Revista presei culturale

Revista presei culturale (28 martie – 3 aprilie 2014)

În această săptămână, am citit din revistele Observator cultural, România literară, Cultura, 22, Suplimentul de cultură. -”Observator cultural”, nr.457 (715)/20-26 martie 2014. Anca Fronescu a fost la Târgul de carte de la Leipzig și ne oferă o paralelă implicită între un târg de carte de anvergură mondială și târgurile de carte de la noi: ”Leipziger Buchmesse e cel mai mare tîrg de public din Europa, cu cel mai mare festin al lecturii: Leipzig liest. Şi mai are ceva special: are privirea ţintită spre Est. Prin variate programe de promovare şi colaborare culturală, se organizează tot felul de evenimente şi lecturi, şi Estul e foarte prezent. Toată săptămîna tîrgului, în oraş au loc peste 3.000 de evenimente legate de cărţi şi lectură, în peste 400 de locuri din oraş, de la prezentări de cărţi noi şi autori la discuţii, lecturi radiofonice şi televizate; în spaţii publice şi private, în şcoli, la gară, tot Leipzigul citeşte şi vrea să afle poveşti. Anul acesta, în tîrg s-au reunit peste 2.000 de expozanţi. Pragul tîrgului l-au trecut peste 170.000 de vizitatori, asta numai în halele tîrgului; pentru că, în acelaşi timp, are loc şi tîrgul de carte la mîna a doua şi astfel, peste 230.000 de vizitatori au mişunat prin Leipzig în căutare de cărţi şi poveşti.” (mai mult…)

Revista presei culturale (21 – 27 martie 2014)

În această săptămână, am citit din revistele România literară, Suplimentul de cultură, Dilema veche, 22. -”România literară”, nr. 12/21 martie 2014. Discuțiile despre Andrei Pleșu și linșajul mediatic de la Antena 3 continuă. De data aceasta, apărarea îi este luată de către Cronicarul (anonim) al Ochiului magic, una dintre cele mai urmărite articole săptămânale ale României literare: ”Cronicarul nu este prieten, nu este apropiat al domnului Pleșu. Dar pentru orice om rațional este de bun-simț să recunoască valoarea acestui om. Ea sare în ochi dacă îi citești cărțile importante, de pildă, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, dar răzbat, iată, și în simple articole de gazetă, precum e acesta, semnalat aici. Avuția națională este compusă și din minți strălucite, cum este a lui. Iar să-l terfelească unii și alții, cum au făcut-o ”jurnaliștii” de la postul acela de televiziune, înseamnă că lumea s-a întors pe dos și orice e posibil cu noi toți, în rău. A fi solidari acum cu Andrei Pleșu înseamnă a apăra normalitatea propriei noastre lumi. Cum se observă, această laudă la adresa lui Andrei Pleșu se face sub semnul anonimatului. De obicei, reclamațiile, acuzațiile, injuriile sunt anonime. Laudele sunt la vedere. Căci lăudând vrei să obții ceva de la cel lăudat. Nu e cazul. Scopul acestor rânduri este de a repune adevărul în drepturile sale și de a semnala o agresiune care nu-l privește doar pe Andrei Pleșu, ci pe fiecare dintre noi toți.” (mai mult…)

Revista presei culturale (14 – 20 martie 2014)

În această săptămână, am citit din revistele România literară, Cultura, Observator cultural, Actualitatea literară, Familia, Timpul. -”România literară”, nr. 10/7 martie 2014. Mihai Zamfir ne readuce aminte că anul 2013 a fost anul Camus. E adevărat că acest lucru a trecut aproape pe neobservate la noi, el fiind organizat în amănunt în țara sa, în Franța. Dispărut prea tânăr, la doar 46 de ani, a rămas scriitorul la care toată Franța se raportează: ”La fiecare cotitură a istoriei contemporane de după 1960, anul dispariției lui Camus, umanitatea europeană gânditoare, aflată în căutare de repere luminoase, s-a întrebat mereu: ”Ce ar fi spus Camus?”. Nu e o întrebare gratuită deoarece aproape toată lumea bănuia ce ar fi spus Camus; dar toți sufereau că nu pot auzi vocea inconfundabilă a scriitorului, care rezuma într-o singură frază judecata cea mai înaltă asupra oricărui subiect examinat.” (mai mult…)

Revista presei culturale (7 – 13 martie 2014)

