Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literara (1 – 21 iulie 2013)

Nicolae Manolescu se ocupa in editorialul sau din Romania Literara preluat si in editia internetica a revistei de cazul Mircea Cartarescu: 'La 57 de ani, împliniţi la 1 iunie, poetul, prozatorul, eseistul şi publicistul Mircea Cărtărescu este la zenitul carierei lui literare. Deşi e departe de a-şi fi spus ultimul cuvânt, o ciudată resemnare îşi face simţită prezenţa în intervenţiile lui publice din ultima vreme. Într-un interviu din revista 22 de acum trei săptămâni, Mircea Cărtărescu mărturiseşte că se consideră un exilat de bună voie. Tonul amar al interviului m-a frapat chiar mai mult decât mărturisirea cu pricina. E adevărat că, în ultima vreme, Mircea Cărtărescu a fost ţinta unor urâte atacuri în presă. Nu e însă adevărat, cum afirmă, că a fost lăsat singur în tentativa de linşaj mediatic. O minimă cunoaştere a realităţilor tranziţiei noastre, abia în ultimul rând literare, ar fi trebuit să-l înarmeze cu răbdare. Era destul să vadă cine sunt cei care îl atacă – fie unii care nu suportă ideea că este un scriitor mai valoros decât ei, fie alţii a căror meserie constă în a nu lăsa nimic curat în urma lor – ca să nu facă o tragedie din tratamentul ignobil la care a fost supus. Mircea Cărtărescu mi-ar putea răspunde că e mai uşor de dat sfaturi decât de a le pune în practică. Mă număr însă printre cei, tot mai mulţi de la o vreme, care ar putea spune ca francezul: Je suis payé pour le savoir. Ştiu, fiindcă sunt păţit. Nu e cazul să explic de ce. Pe de altă parte, cunoscându-ne noi de mai bine de trei decenii, îmi e destul de clar de ce a reacţionat cum a reacţionat. Şi nu cred că am vreo şansă de a-i ridica moralul. Scriu aceste rânduri din motivul foarte simplu că vreau ca Mircea Cărtărescu să ştie că sunt solidar cu el în aceste clipe în care amărăciunea îl împinge să se declare exilat în propria literatură. ' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (24 – 30 iunie 2013)

Un interviu interesant despre biblioteca proprie cu Ioana Parvulescu gasim pe blogul Libris.ro. La intrebarea Cât timp dedicaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi, scriitoarea raspunde: ”Mărturisesc că nu ştiu şi nici nu mă uit la ceas, când citesc. După cum vedeţi, nu ţin nici contabilitatea cărţilor, nici pe cea a orelor dedicate lor, şi cred că asta se explică prin faptul că plăcerile adevărate nu le numeri şi nu le măsori. Desigur, cititul nu e numai plăcere, pentru mine, e şi meserie, dar am norocul ca până şi cititul de meserie să fie o plăcere. N-am ore şi zile privilegiate, citesc când am timp, când am chef, când am nevoie. Citesc poezie şi eseu, memorii şi jurnale şi cărţi de ştiinţă (acestea existau în bibliotecile din copilăria mea şi m-am obişnuit cu ele de mică). Pe marii romancieri şi pe Shakespeare îi recitesc periodic, de-obicei în vacanţa de iarnă (tocmai l-am reluat pe Thomas Mann). Iar de câţiva ani citesc sistematic cărţi despre artă, am făcut o adevărată pasiune pentru pictură, dintotdeauna o oază pentru mine, iar cărţile lui Victor Ieronim Stoichiţă şi Daniel Arasse sunt de căpătâi.” (mai mult…)

Prin blogosfera literara (17 – 23 iunie 2013)

