Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

Prin blogosfera literara (12 – 18 martie 2012)

Articol publicat de Dan pe 19 Martie 2012
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

‘Dilema Veche’ a pus o bariera de pret intre noi si accesul la articolele sale. Le uram succes in intreprinderea comerciala si continuam sa semnalam aici articolele care sunt liber accesibile pe Internet.

Daniel Cristea-Enache recenzeaza pentru ‘Observator Cultural’ cartea recent aparuta a lui Livius CIOCÂRLIE – –La foc mărunt’: ‘Scriitorul dă cititorului care este o libertate nelimitată în alegerea şi parcurgerea lecturilor. Adio structuralismului de tinereţe; şi la revedere (fiindcă totuşi mai apar cîteva) obligaţiilor profesorale care îl sufocă intelectualmente pe cel supus lor… Livius Ciocârlie alege acum ce vrea din bibliotecă şi citeşte cînd, cît şi cum voieşte. De la Pascal la Susan Sontag şi de la Todorov la Ricoeur, lecturile urmează un grafic impredictibil, o suită aparent haotică – cel puţin în punctul de plecare. Uneori, acesta echivalează şi cu capătul, fiind­că o carte ce nu spune mare lucru este lăsată din mîini fără vreo remuşcare de ordin didactic. Autorul-lector e nu atît capricios, cît exigent şi elitist. Aşa descentrat şi multiplicat, dispersat şi fărîmiţat cum se prezintă, el ştie ce să aştepte de la o carte pe care a mai citit-o; şi ce să pretindă uneia noi. Pe durata unei lecturi, aşa-zicînd, satisfăcătoare, diferitele euri ale subiectului cunoscător sînt într-o mirabilă armonie. Cînd lectura e dezamăgitoare, ele iarăşi se înţeleg suspect de bine: şi se înţeleg în a nu mai pierde vremea cu o carte inutilă, redundantă. ‘

La ‘Yorick’ Monica Andronescu isi impartaseste impresii amestecate de la vizionarea versiunii horror a ‘Noptii furtunoase’ la Teatrul Nottara: ‘Încăpăţânarea de a explicita aproape fiecărui cuvând din piesă, dar la modul cel mai superficial, este, iarăşi, o mică obsesie, atunci când vine vorba de a-l monta pe clasicul român. Şi de aici, o reacţie în lanţ a unor gesturi şi acţiuni care, deşi paralele cu textul, paradoxal şi trist se nasc din el, ca nişte monştri-hibrizi. În această categorie ar intra cu siguranţă scena de sex dintre Veta şi Rică Venturiano, în wc-ul din curte. „Nu mai face fasoane”, îi spune Rică unei Vete care se lasă cu plăcere „violată”. Şi tot în această categorie ar intra şi replica „mai făceam şi moarte de om, Doamne fereşte” cu trimitere mai mult decât directă la uciderea lui Spiridon.’

Smaranda Liubliov scrie la BookMag despre mini-romanul ‘Vioara de la Auschwitz’ al Mariei Angels Anglada, tradus in limba romana la zece ani de la disparitia scriitoarei: ‘cartea aceasta este exemplul perfect că literatura de calitate nu trebuie să aibă sute de pagini, poți crea un roman memorabil chiar dacă scrii doar 125 de pagini.’

‘Oameni’ a lui Mihai Mateiu este o carte scrisa de un librar si colegii sai librari de la ‘Humanitas’ din Sibiu au marcat lansarea cartii si pe blogul ‘Insemnari din subterana’. Despre autor: ‘E dependent de mişcare, de activitatea fizică. Născut în 1976 la Târgu-Mureş. De 13 ani trăieşte în Cluj-Napoca. Pentru a reuşi asta, a făcut diverse munci: casier-încasator la o companie energetică, gestionar al unui magazin de panificaţie, muncitor într-un atelier de înrămare, librar, lipitor de afişe, coordonator de relaţii publice şi evenimente. În 2003, Tribuna i-a publicat primele două povestiri. De atunci, textele lui au apărut în diverse reviste: Familia, Apostrof, Noua literatură, Tribuna, Magyar Napló, Helikon, Egophobia. Câteva proze scurte au ajuns în antologiile Az ev muforditasai 2008 (Magyar Napló, 2008), The Aesthetica Creative Works Annual 2009 (Aesthetica Magazine, 2009), Minimal (Mirador, 2009) şi Echinox (Echinox, 2011). Are câtiva prieteni scriitori, dar nu aparţine vreunui grup literar. Ţine mult la simplitate, la bunul simţ, la integritate. ‘

