Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literara (5 – 11 septembrie 2011)

Un fragment din romanul lui Alex Leo Serban 'Litera din scrisoarea misterioasa' scris in engleza si care va vedea in curand lumina tiparului om traducere la Polirom este publicat de 'Suplimentul de cultura'. Inca un prilej pentru a ne aminti si reculege in memoria celui pe care cei mai multi l-au cunoscut drept critic de film, si care a fost o personalitate multipla si fascinanta. Sub titlul 'Mărturisirile unei convertiri – expoziţie-pretext la Galeria Helios' Adrian Ionita scrie in 'Ora de Timis' despre expozitia Lindei Saskia Menczel care a fost deschisă la Galeria Helios din Timişoara între 11 august şi 6 septembrie 2011: 'În 1996, la vârsta de 22 de ani, Saskia a fost botezată de părintele paroh Victor Vasiu (decedat în 2008) la parohia Freidorf din Timişoara. Această trezire religioasă s-a născut printr-o epifanie lângă mănăstirea Rohia unde,” botezat din apă viermănoasă şi duh rapid” (“Jurnalul Fericirii”), a trăit călugărul Nicolaie Steinhardt. Pentru Saskia, îmbarcată la acea vârstă în cercetarea marelui dubiu, această convertire putea să fie tot atât de bine o formă de escapism, o curiozitate, fascinaţie exotică sau o cale de a rezolva conflicte interne subconştiente. Ceea ce este sigur însă, privind seducţia şi preocuparea ei constantă pentru religie, este faptul că această convertire i-a deschis o perspectivă spirituală nouă şi a constituit o schimbare radicală în experienţa ei emoţională. Schimbarea Saskiei pare a fi o experienţă transformatoare în practica artistică, experienţă în care smerenia, o virtute fundamentală a creştinismului ortodox, joacă un rol important. Acest lucru însă nu este suficient. Aştept cu interes evoluţia artistică a Lindei Saskia Mentzel, momentul în care, după această expoziţie-pretext, să treacă pe palierul unor investigaţii teologice şi artistice unde rigoarea vizuală a mijloacelor stilistice de care dispune să fie folosită ca o provocare.' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (29 august – 4 septembrie 2011)

'"Cultura este un aliment spiritual", spune Ioan Holender, directorul onorific al Festivalului George Enescu. Din postura sa, nu numai ca fost director al operei din Viena, ci şi ca muzicolog şi om de artă, are dreptate. Şi ca orice aliment spiritual, europenii ar trebui să aibă nu dreptul ci posibilitatea de a-l consuma atît de des cît se poate, atît de rapid pe cît doresc.' Aceste cuvinte sunt preluate de Iulia Badea Gueritree in comentariul sau special pentru editia Web a 'Dilemei Vechi'. Detalii despre programul festivalului pot fi gasite si in articolul Cristinei Sarbu din "Observatorul Cultural'. Marius Chivu a citit si a scris tot in Dilema Veche despre cartea lui Călin Torsan, 'O zi. Ultima', aparuta la Casa de pariuri literare, 2011: 'Călin Torsan este un umorist iconoclast cu un limbaj explicit şi un fin simţ al dramaticului, care-şi poate orchestra textul pe mai multe niveluri de semnificaţii şi expresivitate, în aşa fel încît să te surprindă şi să te ţină în pagină. Astfel că, deşi cartea lui este cronica unei zile care nu anunţă nimic, reuşeşte să ne spună, de fapt, cîte ceva despre toate. Această a treia carte a sa (cu toate că apare la cea mai mică dintre editurile care l-au publicat pînă acum) este şi cea mai bună. Călin Torsan este pe cale să devină un minimalist major.' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (22 – 28 august 2011)

