Revista presei culturale

Revista presei culturale (august 2016)

În această lună, am citit revistele Timpul, România literară. -”Timpul”, nr. 209/august 2016. Cel mai recent număr al revistei Timpul de la Iași cuprinde, printre altele, un grupaj de articole dedicat Reginei Ana în România. Pe lângă acesta (cu o cronologie interesantă și plină de informații inedite), mi-au mai atras atenția următoarele articole: plecând de la cartea lui Radu Andriescu, ”Când nu mai e aer”, Ioan Șerbu face o caracterizare foarte bună asupra unor scriitori de azi: ”Citind cronică literară, nu de puține ori afli despre cutare scriitor că are parte de prea puțină vizibilitate, că volumele lui, inexplicabil, au trecut neobservate de cronicari sau că, deși calitative, cărțile au strâns mai mult praful librăriei decât succesul, dintr-un vertij cauzal în care intră popularitatea autorului, promovarea, tirajul volumelor, mărimea editurii și așa mai departe. (mai mult…)

Revista presei culturale (iulie 2016)

În această lună, am citit revistele România literară, Timpul. -”România literară”, nr. 27/1 iulie 2016. O carte foarte interesantă a apărut de curând la Polirom despre creștinătatea arabă orientală, semnată de Juan Petro Monferrer Sala. Despre ea, scrie Grete Tartler: ”Precum arabii musulmani, creştinii arabi se referă la Dumnezeu folosind cuvântul Allah, păstrând puterea şi flexibilitatea neîntrecută a limbii arabe, cea care a dat poeme monorimate şi scandări în 16 metri diferiţi. Despre cadrul istoric şi geografic în care au apărut ei, despre grafia în care au fost scrise textele creştine arabe, despre limba vorbită în cadrul creştinătăţii arabe şi literatura acesteia, studiul lui Juan Pedro Monferrer Sala, n. 1952, doctor în filologie semitică, şef al Catedrei de Studii Arabe şi Islamice a Universităţii din Cordoba, condensează elemente de o deosebită valoare pentru cititorii zilelor noastre. Textul are, prin pregnanţa şi ordinea informaţiei, consistenţa unui curs, dar reprezintă şi o plăcută lectură în care povestea arabilor care l-au cunoscut pe Iisus la Damasc, a Sfântului Pavel amintind în Epistola către Galateni călătoria sa în „Arabia”, a comunităţilor creştine arabe din secolele III-VI captivează ca o poveste. ” (mai mult…)

Revista presei culturale (iunie 2016)

În această lună, am citit revistele Memoria, România literară. -”Memoria”, nr. 95 (nr. 2/2016). Gheorghe Nandriș (din câte știu, fiul Aniței Nandriș-Cudla) aduce în fața publicului un nou cuvânt, o nouă sintagmă, aceea a comucidului, despre care scrie: ”Nu trebuie să surprindă pe nimeni apariția sintagmei care lipsea: ”comucidul”. Această sintagmă definește - tot cu un singur cuvânt crimele făcute de comuniști, sau în numele ideologiei comuniste, sub orice formă și în orice loc s-au comis. Iată exemplul masacrului de la Lunca din 6/7 februarie 1941 - de care ne ocupăm - foarte bine camuflat de NKGB și istoria comunistă dar, în egală măsură, ignorat și de istoriografia postcomunistă, încât acest masacru sovietic, ca și seria celor care au urmat (Fântâna Albă etc.), sunt aproape necunoscute, deși numărul victimelor românilor bucovineni de la ”zidul Prutului” este mult mai mare decât al celor omorâți la zidul Berlinului, care - pe bună dreptate - a revoltat întreaga Europă, iar cei vinovați au dat socoteala.” (mai mult…)

Revista presei culturale (mai 2016)

În această lună, am citit revistele Memoria, Timpul, România literară. -”Memoria”, nr. 94 (1/2016). Ca de obicei, foarte interesante articolele din Memoria-revista gândirii arestate. Vă aduc aici doar două articole, dar revista trebuie citită în integralitate. Ioan-Aurel Pop scrie un eseu foarte cuprinzător și interesant despre latinitatea românilor-contribuții ale transilvănenilor: ”Latinitatea este un element definitoriu al identității românești, dar românii, conform cercetărilor din epoca mai recentă (adică de vreun secol și jumătate încoace), sunt un produs complex, în alcătuirea căruia au intrat și traco-daco-geții, apoi slavii, ca și alte grupuri migratoare sau populații vecine, alăturate pe parcurs. Pe de altă parte, așezarea geografică a românilor a făcut ca, pe lângă elementele identității de sorginte occidentală - numele, originea romană, limba neolatină, creștinarea în haină latină etc. - aceștia să aibă biserică bizantină, să fi avut ca limbă a cultului, a cancelariilor și a culturii slavona, să fi scris cu alfabet chirilic secole la rând și să fi fost influențați de civilizațiile sud-est europene, de factură slavo-bizantină și, de la o vreme, chiar turcească. Sub aspectul adevărului istoric, este corect să cunoaștem și să cultivăm toate aspectele sau componentele identității românești, așa cum au făcut marii creatori din perioada modernă, prin operele lor, între care cea a lui Mihai Eminescu rămâne definitorie și exemplară.” (mai mult…)