Bogdan de la MindPorn scrie despre ‘Integrala prozei scurte’ a lui John Cheever: ‘Tot citesc din Povestirile lui John Cheever. Deşi le-am citit de ceva timp, stau tot timpul la-ndemână şi le citesc, recitesc şi tot aşa. O lume a banalului cotidian arătat în deplina-i magie. O lume în care personajele se luptă să trăiască, sunt bogaţi, săraci, apoi bogaţi din nou, sau sunt săraci, apoi o duc ceva mai bine, apoi tot aşa şi aşa şi invers. M-am tot gândit, şi povestirile lui John Cheever sunt un soi de neorealism italienesc în cinema. Raţionalul şi iraţionalul coexistă, şi tocmai asta-i viaţa. Aparenta lipsă de coerenţă, de legătură început-mijloc-final a filmelor lui Antonioni tocmai asta arată, că viaţa nu-i o poveste spusă cap-coadă de un învăţător tradiţionalist, eventual de pedagogul fellinian, că povestea se poate sfârşi încă de la început, dar Povestea continuă, şi deşi filmul se termină, Filmul nu se termină, la fel ca-n L’avventura.’

(Dan)

AdinaB de pe Blogul de carti a citit prima ei carte a lui Haruki Murakami, In cautarea oii fantastice. O impresie buna: “Nu știu dacă e mai bine sau mai puțin bine că am citit foarte multe despre Haruki Murakami înainte să citesc ce-a scris, e limpede oricum că l-aș fi citit puțin altfel dacă nu aș fi știut cum vede el ceea ce scrie. Dar măcar am pornit la lectură știind ce-și propusese autorul să scrie și am putut să judec cartea din acest punct de vedere mai degrabă decât din altele. Și să știu că ce-i mai bun urmează.”

Luciat continua lecturile interesante si prezentarea lor pe site-ul Ora de Cluj. Nu mereu este entuziasmata insa. Despre cartea Aurorei Liiceanu, “Patru femei, patru povesti”, ne spune: “Dacă vrei să mă omori, pune-mă să citesc fraze de genul “Ambele au reflectat asupra modalităţilor de relaţionare care să faciliteze stabilitatea cuplului”. Cu toată enorma bunăvoinţă pe care o am faţă de cărticelele drăguţe pentru femei, nu pot pentru ca să fiu mai politicoasă de atât. Nu mai citisem nimic de Aurora Liiceanu (cartea asta a fost cadou de 8 martie de la elefant.ro) şi foarte bine făcusem. Scrie mult prea departe de pragul suportabilului pentru mine. Volumul nu e şi nu pretinde c-ar fi literatură, aşa că probabil am eu pretenţii nejustificate.”

Bookaholic ne invita la o calatorie prin universul lui Charles Bukowski (unul dintre autorii mei favoriti, se stie) si un documentar de doua ore despre viata acestora: Practic, dacă e să vezi un singur documentar, vreodată, despre Bukowski, atunci uită-te la Born Into This. O să râzi (Hank era era un personaj cel puțin colorat), o să te întristezi când o să descoperi rădăcinile reale ale poftei lui intense de viață, și o să înțelegi mai bine un poet care, ca să-l cităm pe Bono, pur și simplu n-avea timp pentru metafore.”

Unul dintre cele mai interesante bloguri literare de la noi, cel al jurnalistului Constantin Pistea, ne ofera in ultimul timp cateva interviuri interesante. In saptamana trecuta, a facut o retrospectiva a acestora, sub titlul “Cat de subiectivi sunt criticii literari”, prin extragerea unor fragmente cu Daniel Cristea-Enache, Dan C. Mihailescu, Paul Cernat si Marius Chivu. Iata, de exemplu, ce spune ultimul dintre acestia: Cred că sunt obiectiv şi onest în limitele omeneşti. Oricum, nu există nici un fel de angajamente în ceea ce mă priveşte. Nu mi s-a cerut niciodată să scriu despre o carte anume sau să laud un autor, iar dacă eu consider că nu pot fi obiectiv din motive personale, atunci renunţ să scriu.”

(Jovi)

Contributori: Dan, Jovi


« »

Parerea voastra

Ultimul vostru articol









Booking.com

FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium