Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literară (10 – 16 aprilie 2017)

Nu am stiut ca Gabriel Garcia Marquez a calatorit in Europa de Est in perioada comunista si a si scris despre aceasta calatorie. Despre cartea aparuta la editura RAO scrie pentru blogul Carturesti Catalina Miciu: 'Socialismul german îl dezamăgește pe scriitor – oamenii îi par triști și nefericiți: “eu nu văzusem niciodată atâta patetism concentrat în actul cel mai simplu al vieții de zi cu zi, micul dejun. O sută de bărbați și de femei cu chipuri triste, prost îmbrăcați, mâncând cartofi, carne și ochiuri din belșug, într-un zgomot uman surd și într-o sală de mese plină de fum.” Nici despre Berlin nu are cuvinte de laudă – cel de pe partea occidentală îi pare copiat după New York, un “oraș fals, o absurditate, un laborator.” Descrie viața germanilor, așa cum se poate încropi din analizarea detaliilor la vedere, și explică uimit cum funcționează sistemul banilor – mărcile răsăritene nu valorează mare lucru dacă sunt cumpărate în vest, însă cu 20 de dolari schimbați în Berlinul Occidental, călătorii reușesc să străbată toată Germania de Est. Urmează Leipzig, unde Herr Wolf (în realitate Villar Borda) îi duce la un cabaret, care arată ca într-o pictură de Dali. Noaptea petrecută acolo e doar un preambul care explică de ce oamenii votează în continuare liderii socialiști, deși viața lor nu e cu nimic mai bună; García Márquez ajunge la concluzia că dictatura proletariatului nu există per se – “Ordinea publică din Germania de Est seamănă mult cu aceea din Columbia de pe vremea persecuției politice”.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (3 – 9 aprilie 2017)

Adriana Gionea scrie in PostModern despre 'La musique d'une vie' a lui Andrei Makine care inca nu a fost tradusa (dupa cate stiu) in romaneste: 'Chipurile anonimilor somnolenţi şi resemnaţi, uitaţi într-o gară din îndepărtata Siberie unde trenurile întârzie mai mereu şi unde se aud nişte sunete de pian ce par să vină de nicăieri, ultimele imagini ale oraşului natal înainte de fuga din calea sovieticilor şi chipul unei vânzătoare de plăceri zărit dincolo de fereastra ce dă spre un peron îngheţat ar putea completa suita instantaneelor dintr-un cotidian ireal, de la marginea lumii. Acestea iau forma unor flashback-uri suspendate în timp, ce ar fi putut deveni cadrele unui film cu personaje comtemplative. Romanul se derulează asemenea unui film scurs în ritmul unei lentori hibernale, în care izgonirea din paradis, teroarea, seducţia şi teama sunt captate într-o lumină melancolică, în timp ce motivele care alimentează naraţiunea sunt dizolvate în detalii vizuale evazive, ce lasă mai mult întrebări şi mirări în urma lor, acoperite de haloul unui straniu intraductibil, regăsit în lumea personajelor lui Andrei Makine.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (27 martie – 2 aprilie 2017)

Perioada in care Madeea Axiniciuc a condus filiala din Tel Aviv a Institutului Cultural Roman a ramas in amintirea mea ca cea mai fertila si mai interesanta perioada a acestei institutii, punte intre cultura romana si iubitorii ei stabiliti in Israel. LaPunkt semnaleaza aparitia cartii ei 'Profetul si oglinda fermecata': 'Prin Calauza ratacitilor, Maimonide se afla la cumpana a trei culturi: iudaica, araba si greaca/europeana. De aceea, „specialistii in Maimonide” sint rari si reprezentati de cei ce, in moduri diferite, abordeaza (si) opera acestui autor, fara a putea sa cuprinda si sa stapineasca toate sursele si instrumentele la care face referire textul sau din care acesta isi trage seva. Putine sint lucrarile care, precum cea de fata, incearca sa intre in „carnea” tratatului fara a alege o tema singulara, relevanta strict pentru semnificatia ei, sau anumite fragmente pentru a lumina o anumita nuanta a textului. Madeea Axinciuc a gasit insa poarta prin care se paseste in interiorul tratatului: imaginatia si profetia. (Moshe Idel)' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (13 – 26 martie 2017)

