Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literara (26 august – 1 septembrie 2013)

Teodora Gheorghe realizeaza o recenzie frumoasa pe Semnebune.ro despre romanul lui Ernesto Sabato, Despre eroi si morminte, reeditat de curand de Editura Humanitas Fiction (carte despre care voi scrie si eu, in curand): '“Despre eroi şi morminte” atârnă cu greutatea a sute de vieţi, presărate asemenea unor cadavre vii de-a lungul unei întregi istorii damnate, ca şi eroii săi. Zbaterile personajelor – pentru că ele sunt, realmente, asemenea unor fluturi chinuiţi care încearcă veşnic să se elibereze din pumnul destinului – se petrec parcă într-o pseudo atemporalitate. Singura realitate pe care acestea o cunosc este cea zămislită de propriul univers interior, cu ecou într-o societate despiritualizată.' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (19 – 25 august 2013)

Pe blogul revistei Cultura am gasit relatarea semnata de Ion Simut a unui eveniment al istoriei literare - descoperirea si publicarea unor manuscrise ale lui Tudor Arghezi, inclusiv poezii inedite scrise in perioada de ostracizare a poetului de la inceputul regimului comunist: 'Peste o sută de pagini de manuscrise argheziene din perioada neagră a biografiei scriitorului, anii 1948-1955, constituie, într-adevăr, o mare surpriză. Cunoscători sau amatori, specialişti sau simpli cititori, va trebui să reflectăm mai mult la aceste pagini. Ele conţin, nu întotdeauna ascunse sau mascate, semnele unui disident posibil. Cei care îngrijesc acest volum şi transcriu textele (Cezara Lăzărescu, Mirel Anghel, ultimul autorul unei biografii Arghezi în 2012), date în paralel cu facsimilele pe contrapagină, nu au suficientă acribie şi vigilenţă. Iată, de pildă, poemul, fără titlu (ca aproape toate din volum), de la paginile 130-131, e transcris, numai parţial, astfel: „Şi dacă ţi-e puterea mare/ De unde-ai luat-o: întrebare./ Eşti tare/ Pentru că ceilalţi sunt nevoiaşi.// Ei au văzut şi pe-alţii c-au venit/ Care, măcar, luptând i-au cucerit,/ Puterea lor s-a spulberat în vânt/ Ei au rămas.// Puterea bună şi adevărată/ E să le fii ca frate şi ca tată./ Şi să-şi aducă de cei mari aminte/ De la blândeţe, nu de la morminte”. Transcrierea omite o strofă, nefinisată, lizibilă în facsimilul alăturat, situată alături de cele trei, nu în continuitatea lor, nefiind clar unde ar trebui inserată: „Puterea bună şi-nţeleaptă/ Se capătă din luptă dreaptă./ Voi stăpâniţi bolnavii, muţii/ Pe cei din temniţi.”' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (12 – 18 august 2013)

Un interviu cu regizorul Andrei Serban este intotdeauna un eveniment, la fel ca oricare din spectacolele sale, si dialogul pe care l-am gasit la Ziarul Metropolis nu este o exceptie: 'Spectacolele de teatru care se fac acum în România sunt de două categorii, crede Şerban: „Una este cea a spectacolelor foarte convenționale, prăfuite, care de fapt n-au nimic de spus decât să amuze publicul și să meargă prin țară cu turnee pentru ca actorii să câștige bani. Oamenii sunt triști, viața e groaznică, de ce să nu mă amuz, să râd cât pot? Exemplul maxim e «Dineu cu proști»: niște actori foarte mari care amuză publicul și primesc mulți bani pentru a-i depune la Bancă. Asta-i tot. Personal, nu intru la astfel de spectacole chiar dacă plouă afară, prefer să stau în ploaie şi în vânt decât să văd așa ceva. Cealaltă categorie de spectacole sunt cele în care regizorii și actorii încearcă să facă un teatru modern, care să șocheze publicul. „Nimic rău în asta“, a adăugat regizorul, „sigur că un teatru trebuie să fie așa-zis de avangardă, adică să mergi cu teatrul spre forme noi. Din păcate, ei nu descoperă nimic nou, pentru că totul este la orizontala despre care vorbeam. Foarte mulți copiază teatrul care se face în Vest. Copiază mult teatrul german, care acum este la modă, copiază teatrul american sau pe cel francez. Şi în dramaturgie, și în spectacol. Deci, de fapt, e o copie – mai mult sau mai puțin palidă – a unui teatru care se face mult mai bine în afară decât aici.' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (5 – 11 august 2013)

