Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literară (4 – 10 septembrie 2017)

Primele două recenzii pe care le recomand în această săptămână privesc două cărți din frumoasa Colecție Hexagon-Cartea de călătorie de la Editura Polirom. Astfel, Iulian Fira scrie pe blogul său despre o carte foarte-foarte bună, ”O plimbare în pădure”, de Bill Bryson: ”O plimbare in padure de Bill Bryson nu se abate cu nimic de la seria de calitati care caracterizeaza aceste epopei ale mersului biped si foarte rar asistat de alte mijloace de locomotie: umor, cinism, simt de observatie, si mai mult umor, eruditie, acuitate psihologica in raport cu ceilalti, foarte mult umor. O particularitate a acestui jurnal este ca Bryson, spre deosebire de restul calatorilor pe care i-am urmarit pana acum, si-a luat si un tovaras pentru supliciul de pe cararea Muntilor Apalasi, iar interactiunile dintre ei sunt de un asa haz, incat nu e de mirare ca Hollywood-ul a mirosit oportunitatea si a pus de-o ecranizare, avandu-i in rolurile principale pe Robert Redford si Nick Nolte.”

Cristian Pătrășconiu prezintă pe Lapunkt.ro o apariție nouă din aceeași colecție, ”Pe jos în Himalaya”, de Levison Wood: ”În ultima treime a cărții, călătorul privilegiat – una și aceeași persoană cu autorul ei, Lewison Wood – are un teribil accident. ”Teribil”, în sensul francez al acestui cuvînt; este ceva înfiorător ceea ce i se întîmplă. De altfel, Lewison Wood este, urmare a acestui accident, nevoit să abandoneze, pentru o vreme, planul inițial cu care plecase la drum și să revină în țara sa natală, Anglia, pentru operație și refacere. Stă ”pe tușă” un timp semnificativ. Și apoi revine – și asta îmi place foarte mult. Cum își acceptă acest obstacol major pe care i-l scoate în viață accidentul din care este cu adevărat cu mare norocos că reușește să scape cu viață și cum revine pe drumul care părea să fi fost frînt de acele momente dramatice.”

Dacă tot există dacopați și protocroniști, ar trebui să existe și un congres internațional al acestora, nu? Ei bine, da, iar Horia Călugăreanu și Maria Persu au fost la un asemenea congres și au scris pe Scena9.ro ce au văzut: ”      E cea de-a doua zi de comunicări științifice a Congresului Internațional de Civilizație Daco-Română. Cât înăuntru dacologii dezbat soarta dacilor de ieri și a urmașilor lor, Marius Diaconu arată că își conservă identitatea daco-română prin înfățișarea de dac-tarabostes, dar mai ales prin faptul că e singurul producător de daci miniaturali din ceramică. Venise la congres să-și promoveze munca și să se documenteze despre originile noastre adevărate, resursele de informații fiind, altfel, destul de limitate. În general, Marius lucrează la comandă, întrucât n-ar dori să se simtă vreodată presat să producă daci în masă.  Lângă el, au stand un dacofil ce susține cu mândrie că e singurul producător postdecembrist de stindard dacic, și o doamnă simpatică ce vinde cărți de dacologie, precum și Revista Origini, dar și niște elemente surpriză. De la ea primim gratuit, în afară de publicația lunară a fundației, un volum de dialoguri ale lui Claire Parnet cu Gilles Deleuze, alături de un altul de Yanis Varoufakis.”

Ca de obicei, nu mă pot abține să nu recomand articolul lui Valeriu Gherghel de pe Litero-mania.com, intitulat în această săptămână ”Mic excurs întru lauda ținerii de minte”: ”Forma de codex a cărților, cea actuală, apare după secolul al IV-lea. Spațiile dintre cuvinte, titlurile, subtitlurile, alineatele, rubricile, literele majuscule apar după secolul al VII-lea, la călugării irlandezi, cred specialiștii. Din aceste motive, anticii și medievalii citeau (când știau să citească, bineînțeles) cu glas tare, nu cu ochii, pe tăcute, ca astăzi. Și pentru că era greu să consulți o carte și, oricum, era dificil să citești, învățau dintr-o singură ochire pe de rost pasajul de care erau interesați (sau cartea în întregime). Sfântul Augustin cita versetele din Biblie numai și numai din memorie. N-avea nevoie de rotulus. Tot așa proceda și cu celelalte cărți. Le știa pe de rost. Noi nu mai suntem în stare să memorăm nici măcar un vers de șapte silabe. Nu e bine. Ne-am prostit. Memoria trebuie exersată permanent, este solul din care crește, firavă, inteligența. Nu există oameni inteligenți cu o memorie proastă…”

Constantin Piștea scrie pe blogul său despre o apariție foarte recentă, ”Logodnica”, de Doina Ruști: ”Un roman bun, care se citeşte uşor, scris, din câte am înţeles, în numai trei luni. Bazat, se pare, pe o poveste reală, el prezintă dragostea nu ca pe o pictură, ci ca pe o cameră plină cu oglinzi. Există pereţi opuşi, dar şi o fragilitate pe care, iniţial, nu o bănuieşti. Şi pe lângă dragoste, are şi Facebook, şi postaci, şi ceva despre migraţie, fix cât să-i dea cărţii parfumul actualităţii româneşti, care se aşază lin peste cele două poveşti cosmopolite.

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Clar de femeie”, de Romain Gary

”#Rezist! Poezia, selecție realizată de Cosmin Perța

Suflete în noapte”, de Kent Haruf

Oneiron. Fantezie despre primele secunde de după moarte, de Laura Lindstedt

Marele marinar”, de Catherine Poulain

Legendele șefului de gară”, de Adrian Petru Stepan

Fragment ”Logodnica”, de Doina Ruști

Articole similare

Burn After Reading (2008): un film, doua pareri

Dan Romascanu

Top 10 cele mai bune filme și seriale văzute (pe Netflix și nu numai) în 2023

Jovi Ene

Prin blogosfera literara (1 – 7 august 2011)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult