Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literară (29 iunie – 5 iulie 2015)

Valentin Tismaneanu mentioneaza pe blogul sau dialogul - pe care l-am urmarit si eu - pe care l-a avut cu Catalin Stefanescu in emisiunea 'Garantat 100%' de la TVR: 'Se poate dialoga cu nostalgicii, sa spunem, ai Cenaclului “Flacara”? Poate am fost prea sever cand am vorbit despre spalarea creierului prin spectacolele paunesciene, dar nu vad cum un om onest poate ignora functiile acestui tip de circ politic cu vestminte poetice si muzicale. Cum putem ignora marile manipulari ale propagandei comuniste? Pledez pentru decriptarea mecanismelor de legitimare a dictaturii. Cenaclul “Flacara” traia prin atmosfera de ritual cultic. Paunescu a semanat cu un Evtusenko, dar a facut pactul cu sistemul, s-a lasat utilizat, cu aparenta sa non-conformista, pentru a servi scopurile tiraniei. Este, asadar, important sa exploram metamorfozele tiranofiliei in secolul XX. Urcusul lui Paunescu a fost enorm, la fel si degringolada sa. Sigur, periodizarea unor asemenea itinerarii, dar nu prin ignorarea rinocerizarii unor intelectuali influenti.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (22 – 28 iunie 2015)

Ruxandra de la SemneBune scrie despre romanul 'Viata financiara a poetilor' semnat de Jess Walter si a carui traducere a aparut la Polirom: 'Orice roman de succes poate trata subiecte facile, așa cum orice roman de duzină poate dezvolta filosofii căzute din sfere înalte. Deși pare clișeic să mai vorbim despre droguri în literatură, Viața financiară a poeților, de Jess Walter, este una dintre acele cărți care nu se-nvârte după clișee, chiar dacă aparent poate fi încă o carte despre ,,drogălăi”.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (15 – 21 iunie 2015)

Iulia Verbancu ne recomanda la blogul Carturesti cartea lui Robin Hobb 'Misiunea Bufonului', a patra carte tradusă în română din saga 'Tărâmul Străbunilor': 'Când recomanzi o carte dintr-o serie deja în desfășurare, e mai greu să-i convingi pe cei care aud de ea pentru prima dată. Cumva, nu te aștepți să funcționeze argumentul: “Nu o rata, e de-abia a șaptea dintr-o serie de 14 și vor mai apărea și altele”. Personajele și-au construit o parte din viață, au trăit aventuri, iar poveștile decurg unele din altele. Cu toate astea, chiar ar fi păcat să ratați lumea lui Robin Hobb. Mulți autori importanți consideră că ea a ridicat ștacheta în literatura fantasy. Cărțile sale sunt tablouri în care peisajul ți se dezvăluie de la nivelul individului, personajele sunt vii – bine conturate chiar și atunci când nu sunt principale. Hobb știe să creeze o intimitate între cititor și personaj, intrigile sale sunt puternice dar – în același timp – ritmurile poveștii alternează precum în viața reală, oferind momente de tihnă și introspecție.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (8 – 14 iunie 2015)

[caption id="attachment_46506" align="alignleft" width="300"] Cătălin Mihuleac[/caption] Mihaela Buruiana ii ia un interviu pentru 'Carti si calatorii' lui Catalin Mihuleac, despre a carui carte de exceptie 'America de peste pogrom' am scris si eu, si pe care l-am intervievat si noi pentru filme-carti: 'C.C.: Știu, din alte declarații, că munca la America de peste pogrom a fost istovitoare. În cât timp ne putem aștepta la un proiect nou? Poate câteva cuvinte despre el, dacă există deja? C.M. Scriu acum nuvele, toate cu miez evreiesc. Sunt savuroase, sunt dureroase, sunt terminatoare. Pe opt dintre ele le-am terminat deja. Volumul se va numi „Ultima ţigară a lui Fondane”, după titlul uneia dintre povestiri. Printre personaje, îi vom regăsi pe Benjamin Fondane, Marilyn Monroe, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Adolf Eichmann, Emil Cioran, Dr. Mengele, Stalin… Dar şi pe profesorul Ioan Gottlieb, supravieţuitor al lagărelor naziste, căruia i-am promis, înainte să-şi dea sufletul, că voi scrie cândva ceva frumos despre el. Cartea ar putea ieşi în toamnă, dar n-are niciun rost să-i dau zor.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (1 – 7 iunie 2015)

Iulia Verbancu scrie la blogul Carturesti despre trilogia lui Philip Pullman 'Materiile intunecate' aparuta la Editura Art: 'Oricum, după cum spune chiar el, scriitorul e un tiran numai până să-și publice cartea. După aceea, orice interpretare a cititorului e valabilă. Am iubit aceste cărți la prima lectură, le iubesc și azi. Și să mă vâneze Philip Pullman, CBE, toată eternitatea prin universuri paralele, dar mie ideea de unitate indivizibilă om-daimon mi se pare una dintre cele mai frumoase și tulburătoare reprezentări ale relației omului cu propriul înger. De unde se vede că, pentru fiecare scriitor, cititori sunt de toate felurile.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (25 – 31 mai 2015)

Ion-Valentin Ceaușescu vă povestește pe SemneBune.ro despre un roman grafic excepțional, ”Maus. Povestea unui supraviețuitor”, de Art Spiegelman: ”Poți să scrii ceva real și să fie extrem de trist și de dureros, dar să nu fie literatură, să fie doar o mărturie umană care contează, dar care nu va fi discutată ca artă literară, însă aici vorbim atât despre un fapt istoric îngrozitor care a mutilat lumea, dar și despre o operă literară și artistică și când e vorba despre artă accentul se pune pe creație și nu pe social, chiar dacă în ultimii ani, din păcate, contează mai mult ideea și activismul decât frumusețea operei, dar aceasta e o discuție separată. Un prim detaliu care mi-a sărit în ochi încă de la început este că autorul folosește meta textualitatea și alte elemente postmoderniste pentru a-și spune povestea. El scrie și desenează despre cum vrea să scrie o carte bazată pe amintirile tatălui său, Vladek Spiegelman, care a trecut prin lagăr, însă autorul îi urmărește o mare parte din viață, de la cum a cunoscut-o pe mama sa, în Polonia anilor ’30, trecând prin primii ani de viață conjugală, apoi războiul, lagărul, până la bătrânețea pe care a trăit-o în New York,  și ne arată exact mecanismul construirii poveștii, inclusiv temerile tatălui în legătură cu scrierea unei astfel de cărți sau micile discuții preliminare.” (mai mult…)

Prin blogosfera literară (18 – 24 mai 2015)

Vladimir Tismaneanu semnaleaza pe blogul sau decernarea premiului Galei "Bun de tipar" editia 2015 romanului '1989' al lui Adrian Buz: '“Nostalgicii imberbi sau nu ai comunismului ar trebui sa citeasca romanul lui Adrian Buz intitulat simplu si cat se poate de elocvent “1989″ (Polirom, 2014). Ar fi fi antidotul perfect pentru regretul de a nu fi fost calcaţi in picioare de Marele Mecanism al ineptei, imbecilei si atat de umilitoarei dictaturi totalitare a lui Nicolae Ceausescu, “Eroul intre Eroi”, “carmaciul destinului national” si intruchiparea “virtutilor milenare” ale daco-românismului revolutionar. Ar intelege ca fenomenul Ceausescu nu a fost o aberatie, ci consecinta oportunitatilor institutionale de care a beneficiat acel Ubu din Balcani, un personaj pe cat de redus din punct de vedere cultural, pe atat de abil in a-si atinge scopurile delirante. Cartea este scrisa intr-un registru calm, fara imprecatii si fara patetisme. Am citit-o gandindu-ma mereu ce-ar intelege cineva care nu a avut nefericita si deloc invidiabila experienta de a trai in comunism, un tanar american, de pilda. Deci nu cineva care a auzit in familie amintiri despre “Epoca de Aur”. Aici se află maiestria lui Adrian Buz. El stie sa transmita o atmosfera, sa reconstituie un univers disparut, sa-l faca verosimil si cat se poate de concret. Este kunderian in sensul ca pastreaza permanent o unda de umor, nu se lasa purtat spre hiperbole acuzatoare.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (11 – 17 mai 2015)

Iulia Verbancu scrie la blogul Carturesti despre romanul scriitorului israelian Meir Shalev 'Roman rusesc' aparut in colectia Globus a editurii Univers: 'Shalev și-a petrecut aproape toată copilăria într-un loc ca cel pe care îl descrie. S-a născut în Nahalal – cel dintâi moshav, înființat în 1921. Unii din oamenii descriși sunt inspirați din realitate, cum este cazul femeii cu o obsesie pentru curățenie – personaj pe care Shalev îl va dezvolta într-un alt roman al său (autobiograficul Bunica mea rusoaică şi aspiratorul ei american, din 2009); la fel și unele dintre întâmplări, însă accentul cade pe imaginar. Meir Shalev spune că ultimul lucru pe care l-ar face ar fi să predice cititorului vreo convingere personală: pentru asta există non-ficțiunea, în timp ce experiența estetică profundă a literaturii vine din artă și emoție.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (4 – 10 mai 2015)