'La Mulți Ani, Horia Patapievici!' ureaza Vladimir Tismaneanu pe blogul sau: 'Scrierile anti-totalitare ale lui H.-R. Patapievici au fost si rămân repere ale gandirii democratice românești, analize percutante si riguroase ale patologiilor comuniste si post-comuniste. Reacțiile negative, calomniile venite din zonele neo-comuniste si șovin-naționaliste nu au făcut si nu fac decât să confirme meritele lui H.-R. Patapievici ca remarcabil gânditor liberal si ca intelectual critic. Pentru mine si pentru mulți alții, gândirea lui H.-R. Patapievici este emblematică pentru patriotismul luminat, acel patriotism civic, cinstit si curat pe care populistii xenofobi il urăsc de moarte.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (6 – 12 martie 2017)

Ruxandra A. scrie pe SemneBune.ro despre volumul de povestiri al lui Cătălin Mihuleac, ”Ultima țigară a lui Fondane”: ”Pe acest fundal sinistru se desfășoară cartea lui Cătălin Mihuleac, Ultima țigară  a lui Fondane (ed. Cartea Românească, 2016), 13 povestiri triste și umoristice în același timp, care ilustrează perfect capacitatea psihicului uman de a face față catastrofei. Personajele fictive sunt extraordinar de vii și de puternice, în ciuda faptului că simt pericolul iminent al deportării cum se apropie și cu toate astea, se țin de șotii, încercând să păcălească sistemul. Avem parte de o incursiune teribilă în lumea culturală a etniei ”iudaice”, arătând modul în care aceasta a supraviețuit (sau nu) nedreptății.”  (mai mult…)

Prin blogosfera literară (27 februarie – 5 martie 2017)

Ediția adăugită a cărții lui Mircea Mihăieș, ”Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen”, îi prilejuiește lui Cristian Pătrășconiu să scrie un articol detaliat despre aceasta pe LaPunkt.ro: ”Pentru rigoare, monografia invocată a apărut în două ediții – cea mai recentă, cu doar cîteva săptămîni în urmă, fiind o versiune mai completă, practic adusă la zi, a primei ediții, aceasta din urmă publicată în premieră acum 12 ani. Simultan cu afirmația făcută în fraza precedentă și tot întru rigoare, este de pus o nuanță: volumul apărut recentissim este, sub raport hermeneutic, mai robust și mai amplu decît primul pentru că el merge, în analitica sa, pînă la albumele apărute în ultimii 12 ani; dar cartea din 2005 are, la finalul ei, ceva ce nu se regăsește la această a doua ediție – și anume: 32 de poeme traduse, splendid, de Mircea Cărtărescu din poezia lui Leonard Cohen.” (mai mult…)

Prin blogosfera literară (20 – 26 februarie 2017)

Recenzia făcută de Cătălina Miciu pe blogul Cărturești la cartea ”A șasea extincție – O istorie nenaturală a Pământului”, de Elizabeth Kolbert, m-a făcut să o scot din teancul de cărți primite și să îi acord prioritate în viitorul apropiat: ”Kolbert s-a decis să documenteze subiectul când a citit într-o carte pe care o răsfoiau copiii ei că în El Valle/Panama s-au creat hoteluri pentru broaștele aurii specifice zonei. I s-a părut ciudat să existe asemenea spații special amenajate pentru o specie care sălășluiește pe Pământ de dinainte de existența mamiferelor sau a păsărilor. Așa că pleacă într-acolo să înțeleagă ce se întâmplă. Cauza dispariției broaștelor e una singură – o ciupercă, pe care oamenii o plimbă de colo-colo. E doar primul argument dintr-un lung șir care duce la concluzia că am intrat în antropocen: cea de-a șasea extincție care se va petrece pe planetă va fi cauzată de om (asta dacă nu ne va lovi vreun asteroid neprevăzut) iar între timp se pare că ne îndreptăm cu pași repezi și siguri în această direcție. Desigur, oamenii de știință spun că dacă vom fi suficient de puternici ca specie ne vom adapta la noua situație climatică, dar nimic nu e bătut în cuie. Însă, oricât de pesimistă e concluzia, pe atât de pline de optimism sunt toate măsurile întreprinse de specialiștii din domeniu pentru a înțelege prin ce am trecut, încotro ne îndreptăm și ce putem lăsa în urma noastră. Și poveștile lor fac din cartea asta o lectură minunată.” (mai mult…)

