Ion-Valentin Ceausescu scrie la SemneBune despre romanul ‘Calitatea luminii’ al lui Mircea Pricajan: ‘… de ce ar fi acest roman diferit de altele? La o primă vedere, nu iese cu nimic în evidență, fiind încă un roman bine scris, antrenant, pe care îl ții minte, pe care îl recomanzi prietenilor, însă nu pare a oferi ceva mai mult. Totuși, la o lectură mai atentă, Calitatea luminii are un atu: naratorul oferă o soluție strălucită și naturală neliniștilor și problemelor prin care trec personajele, fapt care nu se întâmplă în multe romane unde autorii preferă să lase finaluri deschise sau din contră, se termină într-o notă negativă. Mircea Pricăjan a ales să fie optimist.’
Una dintre cartile aduse si de mine in bagaje din ultima vizita la Bucuresti este „Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe)” aparuta la Humanitas in seria de lucrari semnate de Lucian Boia. Am gasit o cronica a cartii la ‘Baabel’ semnata de Mirel Horodi: ‘Cartea are interpretări originale și afirmații controversate care probabil nu vor fi pe placul unora. Istoricul privește trecutul din spre prezent. Cartea se adresează publicului larg, dar mai ales tinerilor care n-au trăit în perioada respectivă și îi ajută să înțeleagă fenomenul istoric și să se ferească de aberația nostalgicilor după național-comunismul ceaușist. „Comunismul nu se mai întoarce”, este vestea proastă, pe care istoricul o dă nostalgicilor, care încă nu au dispărut din România.’
Adriana Gionea scrie in PostModern despre cartea de eseuri ‘Cum sa lecuiesti un fanatic’ aparuta in seria de autor Amos Oz la Humanitas fiction: ‘Cartea lui Amos Oz este lectura ideală pentru cei sensibili mai degrabă la mesajele artiştilor în momentele de criză decât la declaraţiile politicienilor. Publicate la putin timp de la atentatele din 11 septembrie 2001, eseurile incluse în volumul Cum să lecuieşti un fanatic te fac să te îndepărtezi de imaginea scriitorului naiv, izolat în turnul de fildeş pentru a reface mereu propria versiune umanistă a unei realităţi considerate a fi mult mai dură atunci când este traită de omul obişnuit. Fără a se angaja politic şi fără a găsi demoni printre semeni, ci doar oameni care au avut de înfruntat durerea celor izgoniţi, Amos Oz vrea să ofere nişte solutii normale împotriva fanatismului într-un context în care firescul este tot mai greu de atins pe măsura ce frica de terorism îşi face loc şi riscă să deschidă o portiţă spre rasism’.
Adi George Secara recenzeaza pentru bookhub ‘Uimitoarea istorie a lui Şabbatai Mesia’ a lui Andrei Cornea: ‘Cartea lui Andrei Cornea este subintitulată categoric „roman istoric”, spre deosebire de ambiguitatea care însoţeşte Cartea lui Cărtărescu, „Solenoid”, un fel de anti- sau meta-roman greu clasificabil, pentru cei obsedaţi de taxonomie… Spectaculosul scrierii, artei scrierii este înlocuit(ă) cu spectacolul vieţii personajului, inspirat de un om care chiar a existat, deşi, cunoscându-i peripeţiile şi ideile, te poţi întreba, banal, dacă într-adevăr, întotdeauna, realitatea este mai grozavă decât imaginaţia.’
(Dan)
Lisabona este una dintre destinațiile râvnite de către români, iar cei care ajung într-un loc care mustește de cultură și istorie sunt niște fericiți. M-am bucurat că aici a ajuns și Ema Cojocaru, chiar de ziua ei, iar rezultatul (pe lângă amintirile proprii) este un articol superb apărut pe blogul său, un ”Ghid literar al Lisabonei & listă de lectură”: ”Plănuisem acest articol încă dinainte de plecare, iar totul a pornit de la o informație găsită pe net, despre o librărie minusculă din Lisabona, pe care mi-am zis că e musai să o vizitez. De aici, am dat dintr-una într-alta și m-am trezit că strânsesem o mulțime de informații despre librării și alte locuri legate, într-un fel sau altul, de literatură – căci Lisabona chiar are multe de oferit la acest capitol. Am căutat unele locuri, altele s-au ivit în drumul nostru din întâmplare, și ironia este că taman vizita la librăria mititică, deși aflată aproape de cazare, a fost amânată până-n ultima zi, când, evident, a fost închisă. Prea avusesem noroc în celelalte zile, începând cu vremea (n-a plouat deloc, ba s-a făcut din ce în ce mai cald) și terminând cu trecerea frauduloasă peste graniță a unor plante suculente pe care le șterpelisem de prin grădini și ghivece.”