In aceasta luna partenera de conversatie a lui Daniel Cristea-Enache la liternet.ro si blogul Adevarul este poeta Magda Carneci: 'DC-E: Stimată doamnă Magda Cârneci, un poet adevărat nu-şi pune problema oportunităţii scrierii şi publicării de poezie, dar un analist interesat de "funcţionarea" unei anumite epoci socio-culturale, da. Merită să scrii poezie după 1990, în democraţia noastră originală care a făcut economie de piaţă mai întîi în cultură? MC: Comunismul era simplist, rigid şi sărac, pe cînd tranziţia post-comunistă şi invazia neo-liberală au de partea lor libertatea, complexitatea şi haosul. Mentalitatea noastră se schimbă văzînd cu ochii într-una marcată profund de aviditate, concurenţă şi mercantilism. Şi încă nu am ajuns, cel puţin în România, la punctul cel mai de sus, şi critic, al acestei tendinţe civilizaţionale, astăzi globale. Da, cum spuneţi, cultura a fost una dintre primele zone atinse de economia de piaţă, adică lăsată să se descurce singură cum o putea, încă de la începutul anilor '90, atît de turbulenţi şi atît de haotici. Şi nici anii 2000 nu s-au arătat prea clemenţi cu ea, ca să nu mai vorbim de criza în care trăim din 2008 încoace şi care ameninţă să continue. Poeţii s-au resimţit printre primii de pe urma acestor mari bulversări, pe care, în felul lor, le-au presimţit, le-au prezis. Şi cu toate astea, aşa cum scriam într-un eseu din Dilema de acum cîţiva ani, poeţii nu s-au descurcat tocmai rău.' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (29 iulie – 4 august 2013)

Ce parere au scriitorii nostri despre Facebook - iata o ancheta pasionanta ca subiect si surprinzatoare in raspunsuri la hyperliteratura.ro. De exemplu zice (scrie) Florin Irimia: 'Facebook-ul e o modalitate de a-ți face publicitate gratis, de-a păstra legătura cu cititorii, de-a comunica cu cei mai entuziaști, de-a te face simpatic (sau antipatic), de a-ți exprima anumite convingeri, de-a arăta cui îi iei partea într-un conflict politic. De-a aduce cuiva ceva la cunoștință. De-a spune ceva despre cine/ce ești. Am două pisici, scriu noaptea, am primit o recenzie, eventual am scris eu una, particip la nu știu care eveniment, plec în concediu, revin. E, în același timp, o zonă ambiguă (ambiguitatea fiind o caracteristică românească, ar trebui să ne placă chestia asta), un twilight zone între public și privat, oficial și casual.' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (22 – 28 iulie 2013)

A fost saptamana Micului Print. Nu numai a celui la care se gandesc toti si care s-a nascut in gura cu lingurita de diamante regale ci si a celui despre care a scris Antoine de Saint-Exupery in cartea publicata pentru prima data acum 70 de ani.  Dan Burcea ii ia un interviu in Observator Cultural lui Virgil Tanase, autorul unei carti despre Saint-Exupery aparuta la Gallimard: 'DB: În ce priveşte tematica Micului Prinţ şi, mai cu seamă, capacitatea autorului său de a "radiografia osatura existenţei", înţelegînd prin aceasta definiţia însăşi a mitului, ce ar trebui să reţină cititorul contemporan în faţa acestei capodopere cu sensuri atît de diverse, încît o face să fie dificil de catalogat: carte pentru copii, carte pentru adulţi sau carte pentru fiecare dintre noi? VT: De fapt, Micul Prinţ, mergînd direct la întrebările fundamentale ale existenţei, este, tocmai de aceea, o carte foarte simplă: cu cît ne apropiem de esenţial, cu atît problemele vieţii noastre devin mai clare - şi răspunsurile mai puţin evidente. Adaptînd şi apoi punînd în scenă Micul Prinţ, am înţeles că sub forma unui basm se ascunde un dialog al autorului cu el însuşi - ceea ce m-a îndemnat să construiesc spectacolul sub forma unui "joc" între două personaje (un om matur şi un copil) care sînt una şi aceeaşi persoană. Cea mai în vîrstă, înscrisă în timp; cealaltă, atemporală. (mai mult…)

Prin blogosfera literara (1 – 21 iulie 2013)

Nicolae Manolescu se ocupa in editorialul sau din Romania Literara preluat si in editia internetica a revistei de cazul Mircea Cartarescu: 'La 57 de ani, împliniţi la 1 iunie, poetul, prozatorul, eseistul şi publicistul Mircea Cărtărescu este la zenitul carierei lui literare. Deşi e departe de a-şi fi spus ultimul cuvânt, o ciudată resemnare îşi face simţită prezenţa în intervenţiile lui publice din ultima vreme. Într-un interviu din revista 22 de acum trei săptămâni, Mircea Cărtărescu mărturiseşte că se consideră un exilat de bună voie. Tonul amar al interviului m-a frapat chiar mai mult decât mărturisirea cu pricina. E adevărat că, în ultima vreme, Mircea Cărtărescu a fost ţinta unor urâte atacuri în presă. Nu e însă adevărat, cum afirmă, că a fost lăsat singur în tentativa de linşaj mediatic. O minimă cunoaştere a realităţilor tranziţiei noastre, abia în ultimul rând literare, ar fi trebuit să-l înarmeze cu răbdare. Era destul să vadă cine sunt cei care îl atacă – fie unii care nu suportă ideea că este un scriitor mai valoros decât ei, fie alţii a căror meserie constă în a nu lăsa nimic curat în urma lor – ca să nu facă o tragedie din tratamentul ignobil la care a fost supus. Mircea Cărtărescu mi-ar putea răspunde că e mai uşor de dat sfaturi decât de a le pune în practică. Mă număr însă printre cei, tot mai mulţi de la o vreme, care ar putea spune ca francezul: Je suis payé pour le savoir. Ştiu, fiindcă sunt păţit. Nu e cazul să explic de ce. Pe de altă parte, cunoscându-ne noi de mai bine de trei decenii, îmi e destul de clar de ce a reacţionat cum a reacţionat. Şi nu cred că am vreo şansă de a-i ridica moralul. Scriu aceste rânduri din motivul foarte simplu că vreau ca Mircea Cărtărescu să ştie că sunt solidar cu el în aceste clipe în care amărăciunea îl împinge să se declare exilat în propria literatură. ' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (24 – 30 iunie 2013)