Prin blogosfera literară (13 – 19 februarie 2017)

Pe blogul Dollo.ro, găsim o recenzie a cărții ”Vremurile bune de altădată”, de Bohumil Hrabal: ”În esență, poveștile lui Hrabal au umor, dar și tragic în egală măsură, plus un oarecare mesaj ascuns. Oamenii sunt buni, au laturi amuzante sau nebunești, dar pot fi și foarte răi, inconștienți de răul pe care-l provoacă celor din jur, mai ales animalelor. Hrabal a fost un mare iubitor de pisici, cică, și de vietăți în general – ar fi murit căzând de la etajul spitalului, încercând să hrănească porumbeii (deși doctorii sunt de părere că se plictisise de viață la 83 de ani și s-a sinucis). Așa că poveștile lui au tot felul de întâmplări cu pisicuțe iubite și apoi părăsite, sau căței care cad victime modei scurtării cozii.” (mai mult…)

Prin blogosfera literară (30 ianuarie – 12 februarie 2017)

În momentele astea când în stradă se protestează, lumea se plânge că citește mai puțin sau deloc, iar acest lucru ni se întâmplă și nouă. În plus, dacă unii implicați reușesc să mai citească un volum sau două, totul pare a avea legătură cu protestele. Același lucru i s-a întâmplat și Alinei Vîlcan, care scrie pe ZiarulMetropolis.ro în această cheie despre cartea Hertei Muller, ”Patria mea era un sâmbure de măr”: ”A mai fost un moment când cineva, o doamnă respectabilă, care ani la rând a lucrat într-o instituție de cultură, mi-a reproșat că suntem în piață, protestând, în loc să lăsăm guvernanții să își facă treaba, pentru că oamenii își doresc pensii și salarii mai mari, nu protestele noastre. M-am gândit atunci că astfel de oameni, care au trăit din plin anii de comunism, nu au înțeles nimic din istoria recentă. Apoi, am ajuns la paginile în care Herta Müller povestește despre Oskar Pastior, despre oamenii care au cunoscut lagărele și despre cartea ei – Leagănul respirației. Și mi-a trecut prin minte, pentru o fracțiune de secundă, că asemenea oamenilor care și-au petrecut ani în lagăr, ajungând să îl considere acasă, și unii dintre aceia care au trăit ani în șir în comunism s-au obișnuit să fie mințiți, să fie furați, să hotărască alții pentru ei, chiar dacă încălcându-le drepturile. Și astfel, până la sfârșitul cărții, a fost ca și cum eu aș fi întrebat și scriitoarea ar fi răspuns.” (mai mult…)

Prin blogosfera literară (23 – 29 ianuarie 2017)

Constantin Piștea scrie pe blogul său despre o carte nou apărută la Casa de pariuri literare, ”Dincolo de ferestre”, de Irina Georgescu Groza: „Dincolo de ferestre”, cartea, este în special despre dragoste, dar şi despre temeri. Privirea este bidirecţională, şi din interior spre exterior, şi invers. Acest „dincolo” depinde de locul în care te situezi. Mai bine zis de locul în care se aşază cititorul raportat la proza pe care o are în faţă. Şi cred că „dincolo de ferestre” mai înseamnă şi dincolo de aparenţe, pentru că prozele nu fac altceva decât să scormonească în „realitatea” unor personaje.” (mai mult…)