Moartea unui poet inseamna moartea universurilor de poezie si simtire pe care nu a apucat sa le creeze. In saptamana trecuta a murit poetul Alexandru Musina. In blogosfera s-a scris despre el, i s-au readus in atentia colindatorilor prin Internet versurile. Printre altii a scris frumos despre el Viorel Padina: 'Pe Alexandru Mușina îl cunoșteam destul de bine din fierberea generaționist-optzecistă de la Cenaclul de Luni, apoi am avut ocazia să-l cunosc într-un mod și mai familiar, ca să zic așa, în momentul când am fost invitat la nunta fiicei sale, Tania, cu unul dintre cei mai talentați tineri pictori contemporani, Andrei Tudoran, fiul Doiniței, fiica lu Tata Nuță și-a Maicăi Petra din Gura Padinii, care crescuse subt ochii mei, ca și copii ei, așa cum eu însumi crescusem subt ochii părinților săi… Din păcate, n-am putut da curs invitației, spre a-i exprima personal lui Al Mușina bucuroasa surpriza de a ne fi înrudit și pe pământ, nu doar în literarul gând, dar mi-am zis că voi mai avea eu prilejul de a mă intalni cu Sandu Mușina într-o vară-primăvară, în realitatea familiară / familială or la vreo întâlnire literară… Iată însă că acest lucru a devenit deja imposibil și că trebuie să aștept Virtualitatea, spre a ne mai întâlni în paginile unei istorii literare cilibii or ale unei antologii mai puțin subiective decât storiile și antologiile pe care probabil deja le știi, dragă cititorule de poesii, care-oi mai fi pe-aci…' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (10 – 16 iunie 2013)

Prin intermediul Facebook-ului am ajuns in aceasta saptamana la blogul lui Viorel Padina unde printre alte note invitand la reflectie si discutii am gasit o afirmatie transanta: 'Internetul e lucrul cel mai important care i s-a intamplat omenirii pana acum. Doar pentru un profan ori diletant, care abia stie sa tina o tastatura in mana, Internetul inseamna doar informatie frugala, cioclopedica or neprofesionista. In realitate, Internetul e o oportunitate fantastica pe care pionierii si heroii acestui mediu de comunicare postmoderna o ofera tuturor oamenilor : acela de a sari peste clasa belferilor, custozilor or bibliotecarilor intermediari, ce de multe ori se pierd intr-o buchiseala ori scolastica stufoasa asupra op-urilor, ca-n Numele Trandafirului, buchiseala mai mult incriptatoare, decat lamuritoare ori prezentatoare a acestor opus-uri, si de a accesa operile esentiale ale umanitatii direct la izvorul lor, eventual chiar in limba in care au fost create. Pe Internet, cei care stiu pot gasi toate Operile celo 60 de ingenii autentice, surioara, iar nu doar o encarta sau wikipedie ordinara…' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (3 – 9 iunie 2013)

Blogosfera literara si Facebook-ul au fost ocupate si agitate in aceasta saptamana cu cazul ziaristilor de la revista clujeana Tribuna. Pentru o recapitulare a faptelor de baza recomand postarea de pe blogul lui Laszlo Alexandru: 'Mica dar interesanta noastră urbe culturală a fost zguduită în ultima vreme de o serie de scandaluri stîrnite în jurul revistei Tribuna. Lucrurile au prins să se contureze spre finalul anului trecut, cînd Consiliul Judeţean Cluj a organizat concurs pentru ocuparea postului de manager, vacantat prin pensionarea predecesorului. În competiţie s-au înscris doi candidaţi. Ovidiu Pecican e un scriitor bine cunoscut de comunitatea locală şi naţională, are vreo 50 de cărţi şi cîteva mii de articole culturale tipărite. De aproape un deceniu contribuia cu propria semnătură la prestigiul publicaţiei pe care intenţiona s-o coordoneze acum şi formal. Mircea Arman e un intelectual de underground, cu vreo două-trei contribuţii, care au trecut ignorate de lumea literară şi total lipsit de experienţă în viaţa publicistică. Juriul competiţiei a fost alcătuit din academicianul Alexandru Boboc (filosof bucureştean cu o vîrstă venerabilă şi un trecut ceauşist pe care e preferabil să-l trecem pios sub tăcere), profesorul Valentin Cuibus (inspector şcolar) şi profesorul Ion Vartic (pensionat din diverse funcţii teatrale şi universitare). Nu reţin să se fi justificat public în vreun fel această componenţă bizară a comisiei. De ce erau chemaţi tocmai un filosof bucureştean octogenar, un profesor din învăţămîntul mediu şi un specialist în Ibsen şi Caragiale să decidă viitorul publicisticii culturale din Cluj?!' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (27 mai – 2 iunie 2013)