Ion-Valentin Ceausescu scrie la SemneBune despre jurnalul Elenei-Margareta Ionescu aparut la Editura Vremea sub titlul 'Cu si fara Nae Ionescu': 'Însă Nae Ionescu, așa cum mărturisește ea mai târziu în aceeași notă, nu avea timp de ceva atât de mic precum dragostea. Era ambițios, își urmărea cariera de profesor și de mentor al unei strălucite generații despre care toată lumea știa, era implicat în politică și în plus, era curtat de multe femei. Astfel că au trebuit să se despartă. E păcat că jurnalul se axează cu precădere pe lumea interioară a gândurilor Elenei Margareta Ionescu, o lume bogată, fără îndoială, și extrem de vie, însă ar fi fost interesant de cunoscut viața de toate zilele a lui Nae, așa cum o vedea soția sa, dar și a lumii care era într-o continuă schimbare. Nimic despre arestările lui Nae, nimic despre război, nimic despre instaurarea comunismului. Doar la moartea lui Nae Ionescu ea scrie două pagini tulburătoare, care îl fixează bine pe acesta, îi scoate la iveală sufletul. Dar, după cum scrie de multe ori de-a lungul jurnalului, acesta nu a fost niciodată destinat altui ochi decât al ei și ea era mai interesată de ce i se întâmplă ei, în lumea ei, decât de lumea înconjurătoare, iar dacă apare ceva din lume în jurnal atunci este vorba despre întâlniri mondene, pe care le ura, concerte, pe care le adora sau note de călătorie. Un mare merit al autoarei este că putea să surprindă în câteva cuvinte caracterul unui om sau natura unei fapte, așa cum le vedea ea, bineînțeles. Dar era sinceră, egală cu sine și neiertătoare cu nimeni, mai ales cu ea, al cărei moto de o viață a fost: Clear thinking, clear living.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (27 aprilie – 3 mai 2015)

Cristian Patrasconiu scrie in 'LaPunkt' despre cartea cea mai recenta a istoricului Lucian Boia 'Cum s-a romanizat Romania': 'Dacă această carte – cea mai recentă – a profesorului Lucian Boia ar fi apărut acum, să zicem, 12-15 ani, scandalul în jurul său ar fi fost, cu siguranţă, imens. Profesorul Boia ştie prea bine, de altfel, cam cum ar fi putut să fie, de vreme ce domnia sa a fost, la un moment dat şi fără voia sa, personaj principal într-un asemenea scandal: mai ales atunci cînd a lansat „Istorie şi mit în conştiinţa românească”, monumentalul volum din care s-au deşirat, ca dintr-un caier de lînă, şi altele, în ultimul deceniu şi jumătate, sporind prezenţa publică şi prestigiu binemeritat al acestui istoric uriaş căruia avem privilegiul să îi fim contemporani. Faptul că acum, la aceasta cea mai nouă apariţie, dimensiunea polemică, de scandal ieftin, îmbîcsit-ideologic, dacă va exista, va fi clar marginală poate fi consemnat la veştile bune. Pentru marele public, cu un deceniu şi ceva în urmă, prospeţimea perspectivei istorice propuse de Lucian Boia a fost aşa de şocantă încît furia a fost foarte mare. Acum, nu va mai fi cazul de aşa ceva. Acum – pentru cei care mai ţin minte, dar şi pentru cei care cred că nu s-a întîmplat aşa ceva, deşi chiar s-a întîmplat – cartea aceasta nouă, „Cum s-a românizat România”, deşi construită pe o linie de argumentare care torpilează decenii de spalăre pe creier (cu instrumente ideologic-etnicist-nationaliste resorbite în discursul aşa-zis istoric), nu va mai fi executată, seri în şir, în prime-time la TV şi, cu atît mai puţin, merituosul ei autor. Faptul că dl Lucian Boia este, acum, acceptat ca fiind, perfect natural, perfect meritat, în centrul spaţiului public, ca director de conştiinţă, ca autor de discurs major şi, din nou,că e acceptat, acest fapt este, cum ziceam, o veste bună. El reprezintă un semn de normalitate şi marchează, cel puţin aşa îmi place să cred, şi un semnal de ieşire din nevrozele pe care le nasc şi pe care le întreţin discursurile istorice care scot în faţă tot felul de „dihănii”. Aceasta este, ca să zic aşa, un fel de, o felie de normalitate sau (ca să nu mi se spună că las garda jos prea devreme) un început de normalitate publică: anume, ca un discurs istoric precum al profesorului Lucian Boia – cu logică, argument, imaginaţie, originilitate, coerenţă, consistenţă, chiar cu umor – să fie central, nu exotic, marginal.' (mai mult…)