Cristian Pătrășconiu scrie pe LaPunkt.ro despre o nouă carte apărută la Editura Polirom, în superba colecție Hexagon-Cartea de călătorie, respectiv despre ”Drumurile către Sata. 3000 de kilometri de mers pe jos prin Japonia”: ”De unde pleacă şi unde ajunge? Teoretic – pleacă din Soya, cel mai nordic cap al celei mai nordice insule japoneze (Hokkaido). Teoretic – ajunge la Sata, cel mai sudic al celei mai sudice insule japoneze (Kyushu). Practic: e de inclus teoria în drumul pe care îl face Alan Both, dar e mai mult decît atît. Fiindcă, am mai spus, autorul cărţii e un călător atent la drumul său. Aşa încît, om fiind – deci, drum cu ţintă cu tot, cum ar spune orientalii – el ajunge adînc şi în sine; dar şi într-o Japonie cu adevărat fermecătoare.”
Hyperliteratura a adunat de pe Facebook și nu numai cuvintele spuse de către scriitorii români despre tragedia de la Colectiv. Iată, de exemplu, ce a spus Mircea Cărtărescu: ”Îmi pare teribil, teribil de rău. Fiecare dintre tinerii care au murit atât de îngrozitor și de absurd, ca și cei răniți și desfigurați, ar fi putut fi copilul meu. M-am dezmeticit greu, toată noaptea am fost ca amorțit, abia acum simt durere și neputință. Nu e nimic de reparat. Nici o condamnare, nici o încriminare nu le va reda acelor copii viața și sănătatea, nimic nu le va șterge din minte oroarea trăită. Nimic din ce putem noi face nu-i va consola pe părinți.”
Oana Grecea a început să scrie pe Serial Readers. Primul articol este despre relația ei cu cărțile din bucătărie: ”Pentru o secundă m-am gândit să fotografiez toate cărțile de bucate pe care le am însă efortul era prea mare. Ele nu încap într-un singur loc/raft pe motiv că au dimensiuni și înălțimi diferite și nu ar fi încăput într-o singură poză. ”Cartea” mamei este o mapă cu foi A4 cu rețete la care mă întorc de câte ori vreau să-mi iasă sigur ceva (rețetele internaționale nu sunt întotdeauna gustoase chiar dacă sunt arătoase), de câte ori mă grăbesc și știu că dacă ceva nu-mi este clar. Așa că dacă ar fi să concluzionez relația cu cărțile de bucate, ea înseamnă întâi Mama, apoi bloguri internationale și cărți de bucate ale autorilor care m-au inspirat în vreun fel.”
Ioan-Valentin Ceaușescu scrie despre cartea ”Holy Cow” a lui David Duchovny pe SemneBune.ro: ”Sunt aproape sigur că dacă nu ar fi fost semnată de un nume cunoscut, cartea poate nici n-ar fi fost publicată, iar dacă ar fi fost publicată s-ar fi bucurat de un succes restrâns, sunt sute astfel de cărți care lâncezesc prin librării. Nu este de calitatea excepționale a micuței cărți: Edward. Jurnalul unui hamster și departe de a fi o Fermă a Animalelor modernă, Holy Cow este totuși o carte cu care îți poți pierde 2 ore din viață în mod plăcut. Duchovny nu e un mare autor, e actor până la urmă, și se poate observa că a scris romanul mai mult pentru distracția lui și a copiilor lui (așa cum mărturisește la final), dar, în ciuda facilității ei, cartea are câteva momente memorabile, câteva vorbe de duh și mult umor, așadar nu aveți ce să pierdeți dacă o citiți, dar nici nu o să câștigați prea mult. Doar câteva burți de râs, care poate sunt de ajuns uneori.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Noaptea de gardă”, de Ionelia Cristea
–”Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească 1750-1860”, de Constanța Vintilă-Ghițulescu
-”Beautiful You”, de Chuck Palahniuk
–”Magadan”, de Mihail Solomon
-”Panorama Iluminismului”, de Dorinda Outram
2 comments
Mulțumim pentur menționare! ^_^
Întotdeauna cu plăcere 🙂