In luna inaugurarii noii Arene Nationale, Radu Cosasu scrie in 'Dilema Veche' 'Despre adevăratul complex "23 august"' din perspectiva celor 'care acum 58 de ani nu numai că am pus mîna, umărul şi femurul pentru a construi stadionul "23 August"''. Merita citit articolul pentru 'trei momente gingaşe trăite pe "23" pe care nu le-aţi văzut niciodată, căci toate au fost sub Dej'. Tot aici Marius Chivu scrie despre romanul re-editat al lui Adrian Oţoiu, Coaja lucrurilor sau Dansînd cu Jupuita, aparut in ediţia a III-a, la Editura Polirom in 2010: 'Această carte alienantă, labirintică, cu periculoase valenţe hipnotice pentru orgoliul celui care crede în putinţa descifrării, este imaginea fascinantă a lumii care, sub nesfîrşitele-i coji, palpitează jupuită de sine mişcîndu-se deopotrivă graţios, grotesc şi misterios în căutarea unui sens care nu poate fi decît însăşi dansul ei.' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (15 – 21 august 2011)

Ion Matei ii ia un interviu la Dilema Veche lui Pascal Bruckner aflat in Bucuresti pentru lansarea traducerii cartii sale 'Paradoxul iubirii' semnalata si la noi in precedenta revista a blogosferei: 'In cel mai incitant capitol al cărţii - "Ideologia iubirii" -, vorbiţi despre creştinism şi comunism ca despre două ideologii ale iubirii. În România, o astfel de alăturare e considerată de mulţi un sacrilegiu. De aceea, vă întreb: Credeţi că putem înţelege iubirea în afara unei ideologii a ei?  - Atunci cînd vorbeşti despre iubire, poţi vorbi despre iubirile tale, despre experienţele tale, într-un discurs foarte fragmentar, ceea ce de pildă Barthes a încercat să facă în Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit. Restul, într-adevăr, e un discurs global, care se declină în funcţie de două ideologii cu difuzare planetară. Una vorbeşte un limbaj teologic, recurge la figura lui Dumnezeu ca iubire şi, pentru a comunia lumea, îşi extermină duşmanii - evrei, protestanţi, musulmani etc. Cealaltă este comunismul, care e o erezie a creştinismului. Comunismul e o ideologie care, în numele unei societăţi perfecte, a inventat noţiunea de "duşmanul poporului" (a făcut-o Stalin). Sînt de fapt două sisteme de persecuţie în istorie, nazismul, care e întemeiat pe ură - iar unul dintre exemple este aici genocidul din Rwanda -, şi comunismul, pe o iubire silnică. Acestea rămîn de altfel două pericole importante: discursul urii, dar şi cel al unei iubiri prea importante, care poartă în ea germenul distrugerii, aşa după cum ne aminteşte fraza Conciliului de la Trento: "în afara Bisericii nu există salvare". Există însă iubirea trăită în cuplu, care nu se erodează din pricina contaminării ideologice, ci cu trecerea timpului. Întrebarea care se pune aici este cum să facem să supravieţuiască relaţia de cuplu în ciuda anilor care trec, a dorinţei care scade, iar încercările de a rămîne uniţi reprezintă mereu un efort de păcălire a timpului. ' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (8 – 14 august 2011)

Vladimir Tismaneanu evoca pe blogul sau 'Memorie, libertate, moderatie' figura poetului spaniol Jorge Semprun incetat din viata in urma cu doua luni: 'Jorge Semprun, care a încetat din viaţă în iunie 2011, a fost unul din marii scriitori care au demontat ceea ce André Malraux a numit iluzia lirică. Este vorba de aventura stângii revoluţionare în veacul al XX-lea şi de dezamăgirile care i-au marcat pe atâţia dintre cei care au crezut în “Dumnezeul tenebrelor”, deci în religia politică a comunismului. Născut în 1923 într-o influentă familie intelectuală castiliană, trăind ca adolescent tragedia Războiului Civil spaniol, refugiat politic în Franţa, student la Sorbona îndrăgostit de Hegel şi de “Fenomenologia spiritului”, cititor pasionat al cartii eretice a tanarului Lukacs “Geschichte und Klassenbewusstsein”, participant la Rezistenţa anti-nazistă, membru al Partidului Comunist Spaniol clandestin, Semprun a fost deportat la Buchenwald. A făcut parte din organizaţia subterană a comuniştilor din lagăr. A scris cărţi despre acea experienţă teribilă, despre infamia absolută a lagărelor de concentrare, în special în “Le grand voyage” si “L’écriture et la vie” (daruita de sora ei, Cristina Luca Boico, aceasta a fost ultima carte pe care o citea mama mea inainte de a se stinge din viata, la Haifa, in anul 2000). O biografie alui Semprun se intituleaza, cat se poate de nimerit, “L’ecriture de la vie”.  A fost fascinat, ca si Koestler, de ceea ce putem numi limbajul secret al destinului.  Pentru Semprun, memoria totalitarismului a fost o veritabila obsesie, leitmotivul reflectiilor sale despre Raul radical'. (mai mult…)

