Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literara (21 – 27 octombrie 2013)

Horia Garbea scrie pe blogul sau despre re-editarea uneia dintre cartile unui 'clasic' al literaturii stiintifico-fantastice din Romania Gheorghe Sasarman - 'Cuadratura cercului' care apare la editura Nemira simultan cu traducere si publicarea cartii in Statele Unite. Cartea are o istorie a ei interesanta in sine pentru care merita sa cititi articolul. M-a interesat si paralela cu 'Orasele invizibile' ale lui Italo Calvino despre care am scris si aici: 'La Italo Calvino, există o poveste care unește capitolele: Marco Polo îi povestește lui Kubilai Khan despre orașele imperiului său, pe care acesta nu are timp să le viziteze și, de fapt, construiește utopii: orașele, cu nume de femei, sînt imaginare. La Gh. Săsărman, povestea-liant lipsește iar viziunea autorului, deși nu e lipsită de un sens moral, este una arhitectonică sau urbanistică în sensul cel mai strict. În vreme ce la Italo Calvino „orașele” sînt evanescente, la autorul român miza și interesul poveștilor e tocmai aparenta lor concretețe dusă pînă la realizarea vinietelor ca un fel de „schițe”, ale cetăților imaginate. E interesant că tocmai în realizarea acestor desene, alb-negre, fără nuanțe de gri, toate înscrise într-un pătrat, simbolul terestrului, concretul din cuvinte se dizolvă plastic, se abstractizează. ' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (14 – 20 octombrie 2013)

Silvia Dumitrache scrie la bookaholic.ro despre "Insuportabila uşurătate a fiinţei", carte pe care eu am cunoscut-o mai intai prin intermediul ecranizarii care ii avea ca actori principali pe Daniel Day-Lewis şi Juliette Binoche: 'Deşi scrie la persoana a treia, teoretic persoana detaşării faţă de personaje, Kundera împrumută personajelor sale propriile emoţii şi experienţe, doar că, aşa cum explică chiar în această carte, fiecare personaj este împlinirea unei posibilităţi care nu s-a concretizat în viaţa reală. "Romanul nu-i o confesiune a autorului, ci o explorare a ceea ce reprezintă existenţa umană în capcana devenită lume."' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (7 – 13 octombrie 2013)

Dan Alexe publica pe blogul sau un interviu amplu si interesant cu Norman Manea: 'DA: Cum v-ați refăcut identitatea? In On Clowns scrieți, în termeni foarte puternici, despre șocul exilului, despre felul în care scriitorul exilat trebuie să se refacă, despre neputința de a scrie imediat după strămutare. In cazul dumneavoastră, de scriitor provenit din Mitteleuropa — evreu bucovinean fiind, nu sînteți un balcanic, ci un moștenitor al culturii de Mitteleuropa, al imperiului habsburgic. In America bănuiesc însă că v-ați pierdut o parte din potențialul exotic. In România, ca evreu dușmănit, identitatea dumneavoastră era foarte clară. In America, însă, persoana dumneavoastră s-a topit în banalitate evreiască. In ce fel scriitura și personalitatea dumneavoastră s-au adaptat acestei nivelări a identității? NM: E adevărat că am simțit o pierdere a unui exotism potențial. Eu în România nu spuneam public că sînt evreu și nu am ieșit pe scenă să spun că am fost deportat sau că am suferit în copilărie, dar nici nu am negat vreodată că sînt evreu. Multă lume bănuia de altfel, numele meu e destul de bizar. Cred că atunci când m-am născut eram singurul Norman din România. (mai mult…)

Prin blogosfera literara (30 septembrie – 6 octombrie 2013)