'Lucrez la un nou roman' ne anunta scriitorul Radu Pavel Gheo pe blogul sau Gheoland: 'Deocamdată nu mi-e încă totul clar. Oricum, m-am gîndit la un titlu provizoriu de genul Bătrînul şi Delta sau Bătrînul şi Marea Neagră. O să fie, în linii mari, povestea unui pescar lipovean pe nume Santiago (un capriciu de-al maică-sii, care a cunoscut pe vremuri la Sulina  un marinar din America de Sud). Santiago ăsta se duce cu lotca să prindă un peşte mare-mare pe Dunăre – sau la Marea Neagră, mai văd eu – şi cred că îl şi prinde. Încă nu ştiu. Dar are o experienţă cu el. Mă mai gîndesc şi ce experienţă. Aş putea băga şi nişte rechini… bine, nu în Deltă, dar orişicît.' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (20 – 26 mai 2013)

Intre cartile luate in 'traista' din recenta calatorie la Bucuresti se afla si 'Sfarsitul occidentului' a incitantului Lucian Boia, care isi asteapta acum randul la citire. Pana atunci iata un extras din cele scrise despre carte de Bedros Horasangian in Observator Cultural: 'Cele mai notabile merite ale lucrării lui Lucian Boia sînt – pe lîngă farmecul scriiturii: mînă de eseist, nu doar de scormonitor în cioroboaiele trecutului – echilibrul ideilor şi, de remarcat, încrederea în destinul oamenilor. Boia ştie că nu ştie, dar nu se dă de ceasul morţii. Şi asta e bine. Ceasul astral al omenirii. Indiferent că e vorba de bătrîna şi obosita Europă, de atotputernicele SUA, pline de vulnerabilităţi, de vechile (Rusia) şi noile (Japonia) puteri regionale, de provocările viitorului (China, India, Brazilia, cu tot potenţialul lor economic şi demografic). Nu sînt neglijate nici aspectele legate de încălzirea globală sau de ecologie, de impactul civilizaţiilor, de contrele ideologice, religioase sau economice. Surse şi resurse, multe aspecte sînt luate în calcul, aşa cum fac şi analiştii de la NASA, care ştiu – tragic deja – că o simplă şaibă defectă din 40.000 de piese poate duce la o tragedie, cum s-a şi întîmplat cu naveta spaţială Apollo. Lucian Boia nu-şi pierde încrederea şi nu doreşte să devină o Casandră atotştiutoare. Un solar camusianism, am putea spune, străbate eseul interogativ al profesorului bucureştean Lucian Boia.' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (13 – 19 mai 2013)

Val Ceau scrie pe SemneBune.ro despre cartea "Evadarea tacuta. 3000 de zile singura in inchisorile din Romania", de Lena Constante: "Pentru a nu își pierde mințile, neputând nici măcar să moară, Lena Constante a evadat, tăcut, în propriile gânduri. Și-a creat acolo o lume, din versuri, imagini, amintiri sau planuri, și mai apoi a scris, de multe ori autocenzurându-se, pentru a nu se dezumaniza complet, pentru a nu se expune total în fața lumii. Eliberată, odată cu dispariția lui Dej și reintrodusă în societate, Lena Constante a scris Evadarea tăcută poate și pentru a se elibera total de amintirea anilor de cruzime (8 în temniță, singură,  plus încă patru laolaltă cu alte femei) și pentru a își putea continua anii de viață rămași. Chiar dacă este scrisă cu măiestrie, cu talent, tocmai pentru că este reală, cartea nu mai lasă loc și de alte cuvinte, doar de o tăcere comemorativă din partea noastră, urmată de vocea noastră, ce nu trebuie să tacă și care nu trebuie să lase această istorie să se ascundă. Generațiile de după noi trebuie să știe ce a reprezentat comunismul. Cartea aceasta este un mod crunt de a afla.” Despre carte a scris si Codrut pe Filme-carti.ro aici. (mai mult…)