Prin blogosfera literara (1 – 7 august 2011)

Rontziki tocmai a terminat o sarcina autoimpusa foarte importanta si in acelasi timp foarte grea: a terminat toate volumele In cautarea timpului pierdut: "De mai multe ori m-am felicitat că am ales să-l citesc la o vârstă a maturităţii (cică), deşi, îmi dau seama, că foarte multe din ideile găsite în carte mi-ar fi fost folositoare şi m-ar fi ajutat foarte mult acum nişte ani în propria-mi călătorie prin viaţă, prin relaţii, prin mine…Proust este un excepţional cunoscător al sufletului şi minţii umane, pe care le disecă, le explică, le aşează după anumite criterii şi într-o aparentă ordine, pentru ca, apoi, s-o ia de la capăt şi să releve alte şi alte imagini din alte unghiuri." Pe capricornk13, gasim o recenzie 'subiectiva' asupra ultimului roman al lui Octavian Soviany, Viata lui Kostas Venetis, o lectura interesanta pe care sper sa o parcurg si eu in perioada urmatoare: "Cred că cel mai interesant este, vorba Mirunei, să găseşti miza acestui roman.  Pe lângă o frescă social-istorică fermecătoare a Europei de secol XVIII, cu un limbaj foarte bine adecvat, cu treceri prin evenimente fierbinţi ale căror descrieri care te fac să le retrăieşti cu toată forţa, Kostas reprezintă de fapt lupta cu viaţa a unui individ foarte pregnant, care este în acelaşi timp stăpânul şi sclavul trupului său, şi, dincolo de asta, o victimă perpetuă a instinctelor sale, dar şi un aventurier care-şi caută limitele, un demon al exceselor, tarat de ascendenţă şi total dezinteresat de descendenţă." (mai mult…)

Prin blogosfera literara (25 – 31 iulie 2011)

In numarul din aceasta saptamana al 'Dilemei Vechi' in cadrul rubricii 'Mapamondul de buzunar' a lui Matei Martin este semnalata o recenta actiune a Hertei Muller - cererea adresata cancelarului german, doamna Merkel de a crea un Muzeu al Exilului: 'Cultivarea memoriei e o misiune asumată cu sinceritate şi pragmatism în Germania: războaiele, comunismul şi mai ales fascismul, experienţa totalitară, represiunea, viaţa cotidiană în comunism, poveştile cu spioni şi turnători – toate aceste episoade din istoria ultimului secol sînt studiate în şcoli, centre de cercetare şi, nu în ultimul rînd, în muzee şi locuri memoriale. La Berlin, istoria recentă e aproape contemporană: urmele vechiului zid care despărţea oraşul şi lumea sînt vizibile la tot pasul, casele evreilor deportaţi sînt marcate cu plăcuţe memoriale, fiecare loc în care s-a întîmplat ceva semnificativ pentru istoria mare sau mică e însemnat. E şi firesc să se întîmple asta într-o ţară care a trecut prin două dictaturi. Exilul face parte tot din această istorie – însă el nu este studiat cum se cuvine, crede Herta Müller. Scriitoarea i-a solicitat recent cancelarului Angela Merkel să încuviinţeze deschiderea unui Muzeu al Exilului.' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (18 – 24 iulie 2011)

De pe 'Timis On Line' am primit in aceasta saptamana relatari de la evenimentele festivalului de jazz de la Garana, pe care l-am anuntat aici cu doua saptamani in urma. Relatarea entuziasta a concertului lui Avishai Cohen de joi seara ne-a atras atentia: 'Artistul care colindă lumea cu doi companioni tineri şi strălucitori, pianistul Ombri Mor şi percuţionistul Amir Bresler, promovându-şi cel mai recent album, "Seven Seas", a pierdut el însuşi numărul biss-urilor pe care le-a oferit publicului aflat într-o frenetic tranşă în faţa scenei din ranch-ul muzical de la Wolfsberg. "Nu mai plecăm niciodată de-aici", a glumit Avishai, captiv în tornado emoţiilor stârnită de muzica sa, continuând să cânte până spre miezul nopţii de joi.' Blogosfera literara a marcat trecerea in nefiinta a marelui poet care a fost Mircea Ivanescu. Cuvinte de despartire si poeme alese au fost publicate intre altii in Bookiseala si Realitatea (sub semnatura lui Dorin Tudoran). (mai mult…)

Prin blogosfera literara (11 – 17 iulie 2011)

De pe Web site-ul Timis-on-line aflam despre ultimele pregatiri pentru Festivalul Gărâna Jazz care va avea loc pe 21-22 iulie.: 'Florian "Moşu' " Lungu va fi pentru a cincisprezecea oară prezentatorul Festivalului Gărâna Jazz, eveniment care atrage anual zeci de mii de melomontaniarzi pe muntele Semenic. Ediţia 2011 a evenimentului organizat de Fundaţia Jazz Banat aduce, între 21 şi 22 iulie, în ranchul muzical Wolfsberg, muzicieni din prima ligă a jazz-ului mondial, din SUA, Japonia, Norvegia, Elvetia, Suedia, Anglia, Franţa, Israel, Germania, Polonia şi România. Cei care au visat ani buni să-i audă cântând pe Hiromi Uehara sau Avishai Cohen îşi vor vedea idolii pe scenă şi dorinţele împlinite. "În grupurile ce vor concerta se regăsesc nume foarte importante ale scenei mondiale, cum ar fi Anthony Jackson, Simon Philips, Lezsek Moszder, Jon Hassel, Eivind Aarset şi mulţi alţii. Această ediţie va prilejui şi reveniri multaşteptate ale unor mari artişti români precum Liviu Butoi, Toni Kuhn, Luiza Zan, Horea Crişovan, Marius Mihalache şi Mario Florescu", subliniază Marius Giura, directorul Festivalului.' Remarc in special prezenta lui Avishay Cohen, poate unul dintre cei mai mari basisti de jazz din lume in acest moment, care a fost descoperit si lansat in anii 90 de Chick Corea si a facut parte multi ani din formatia sa, dupa care si-a dezvoltat o spectaculoasa cariera independenta. (mai mult…)

Prin blogosfera literara (4 – 10 iulie 2011)

Expozitia dedicata artistilor avangardisti evrei din Romania deschisa la Muzeul Evreiesc din Amsterdam sub titlul "Van dada tot surrealisme" a fost semnalata in mai multe publicatii europeene intre care prestigiosul ziar Le Monde. Este mentionat in articol expunerea unor lucrari ale unor artisti cunoscuti din perioada interbelica cum au fost Marcel Iancu, Maxy, Victor Brauner, Jules Perahim. Postul de radio Europa Libera si-a incetat activitatea pentru Romania, dar Web site-ul sau contine deseori informatii interesante si mai ales exceptionale piese de arhiva care documenteaza istoria Romaniei in a doua jumatate a secolului trecut si lupta curajoasa a intelectualilor si a tuturor celor care au indraznit sa-si ridice glasul impotriva dictaturii. Iata facute publice acum textul si inregistrarea unui dialog de acum 20 de ani pe teme politice si culturale intre Monica Lovinescu si Matei Calinescu. Iata aprecierea pe care Matei Calinescu o facea situatiei din Romania in 1991: 'Mie mi se pare că intelectualii români şi tineretul, cei mai buni, cei mai creatori, 4-5 la sută din populaţia României, trec printr-o dramă extraordinară şi îţi spun sincer că mie mi se rupe inima când mă gândesc la ei. Pentru că ei trăiesc într-o ţară, în care s-a prăbuşit un regim, s-a prăbuşit o ideologie. Dar cei care au susţinut acel regim au rămas şi ei încearcă pe toate căile să-şi menţină puterea şi sunt gata să ucidă speranţa şi să creeze acestei generaţii extraordinare, extrem de talentate, o situaţie fără speranţă, o situaţie care pe mine mă întristează foarte tare, pentru că eu cred în potenţialul creator al României. Toate astea pe un fond de polarizare naţionalistă, care nu promite nimic bun.' (mai mult…)