Laurentiu Ungureanu publica in adevarul.ro interviu amplu cu Nicolae Breban. Prima intrebare: 'LU: Domnule Breban, parcă nu e cale de mijloc cu dumneavoastră. Ori sunteţi elogiat, ori dispreţuit pe un ton categoric. Nicolae Breban: Înseamnă că sunt încă prezent. Mă bucur de înjurături. Am avut înjurături şi sub comunism – cea mai mare înjurătură a fost a romanului „Bunavestire“, făcută în Plenara Comitetului Central – am parte de înjurături şi-acum. Am fost atacat atunci de fostul meu amic, Titus Popovici. Şi, pe urmă, toată presa de partid din ţară şi toată presa literară a atacat acest  roman. „Roman pornografic, anticomunist.“ Peste un an, eu fiind la Paris, romanul a primit premiul Uniunii Scriitorilor împreună cu un roman al lui Ştefan Bănulescu. Aşa am fost noi dintotdeauna. Noi, românii, nu clădim. Cu excepţia lui Breban, Sadoveanu, care clădesc, noi facem câte-un gard.' Continuarea contine multe altele interesante, incitante si disputabile. (mai mult…)

Prin blogosfera literara (23 – 29 septembrie 2013)

S-a incheiat la sfarsitul saptamanii Festivalul George Enescu si cu aceasta si excelenta serie de relatari de la liternet.ro care ne-a tinut oarecum la curent pe noi cei aflati departe si cat poate fi exprimat in cuvinte despre ceea ce s-a intamplat in acest septembrie in salile de concerte din Bucuresti. Din cronicile ultimei saptamani am retinut-o pe cea despre concertul de la Ateneu cu Hilary Hahn si orchestra Camerata Salzburg: 'În concertul de la Ateneul Român, Hilary Hahn a fascinat publicul. Concertul nr. 3 pentru vioară de Mozart a fost cântat, după opinia mea, absolut în stil clasic, cu o vie expresivitate şi spirit tineresc. După Expoziţia orchestrală, cântată cu brio de virtuozii din Camerata Salzburg, sunetul reliefat al viorii soliste a umplut sala cu strălucirea temelor luminoase ale Allegro-ului. Arcuirile împlinite ale frazelor muzicale, încheiate, conform stilemelor mozartiene, cu triluri sprintene, confereau autenticitate şi atractivitate. Supleţea domina mişcările instrumentale ale solistei. Arcuşul ei genera un sunet când sclipitor, când spumos ori plin de reverie. Un vibrato rapid de subliniere a unor culminaţii era plasat strict în ritmul desfăşurării melodice. (mai mult…)

Books

Prin blogosfera literara (16 – 22 septembrie 2013)

Stelian Tanase ne reaminteste pe blogul sau ca au trecut doi ani de cand ne-a parasit Johnny Raducanu: 'Nu știu cîți din cei care i-au fost prieteni și-au mai amintit de el. Și eu, din păcate, am uitat că într-o zi de 19 decembrie a dispărut. Ar fi trebuit să îl evoc ieri. Mă gîndesc că trebuia neapărat omagiat într-o gala la Sala Palatului unde a concertat de atîtea de ori. Spectaolul ar fi trebuit să aibă loc în cadrul Festivalului Enescu. Pe afiș /pe seană vedeam scris “Johnny Raducanu’s friends”. Papa jazzului din România merita cu prisosință. ' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (9 – 15 septembrie 2013)

Am retinut din BookMag interviul luat de Corina Sabau Norei Iuga. Iata discutand despre relatiile cu Herta Muller: 'CS: La scurt timp după decernarea premiului Nobel, Herta Muller, vorbind despre oportunismul și lașitatea intelectualilor români, făcea aluzie la „marea doamnă a poeziei românești“, care înțelegea disidența purtând pălării. La acel moment lumea te recepta ca fiind principala traducătoare a operei Hertei Muller si nu numai; chiar eu am asistat la un eveniment dedicat Hertei Muller la Institutul Cultural Român, unde ai fost invitată să-i prezinți opera. A existat o ruptură între voi? NI: Ah, Herta. Și ea a săpat o falie în subsolul meu, poate doar un firicel freatic… eh, vezi poezia, singurătatea mă face să uit să vorbesc normal. Am tradus cinci cărți de Herta Muller pentru că mi-a plăcut cum vorbește, nu cum gândește; se pare că vorbirea se produce de multe ori fără gând și de aceea e mai adevărată. Luarea în derâdere sau punerea la zid a pălăriilor e o trăsătură tipic comunistă – vezi egalitatea pălărie egal doamnă -, mă duce cu gândul la ce o fi simțit fetița dintr-un sat bănățean când vedea pe fereastra trenului de Timișoara doamne cu pălării. Un subiect pentru un psiholog!' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (2 – 8 septembrie 2013)