Oana Ropotan scrie pe Bookhub.ro despre ”Secolul Roșu. De la Revoluția Bolșevică la Putin”, o carte despre care am scris și eu de curând pe Filme-cărți.ro: ”Volumul Secolul roșu. De la Revoluția bolșevică la Putin ar putea fi considerat, cu ușurință, o introducere în analiza fenomenului comunist contemporan, plecând de la sursa răului – comunismul de tip bolșevic instaurat de Lenin în 1917. Dialogul dintre un fost diplomat sovietic, actualmente cetățean francez, și un istoric și jurnalist francez cu rădăcini iudaice în zona est-europeană dominată de comunism, reprezintă o excelentă modalitate de a explica mecanismele dominației ideologice comuniste, astfel ca tinerii să poată înțelege de ce această ideologie se bucură de un real succes încă în rândurile intelectualității franceze, germane, chiar și americane contemporane și de ce regimurile comuniste instaurate de sovietici în Europa de Est au rezistat mai bine de 40 de ani. Vocabularul accesibil, fluiditatea ideilor, comparațiile bine alese, notele de subsol fac din această carte, aparent un demers jurnalistic, un volum cu caracter științific, care poate fi folosit drept referință, din perspectiva istoriei orale și nu numai.”
Răzvan Zamfirescu a lăudat atâta o carte care sintetizează o parte din copilăria noastră, încât am trecut-o pe lista de urgențe. E vorba despre ”Ready Player One”, de Ernest Cline: ”Nu cred că are cum să nu placă cartea lui Cline, îmi este de-a dreptul imposibil să cred că există pe planeta asta un om care să fi trăit cu ceea ce s-a întâmplat în anii 1980 și să nu iubească cartea. E prea talentat și inteligent Cline, iar lumea pe care o readuce la viață este prea plină de viață ca să nu placă. E dragoste la prima citire, fără drept de apel. Nici nu mă miră nota de pe goodreads acordată la momentul la care scriu articolul de mai bine de 330 00 de cititori. Cline m-a extaziat atât de tare încât m-a făcut să vreau să văd și filmul Pixels, o porcărie de film pe care l-am văzut și am regretat profund ulterior, însă atât de bine și de fain a reușit Cline să-mi aducă aminte de minunățiile care mi-au marcat adolescența.”
”Calitatea luminii”, de Mircea Pricăjan, este aparent un roman despre o dramă – schimbarea totală a vieții părinților după apariția copilului – și felul în care această responsabilitate se poate transforma în tragedie sau în împăcare. Voi scrie pe larg despre acesta, dar până atunci vă semnalez recenzia lui Constantin Piștea, care a apărut pe blogul său, dar într-o săptămână anterioară: ”Pentru Antim şi Carmina, ieşirea în natură se poate dovedi benefică. Aşa cum, în acea excursie din urmă cu mulţi ani, în care Antim, aflat în umbra fratelui său, Sebi, un Don Juan precoce, a văzut în roua căzută pe munte o formă de protecţie aidoma unei placente, acum, Antim şi Carmina pot constata că natura nu trădează niciodată. O scriitură îngrijită, cu rare disonanţe, şi un reflector orientat spre viaţa de cuplu, pentru binele căreia ambii parteneri sunt datori cu puţin mai multă implicare. Un roman al maturizării familiei.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Torționarele lui Hitler. Femei germane pe câmpurile naziste ale morții”, de Wendy Lower
-”Naționalismul: identitatea etnoculturală și proiectul elitelor”, de Dragoș Dragoman