În această săptămână, am citit din revistele Observator cultural, Cultura, Suplimentul de cultură, 22. -”Observator cultural”, nr. 455 (713)/6-12 martie 2014. Ca de obicei, rubrica mea preferată din ”Observator cultural” și anume ”Lecturi în vremuri de austeritate”, semnată de Cristina Manole, discută patru cărți foarte interesante (oare când are timp autoarea să citească patru cărți săptămânal?). Una dintre el este Hotel Iris, de Yoko Ogawa, nouă apariție la Editura Humanitas: ”Hotel Iris apare în 1996. E bun romanul pe care tocmai l-am citit? Da. O poveste stranie, erotico-sexuală (că de dragoste nu poate fi vorba), dintre o adolescentă de 17 ani şi un cincuagenar cu apucături ciudate. Decor maritim, atmosferă de Ialtă niponă. Tot ce se întîmplă între cei doi protagonişti – bine conturaţi – este un amestec de gingăşii şi perversiuni sado-masochiste. Literar. Poate că i-a ieşit bine lui Yoko (era să zic Ono…) Ogawa, dar subiectul în sine m-a bulversat. E limpede că nu este o carte pentru minori. Oricît de multe ştiu copiii de astăzi. Oricît de curioşi am fi să aflăm cîte se mai pot întîmpla pe lumea asta, parcă e bine să nu ştim chiar totul. Prefer Adela lui Ibrăileanu. Care mi se pare un mare roman, păcat că se vorbeşte prea puţin despre el. Dar poate că sînt de modă veche. Cine ştie cum ar mai fi evoluat astăzi povestea dintre Adela şi doctorul Codrescu.” (mai mult…)

Revista presei culturale (28 februarie – 6 martie 2014)

În această săptămână, am citit din revistele România literară, Cultura, Observator cultural, Le Courrier international, 22. -”Cultura”, nr. 4 (455)/6 februarie 2014. Romanul lui Adrian Schiop, ”Soldații. Poveste din Ferentari”, este una dintre cele mai discutate cărți ale anului 2013, atât în presa culturală, cât și în blogosferă. Am scris și eu despre carte pe Filme-cărți.ro, iar de curând am citit o nouă recenzie și în revista Cultura, semnată de Adriana Stan, care concluzionează: ”Adrian Schiop e at his best în acest roman. Îl avantajeaza si un an beletristic slab sau controversele în jurul subiectului, desi, pe de alta parte, „stilul“ sau îl va dezavantaja în continuare în ochii cititorilor & promotorilor de fineturi. Nu sunt sigura însa ca mai multa „recunoastere“ i-ar prinde bine, creativ vorbind.” (mai mult…)

Revista presei culturale (21 – 27 februarie 2014)

În această săptămână, am citit din revistele România literară, Cultura. -”România literară”, nr.8/21 februarie 2014. Mircea Mihăieș semnează un alt articol foarte interesant, ”Clondirul și călimara”, despre relația marilor scriitori cu băutura. Au fost ei influențați de un pahar de vin sau acesta a reprezentat un episod fără legătură directă cu opera? ”Cum s-a născut asocierea, aproape obligatorie, între scriitor și băutură? De ce, alături de călimară, stă, în imaginarul public, și un nelipsit clondir sau o pântecoasă carafă? De ce e perceput scriitorul ca parte a unui sistem de vase comunicate, în care torni la un capăt vin și la celălalt iese rondelul, sonetul, madrigalul, gazelul sau balada? Și, mai ales, de ce o astfel de activitate e privită cu oprobriu, într-o lume și într-o țară în care alcoolismul e mai mult decât un pericol, fiind un adevărat flagel? Din păcate, răspunsul se impune de la sine: pentru că mult mai mulți scriitori importanți chiar au băut excesiv. Pentru că - asta e - au fost alcoolici.” (mai mult…)

Revista presei culturale (14 – 20 februarie 2014)

În această săptămână, am citit din revistele România literară, Suplimentul de cultură, Actualitatea literară, Le Courrier International, 22, Adevărul. -”România literară”, nr. 7/14 februarie 2014. ”Lecturile libere” ale lui Gabriel Dimisianu se concentrează în ultimele săptămâni pe valul memorialistic postdecembrist. Azi a venit rândul jurnalului clandestin al lui Alice Voinescu, reeditat de curând în două volume: ”Adevărul este că preocuparea de prim-ordin a autoarei, în jurnal, nu este aceea de a emite judecăți despre cum este societatea, despre cum funcționează, bine sau rău, mecanismele politico-sociale. Îi stau și acestea în atenție, lucru de netăgăduit, dar cel mai mult este interesată de invidualități. Întâlnirile din fiecare vară de la Pontigny o aduc în relație cu mari oameni ai vremii, cu Francois Mauriac, cu Gide, cu Roger Martin du Gard, cu Malraux, cu Focillon și cu alții de același calibru, fiecăruia schițându-i un portret. De portrete însă mai bogate se bucură desigur conaționalii, Goga, Cella Delavrancea, Noica, Gala Galaction care-i este și părinte confesor. Vreau să spun că în portretistica sa Alive Voinescu nu se împiedică în convenții, că vede de multe ori ”altfel” cutare personaj care dobândise, prin perpetuarea unor locuri comune despre el, o anumită imagine consacrată. De multe ori aceasta e înlocuită cu alta de semn contrar.” (mai mult…)

Revista presei culturale (7 – 13 februarie 2014)

În această săptămână, am citit din revistele România literară, Suplimentul de cultură, Observator cultural, 22. -”România literară”, nr. 6/7 februarie 2014. Din ultimul număr al ”României literare”, mi-a atras atenția articolul lui Mircea Mihăieș, un fel de jurnal pe zile despre apariția celui mai recent disc al lui Bruce Springsteen: ”Am să transcriu câteva notații, mascate în rânduri de jurnal, pe care le-aș fi scris oricum, în această săptămână, în cadrul rubricii de față: despre bucuria de a asculta noul disc al lui Bruce Springsteen, Hign Hopes (apărut oficial pe 14 ianuarie 2014). (...) S-au scurs trei zile și albumul mi se pare din ce în ce mai bun. Divers, multistratificat, perfect controlat. Profesionalism. Imaginație. Forță. Tehnică. Sensibilitate. Inspirație. Poftă de-a trăi. Dream Baby Dream.” (mai mult…)

Revista presei culturale (31 ianuarie – 6 februarie 2014)

În această săptămână, am citit din revistele România literară, Suplimentul de cultură, Observator cultural. -”Observator cultural”, nr. 30 ianuarie-5 februarie 2014. Una dintre cele mai de succes cărți la public ale anului 2013 a fost ”Cimitirul” de Teleșpan. Nu am citit-o, nici nu sunt curios să o fac, dar am citit câteva fragmente când am avut cartea în mână, am citit câteva recenzii și mă amuză ”reclama” ce i se face pe alte bloguri literare. În privința cărții, tind să îl cred pe Bogdan-Alexandru Stănescu, care semnează o recenzie largă în Observator cultural: ”Teleşpan îţi face cu ochiul, satisfăcut că a reuşit să şocheze burghezul din tine. Ceea ce, în cazul meu, a fost adevărat: am fost şocat de cît de prost poate fi scrisă o carte care a creat atîta isterie pe reţelele de socializare, o carte recomandată de oameni pe care-i credeam inteligenţi. Măcar atît, inteligenţi şi cu simţul umorului. ” (nu e subiectul acestei rubrici, dar să nu uităm că acest articol a determinat publicarea unui articol-răspuns la Dragoș Butuzea, dar și câteva reacții pe Facebook, la ambele articole, precum cel al lui Un Cristian.) (mai mult…)

Revista presei culturale (24 – 30 ianuarie 2014)

În această săptămână, am citit din revistele Observator cultural, Cultura, România literară. -”Observator cultural”, nr. 449 (707)/23-29 ianuarie 2014. Ca de obicei, cel mai interesant articol din Observator cultural este cel al Cristinei Manole, cea care prezintă săptămânal 4 cărți citite în rubrica ”Lecturi în vremuri de austeritate”. În această săptămână, prima carte este ”Povestiri cu Basil și Josephine”, de F. Scott Fitzgerald: ”Nenumăraţilor admiratori – cititori sau cinefili – ai Marelui Gatsby le recomand cu insistenţă această culegere de povestiri scrise de Fitzgerald în aceeaşi perioadă în care lucra la romanul ce avea să-i aducă (fie şi postum) celebritatea. Ei bine, oricît ar părea de straniu, aceste povestiri au fost scrise pentru... bani! Nu era pentru prima oară în viaţa lui Scott Fitzgerald. Stilul de viaţă boem, bucuria de a chefui cu prietenii (dar şi de a bea zdravăn – tot Papa Hem are cîteva pagini remarcabile despre aventurile bahice ale celor doi uriaşi povestitori), dar şi cheltuielile nesăbuite ale soţiei („opulent life“, zice biograful său, Ian Hamilton), nu mai puţin faimoasa Zelda, apoi cheltuielile cu îngrijirea ei medicală (un capitol dramatic din viaţa scriitorului) l-au obligat pe Fitzgerald să scrie pentru bani. Să vîneze mereu dolarul. Dolarii. Dar cum veneau, aşa se şi duceau.” (mai mult…)