Val Ceau continua seria articolelor din Dosarul de scriitor Matei Visniec cu o recenzie a romanului ”Sindromul de panica in Orasul Luminilor” (despre care am scris si eu, laudativ, pe Filme-carti.ro): ”Romanul Sindromul de panică în Orașul Luminilor este fără doar și poate o carte a unui autor îndrăgostit de cuvinte. Practic, este o carte despre cuvinte și despre cei ce se folosesc în mod conștient de ele: scriitorii, personajele lor, editorii, cititorii, librarii. Și ramificarea nu e întâmplătoare, fiindcă Autorul este cel ce plutește pe deasupra tuturor, ca Duhul Sfânt peste ape și, ca în cazul romanului Cafeneaua Pas-Parol, autorul intră în conversație cu personajele, devine un personaj, dar de data aceasta nu este atât de rău privit de către caracterele sale.” (mai mult…)

Prin blogosfera literara (26 august – 1 septembrie 2013)

Teodora Gheorghe realizeaza o recenzie frumoasa pe Semnebune.ro despre romanul lui Ernesto Sabato, Despre eroi si morminte, reeditat de curand de Editura Humanitas Fiction (carte despre care voi scrie si eu, in curand): '“Despre eroi şi morminte” atârnă cu greutatea a sute de vieţi, presărate asemenea unor cadavre vii de-a lungul unei întregi istorii damnate, ca şi eroii săi. Zbaterile personajelor – pentru că ele sunt, realmente, asemenea unor fluturi chinuiţi care încearcă veşnic să se elibereze din pumnul destinului – se petrec parcă într-o pseudo atemporalitate. Singura realitate pe care acestea o cunosc este cea zămislită de propriul univers interior, cu ecou într-o societate despiritualizată.' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (19 – 25 august 2013)

Pe blogul revistei Cultura am gasit relatarea semnata de Ion Simut a unui eveniment al istoriei literare - descoperirea si publicarea unor manuscrise ale lui Tudor Arghezi, inclusiv poezii inedite scrise in perioada de ostracizare a poetului de la inceputul regimului comunist: 'Peste o sută de pagini de manuscrise argheziene din perioada neagră a biografiei scriitorului, anii 1948-1955, constituie, într-adevăr, o mare surpriză. Cunoscători sau amatori, specialişti sau simpli cititori, va trebui să reflectăm mai mult la aceste pagini. Ele conţin, nu întotdeauna ascunse sau mascate, semnele unui disident posibil. Cei care îngrijesc acest volum şi transcriu textele (Cezara Lăzărescu, Mirel Anghel, ultimul autorul unei biografii Arghezi în 2012), date în paralel cu facsimilele pe contrapagină, nu au suficientă acribie şi vigilenţă. Iată, de pildă, poemul, fără titlu (ca aproape toate din volum), de la paginile 130-131, e transcris, numai parţial, astfel: „Şi dacă ţi-e puterea mare/ De unde-ai luat-o: întrebare./ Eşti tare/ Pentru că ceilalţi sunt nevoiaşi.// Ei au văzut şi pe-alţii c-au venit/ Care, măcar, luptând i-au cucerit,/ Puterea lor s-a spulberat în vânt/ Ei au rămas.// Puterea bună şi adevărată/ E să le fii ca frate şi ca tată./ Şi să-şi aducă de cei mari aminte/ De la blândeţe, nu de la morminte”. Transcrierea omite o strofă, nefinisată, lizibilă în facsimilul alăturat, situată alături de cele trei, nu în continuitatea lor, nefiind clar unde ar trebui inserată: „Puterea bună şi-nţeleaptă/ Se capătă din luptă dreaptă./ Voi stăpâniţi bolnavii, muţii/ Pe cei din temniţi.”' (mai mult…)