Revista presei culturale (aprilie 2016)

În această lună, am citit revistele Suplimentul de cultură, România literară. -”Suplimentul de cultură”, nr. 522/16-22 aprilie 2016. Andrei Crăciun scrie despre ”Femeia de hârtie”, de Rabih Alameddine: ”Rabih Alameddine spune despre personajele sale asa: „Cred ca dupa ce ai creat pe de-a intregul un personaj, daca scriitorul – si e vorba despre mine, in acest caz – chiar iubeste personajul cu pricina, faptul se simte. Personajul ajunge sa poata fi iubit. Asta-i adevarul, rareori gasesti o fiinta completa de care sa nu te indragostesti. Poate ca in rastimpuri iti vine s-o omori, poate ca ai plesni-o si ai arunca-o de la etaj, dar tot o poveste de dragoste ramane. Si in asta consta, cred eu, ceea ce cuprinde un roman bun“. Citesc. Credinciosii musulmani si-au terminat de mult prima rugaciune a zilei. Femeia de hartie ma subjuga. Ma supun. Am cateva pretentii de la o carte. Una este sa imi deschida fereastra catre epoca istorica in care se intampla. Altfel, vad in ea textualitate sterila – uneori fermecatoare, dar sterila. Alameddine face asta: putem afla multe despre Beirut, despre relatiile dintre femei si barbati, despre razboaiele care sfasiau Orientul in anii 1970-1980, cum si astazi, chiar acum, o fac.” (mai mult…)

Revista presei culturale (11 – 31 martie 2016)

În această perioadă, am citit revistele Suplimentul de cultură, România literară. -”Suplimentul de cultură”, nr. 516/5-11 martie 2016. Un interviu foarte interesant găzduiește în această săptămână revista ieșeană, cu Cristian Teodorescu, partenerul său de discuții fiind Constantin Piștea. Iată ce ne spune scriitorul despre importanța implicării sociale a scriitorului: ”Un scriitor neimplicat poate, eventual, sa spuna povesti, dar nu-si face treaba. Ganditi-va ca, in perioada comunista, au existat si romane suficient de curajoase incat sa-i ajute pe oameni sa tina capul sus. Sa renunti acum sa-i ajuti pe oameni sa tina capul sus, sa se uite cu egala atentie si catre viitor, dar si catre trecut, ca sa nu li-l falsifice nimeni, mi se pare un lucru anormal. Asta este unul dintre rolurile scriitorului. Daca te faci ca ploua, si cititorul te trateaza la fel. Se face si el ca ploua in ceea ce te priveste.” (mai mult…)

Revista presei culturale (26 februarie – 10 martie 2016)

În această săptămână, am citit revistele Suplimentul de cultură, România literară. -”România literară”, nr. 9/4 martie 2016. De necitit ultimele numere ale României Literare! Sau, mai bine zis, le citim doar dacă  vrem să ne amuzăm la ce stadiu au ajuns, pentru că articolele obișnuite, majoritatea, sunt demne de toată mila, nu găsești mai nimic de semnalat. Hai să vedem cum e ultimul număr, de exemplu: Pe ultima pagină, un titlu: ”Cine și de ce vrea o reformă a USR? Fals și uz de fals”: ”Comisia de monitorizare, suspendare și excludere a USR a primit dezmințirile scrise din partea unor membri ai Uniunii Scriitorilor care nu au aderat la numitul Grup de reformă, fiind trecuți în mod abuziv pe lista acestui grup. Totodată, alți membri ai USR, (HA!) ne-au informat că, deși au anunțat retragerea din numitul grup, continuă să fie menținuți pe lista respectivă, ceea ce, de asemenea, constituie un abuz. Reproducem o parte din aceste documente care dovedesc limpede falsul și uzul de fals pe care le comit inițiatorii acestui grup pretins de reformă.” După cum a dovedit Vasile Gogea pe blogul său, toată povestea e cusută cu ață albă, documentele fiind publicate fără acordul celor în cauză. Deci Ha! (mai mult…)