Prin blogosfera literara (6 – 12 mai 2013)

Inceputul dialogului lui Daniel Cristea-Enache cu Mihaela Miroiu pe care il gasim in rubrica 'Cultura' de la 'Adevarul' a avut loc in saptamana dinainte de Paste, iar prima intrebare a fost in tonul sarbatorii: 'D C-E: Cum vă pregătiţi, dumneavoastră înşivă, pentru sărbătorile pascale? E ceva special şi diferit faţă de ceea ce faceţi în restul anului? Dacă da, de ce este special şi diferit? Dacă nu, de ce nu? Mihaela Miroiu: Eu m-am născut într-un sat din Transilvania şi am trăit acolo pînă la şcoală cînd am plecat la părinţi la oraş. Străbunica era animist-creştină (în sensul faptelor), bunica era foarte religioasă (în sensul ritualurilor). Probabil că a trebuit să aleg între două modele şi l-am ales pe cel al străbunicii. Ei bine, în acea lume mică, toată lumea mea de atunci, primele poezii şi poveşti pe care le-am învăţat au fost despre Isus şi Maica Domnului. Stratul cel mai vechi al culturii mele spirituale, morale şi literare acesta este, iar eu nu am vrut niciodată să îl "năpîrlesc" pentru că, în timp, în viaţa mea au venit multe alte influenţe. Atît de multe încît acum mă definesc printr-o simbioză care poate să pară stranie: sufleteşte sînt ortodoxă, intelectual şi moral sînt protestantă, artistic şi instituţional sînt apropiată de catolici, ecologist sînt animistă, cu respect pentru budişti. Dar cînd este vorba despre drepturile celor care sînt mai năpăstuiţi în propriile lor lumi instituţional-religioase pentru "păcatul" de a avea alte orientări de credinţă, de a avea altă etnie sau altă orientare sexuală şi, adesea, pentru "vina" de a fi femei, devin umanistă seculară. Probabil că par să nu am nici o logică internă. Eu însă sper că sînt coerentă cu toate metamorfozele experienţei mele omeneşti şi culturale.' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (29 aprilie – 5 mai 2013)

Ce poate fi mai potivit pentru saptamana mare decat o trecere in revista a cartilor inspirate de viata lui Iisus. Am gasit-o la bookaholic  in selectia Adinei Dinitoiu. Apar pe lista cateva dintre cartile mele preferate intre care si capodopera lui Bulgakov: ' După ani întregi de cenzură, în 1973 apare în forma completă romanul lui Bulgakov, Maestrul şi Margareta. Conceput într-o primă variantă între 1928 şi 1930, Bulgakov a ars acest prim manuscris. Termină o a doua variantă în 1936, apoi pe cea de a treia în 1937. Înainte de 1940, anul morţii sale, a reuşit să conceapă o a patra variantă. În acest roman, cu puternice accente gnostice, Iisus, numit Yeshua Ha-Nozri, este de o simplitate care-l apropie de cea a unui ţăran din nuvelele ruseşti. Ba chiar refuză să înfăptuiască miracole, nu are nicio influenţă asupra acestei lumi, controlată mai degrabă de Woland şi acoliţii săi. Cu toate acestea, regimul comunist pare a se fi temut mai mult de acest Iisus simplu, modest, decât de cel biblic.' (mai mult…)