest roman de parcă ar evita să admită subiectul istorisirii; e ca și cum ai o poveste de spus, simplă, dar traumatică, și directețea, pur și simplul nu se arată posibilă. Ca să fie, totuși, naratoarea atacă decorativ și prin excursuri, iar flashurile vin mai târziu, justificând ce se mai poate lăsa în afara simbolului; naratorii trebuie să amintească marginalul, adiacentul, altfel nu poate povesti. Nu știu dacă Herta Muller va avea vreodată cu adevărat succes de cititori în România. Fără un suspans propriu-zis, romanele ei mizează pe o tehnică a așteptării, numai așa, se pare, se ajunge la miză, cu riscul de-a plictisi prin monotonia amânării.” (mai mult…)

Revista presei culturale (22 – 28 mai 2015)

În această săptămână, am citit revistele România literară, Suplimentul de cultură, Cultura. -”România literară”, nr. 19/8 mai 2015. Sorin Lavric spre despre foarte interesanta carte de la Editura Corint, ”Lumea era toată a mea”, de Ana-Maria Callimachi: ”Ana-Maria Văcărescu are ochi malițios, judecându-și fără indulgență apropiații. Bărbații sunt în genere bețivi, afemeiați și nestatornici, femeile sunt codoașe, bârfitoare și rele. Sub unghi moral, marea lacună a României e că ”fiecare caută tot timpul să prostească pe toată lumea. Prostul renume pe care l-a dobândit țara mea este cauzat de acest comportament.” (p. 81) Cele mai reușite pagini surprind defecte de caracter sau scânteli cu miez patologic. Un unchi (Leon Callimachi) e petrecăreț incurabil, chefuind nopțile și culcându-se doar în zori, interzicând slugilor ca până la prânz vreun zgomot să-i tulbure somnul. ”Odată a poruncit ca toți cocoșii din vecinătatea casei lui de la țară să fie tăiați pentru că somnul de dimineață îi era deranjat de cântecul lor vesel.” (p.145)” (mai mult…)

Revista presei culturale (8 – 14 mai 2015)

În această săptămână, am citit revistele România literară, Suplimentul de cultură. -”România literară”, nr. 18/1 mai 2015. Din acest număr al României literare, nu mi-au atras atenția prea multe. Cel mai interesant articol a fost, în opinia mea, cel al lui Eugen Negrici-O mărturie, în care el își aduce scuzele despre ceea ce credea despre intebelic, antisemitism și societate înainte de citirea Jurnalului lui Mihail Sebastian: ”Jurnalul lui Sebastian se numără printre cele, extrem de puțne, care au izbutit performanța de a-mi produce - la vârsta la care astfel de lucruri ți se întâmplă foarte rar - o modificare de percepție. Și anume percepția asupra perioadei interbelice. Mi-am pierdut iluziile cu privire la exemplaritatea, la statutul ei de ghid moral post-revoluționar și de legendară vârstă de aur a istoriei naționale. Ca și mitul Americii, mitul acesta mi-a intrat în viață de foarte devreme, din copilărie, purtat de frazele nostalgice ale părinților îngroziți de ororile bolșevice, înglodați în lipsuri de tot felul și speriați de ce le poate aduce ziua de mâine.” (mai mult…)