Revista presei culturale (19 – 25 februarie 2016)

În această săptămână, am citit revistele Suplimentul de cultură, România literară. -”Suplimentul de cultură”, nr. 513/13-19 februarie 2016. Ce bine ar fi ca politicienii idioți de la Iași să citească ”scrisoarea deschisă către Muzeul Național al Literaturii Iași”, concepută de către Florin Lăzărescu. Din păcate, așa cum spuneam, chiar dacă o citesc, sunt prea idioți ca să priceapă ceva. Florin începe așa: ”Domnule Lungu, nu ti-ar fi rusine, nu mai vrei sa faci FILIT pe Muzeul National al Literaturii Romane Iasi?! Vrei fundatie?! Ce conteaza ca asta-toamna s-a promis si s-a votat in plen infiintarea unei fundatii care sa se ocupe de organizarea FILIT? Intre timp, s-a rezolvat: nu se poate. Asa ca uite cum se face. Se baga frumos banii astia care nu pot fi cheltuiti in bugetul vostru si tu cu oamenii tai din muzeu faceti ce nu se poate: cel mai mare festival de literatura din estul Europei. Si poate reusiti sa aduceti niste laureati Nobel. Vedeti voi cum va descurcati. Scrieti si fundamentati in trei zile bugetul pentru un eveniment cu 400 de invitati. Implementati-l apoi. Nu conteaza ca nu aveti voie sa externalizati serviciile, sa aveti o echipa mai mare de specialisti. Va veti descurca voi cumva, tu si cu angajatii de la muzeu.” Doar câțiva pricep. (mai mult…)

Revista presei culturale (12 – 18 februarie 2016)

În această săptămână, am citit revistele Suplimentul de cultură, România literară. -”Suplimentul de cultură”, nr. 512/6-12 februarie 2016. Ce îmi plac recenziile în care autorul ei mă face să citesc și cartea care a stat la baza ei. O astfel de recenzie este cea a lui Andrei Crăciun la cartea ”Despre ce vorbim când vorbim despre iubire”, de Raymond Carver: ”Raymond Carver stia viata. Isi taia frazele abrupt, fiindca nu totul trebuie spus. La el in carti, lumea e un balci si tot ce trebuie sa faci e sa te asezi la o masa, sa-ti torni un pahar, sa-ti aprinzi o tigara (daca s-o mai putea) si sa asculti. Uneori, poti sa si vorbesti, vorbele astea aruncate de oameni peste masa sunt in definitiv tot ce vorbim cand vorbim despre iubire (in textul care da numele volumului, un cardiolog beat povesteste despre doi batrani care au avut un accident rutier si despre tristetea lui ca nu mai putea sa o vada pe ea, pe nevasta-sa, fiind bandajat tot, ca-n filme).” (mai mult…)

Revista presei culturale (29 ianuarie – 11 februarie 2016)

În această săptămână, am citit revistele România literară, Suplimentul de cultură. -”România literară”, nr. 5/5 februarie 2015. Gabriel Chifu scrie despre starea actuală a societății românești, despre care amândoi considerăm că este dezastruoasă. El face și o paralelă interesantă, când vine vorba de școală, cu tradițiile evreiești: ”Și dacă am încerca să reformăm școala, nimerit ar fi să privim cu luare aminte spre popoarele în a căror tradiție știința de carte este definitorie. De pildă, poporul evreu. Scrie Mordecai Kaplan: ”Nici o altă civilizație străveche nu egalează în intensitate accentul pe care iudaismul îl pune pe educarea celor tineri și pe încercarea de a le inocula acestora tradițiile și cutumele propriului popor.” Într-adevăr, la acest popor, încă din vechime, băieții erau dați la învățătură de la o vârstă incredibilă: de la trei ani, timp de zece ani, mergeau obligatoriu la școală (subvenționată de comunistate!) și învățau limba ebraică, astfel încât să poată citi și scrie. Diferența dintre ei și băieții aparținând altor culturi: în vreme ce cei din a doua categorie rămâneau analfabeți, fiind lăsați în grija mamelor până prindeau putere fizică cât să mânuiască plugul sau sabia, băieții evrei erau familiarizați cu poveștile întemeietoare la doi ani (practic, imediat după ce erau înțărcați!), iar la trei ani și jumătate erau deja alfabetizați, învățând să citească.” (mai mult…)