Un interviu interesant despre biblioteca proprie cu Ioana Parvulescu gasim pe blogul Libris.ro. La intrebarea Cât timp dedicaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi, scriitoarea raspunde: ”Mărturisesc că nu ştiu şi nici nu mă uit la ceas, când citesc. După cum vedeţi, nu ţin nici contabilitatea cărţilor, nici pe cea a orelor dedicate lor, şi cred că asta se explică prin faptul că plăcerile adevărate nu le numeri şi nu le măsori. Desigur, cititul nu e numai plăcere, pentru mine, e şi meserie, dar am norocul ca până şi cititul de meserie să fie o plăcere. N-am ore şi zile privilegiate, citesc când am timp, când am chef, când am nevoie. Citesc poezie şi eseu, memorii şi jurnale şi cărţi de ştiinţă (acestea existau în bibliotecile din copilăria mea şi m-am obişnuit cu ele de mică). Pe marii romancieri şi pe Shakespeare îi recitesc periodic, de-obicei în vacanţa de iarnă (tocmai l-am reluat pe Thomas Mann). Iar de câţiva ani citesc sistematic cărţi despre artă, am făcut o adevărată pasiune pentru pictură, dintotdeauna o oază pentru mine, iar cărţile lui Victor Ieronim Stoichiţă şi Daniel Arasse sunt de căpătâi.” (mai mult…)

Prin blogosfera literara (17 – 23 iunie 2013)

Moartea unui poet inseamna moartea universurilor de poezie si simtire pe care nu a apucat sa le creeze. In saptamana trecuta a murit poetul Alexandru Musina. In blogosfera s-a scris despre el, i s-au readus in atentia colindatorilor prin Internet versurile. Printre altii a scris frumos despre el Viorel Padina: 'Pe Alexandru Mușina îl cunoșteam destul de bine din fierberea generaționist-optzecistă de la Cenaclul de Luni, apoi am avut ocazia să-l cunosc într-un mod și mai familiar, ca să zic așa, în momentul când am fost invitat la nunta fiicei sale, Tania, cu unul dintre cei mai talentați tineri pictori contemporani, Andrei Tudoran, fiul Doiniței, fiica lu Tata Nuță și-a Maicăi Petra din Gura Padinii, care crescuse subt ochii mei, ca și copii ei, așa cum eu însumi crescusem subt ochii părinților săi… Din păcate, n-am putut da curs invitației, spre a-i exprima personal lui Al Mușina bucuroasa surpriza de a ne fi înrudit și pe pământ, nu doar în literarul gând, dar mi-am zis că voi mai avea eu prilejul de a mă intalni cu Sandu Mușina într-o vară-primăvară, în realitatea familiară / familială or la vreo întâlnire literară… Iată însă că acest lucru a devenit deja imposibil și că trebuie să aștept Virtualitatea, spre a ne mai întâlni în paginile unei istorii literare cilibii or ale unei antologii mai puțin subiective decât storiile și antologiile pe care probabil deja le știi, dragă cititorule de poesii, care-oi mai fi pe-aci…' (mai mult…)

Prin blogosfera literara (10 – 16 iunie 2013)

Prin intermediul Facebook-ului am ajuns in aceasta saptamana la blogul lui Viorel Padina unde printre alte note invitand la reflectie si discutii am gasit o afirmatie transanta: 'Internetul e lucrul cel mai important care i s-a intamplat omenirii pana acum. Doar pentru un profan ori diletant, care abia stie sa tina o tastatura in mana, Internetul inseamna doar informatie frugala, cioclopedica or neprofesionista. In realitate, Internetul e o oportunitate fantastica pe care pionierii si heroii acestui mediu de comunicare postmoderna o ofera tuturor oamenilor : acela de a sari peste clasa belferilor, custozilor or bibliotecarilor intermediari, ce de multe ori se pierd intr-o buchiseala ori scolastica stufoasa asupra op-urilor, ca-n Numele Trandafirului, buchiseala mai mult incriptatoare, decat lamuritoare ori prezentatoare a acestor opus-uri, si de a accesa operile esentiale ale umanitatii direct la izvorul lor, eventual chiar in limba in care au fost create. Pe Internet, cei care stiu pot gasi toate Operile celo 60 de ingenii autentice, surioara, iar nu doar o encarta sau wikipedie ordinara…' (mai mult…)