Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literară (18 – 24 septembrie 2017)

Ion-Valentin Ceausescu scrie la SemneBune despre 'Hanul lui Manuc' al Simonei Antonescu aparuta la Polirom: 'Mă bucur că există autori (sau se pare că mai mult autoare) care se întorc în trecut și care au depășit cumva paradigma (sau moda) autoficțională sau mizerabilistă și scriu și astfel de cărți. E clar un pariu riscant, fiindcă dacă nu cunoști bine istoria și dai cu bâta-n baltă o să fie mereu cineva care se pricepe și care o să te taxeze de fug literele de pe pagină de rușine. Și, în plus, pare cumva desuet să scrii despre ceva ce s-a întâmplat demult când există atât de multe subiecte ofertante în zilele noastre, însă eu cred că e fals. Poveștile bune și talentul scriitoricesc pot transforma orice subiect, din orice timp, într-o carte de succes sau măcar într-una bună. Și e cazul Simonei Antonescu, căreia nu-i lipsește talentul chiar deloc, și al cărții pe care a scris-o. Am citit-o pe vară, departe de București, cu bucuria copilului care dă peste un lucru miraculos și care e în stare să stea ore întregi într-un loc și să se joace cu el. Nu numai că nu e deloc o lectură grea sau prea solicitantă, este tocmai invers. Te afunzi într-o lume apusă și descoperi ce nu merge la lumea de azi, întâlnești personaje din trecut și dai acolo peste tine și ai tăi. O carte reușită!' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (11 – 17 septembrie 2017)

In 'Baabel', am gasit cronica Andreei Ghita la volumul de marturii semnat de Daniel Lowy despre istoria tragica a evreilor din Cluj, aparut in limba maghiara: 'Mărturiile supravieţuitorilor evrei acoperă aproape toate modurile de trecere prin calvarul Holocaustului. Bărbaţii relatează despre detaşamentul de muncă din armata maghiară (munkaszolgálat), frontul din Ucraina și deportarea într-un lagăr nazist.  Femeile şi adolescenţii povestesc despre ghetoul din Cluj, deportarea la Auschwitz, marşul morţii şi lagărele naziste prin care au trecut. Cartea cuprinde şi povestea celor uitaţi să fie internaţi în ghetou”, fiind apoi ridicați de acasă, duși la Budapesta,  unde au avut de înfruntat arestarea, convoiul morții sau alte încercări din cele mai dificile. Din relatarea altor supraviețuitori, aflați atunci la vârste fragede, aflăm cum s-au salvat trecând granița de la Feleac – cu  ajutorul rudelor creștine și chiar al unor ofițeri maghiari sau germani care i-au ignorat – sau având norocul să fie incluși cu familiile lor în Grupul Kasztner. Fără aceste șanse extraordinare, ar fi sfârșit în camera de gazare, de la Auschwitz, asemeni celorlalți copii evrei deportați De altfel, din toate relatările supraviețuitorilor reiese că norocul a jucat un rol covârșitor în destinul lor.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (4 – 10 septembrie 2017)

Primele două recenzii pe care le recomand în această săptămână privesc două cărți din frumoasa Colecție Hexagon-Cartea de călătorie de la Editura Polirom. Astfel, Iulian Fira scrie pe blogul său despre o carte foarte-foarte bună, ”O plimbare în pădure”, de Bill Bryson: ”O plimbare in padure de Bill Bryson nu se abate cu nimic de la seria de calitati care caracterizeaza aceste epopei ale mersului biped si foarte rar asistat de alte mijloace de locomotie: umor, cinism, simt de observatie, si mai mult umor, eruditie, acuitate psihologica in raport cu ceilalti, foarte mult umor. O particularitate a acestui jurnal este ca Bryson, spre deosebire de restul calatorilor pe care i-am urmarit pana acum, si-a luat si un tovaras pentru supliciul de pe cararea Muntilor Apalasi, iar interactiunile dintre ei sunt de un asa haz, incat nu e de mirare ca Hollywood-ul a mirosit oportunitatea si a pus de-o ecranizare, avandu-i in rolurile principale pe Robert Redford si Nick Nolte.” (mai mult…)

Prin blogosfera literară (28 august – 3 septembrie 2017)

Una dintre cele mai plăcute și interesante cărți citite în ultima perioadă este ”Un an de studiu”, de Anne Wiazemsky. Despre acest roman autobiografic, scrie și Alexandra Turcu pe Bookaholic: ”Romanul nu este de reținut pentru elementul estetic, ci mai degrabă pentru valoarea lui de document, astfel încât Anne Wiazemsky scrie într-un stil aproape școlăresc cartea unui singur personaj. Așa-zisul roman poate fi de fapt un fragment din biografia lui Godard, pentru că nu dinamica relației Anne-Jean-Luc iese în evidență în acest volum, cât mai mult geniul regizorului, admirația lui Anne Wiazemsky pentru Godard fiind evidentă în fiecare turnură a frazei. În mare, pot fi urmate două ipostaze ale lui. Prima, cea de iubit, apoi de soț, oferind un insight aproape voyeristic asupra gesturilor de îndrăgostit ale lui Godard. Imaginea cu el la prima întâlnire, așteptând la costum, în fața primăriei din Montfrin, cu o carte în mână, îi pune eticheta de iubit excentric.” (mai mult…)

Prin blogosfera literară (21 – 27 august 2017)

Adriana Gionea publica la PostModern o lista a '13 romane de dragoste aparute in ultimii ani, pe care sa nu le ratezi'. In capul listei se afla 'O noapte, Marcovici' al scriitoarei israeliene Ayelet Gundar-Goshen. 'Un debut aclamat de critici şi un roman în care găseşti nişte personaje memorabile, plus o duioşie infuzată de un realism magic tradus în registru olfactiv. Sunt câteva detalii referitoare la una dintre cele mai frumoase cărţi scrise în ultimii ani. Are umor, iubiri dramatice, mesaje umaniste în vremuri dezumanizante şi un protagonist greu de uitat, dar a cărui înfăţisare fadă îl condamnă la uitare şi anonimat. Marcovici are toate şansele de a deveni un personaj emblematic pentru încercarea omului de a căuta frumosul şi iubirea într-o mare de singurătate şi respingeri. Datorită lui, scriitoarea Ayelet Gundar-Goshen se ridică la înălţimea romanelor scrise de Amos Oz, la care adaugă un stil propriu, ce se apropie de vizualul cinematografic.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (7 – 13 august 2017)

'Evreii, Ardealul și ”Unirea”' este titlul si tema articolului lui Tiberiu Roth din revista Baabel. Este un articol interesant, care invita la discutii, aduce multe informatii si ii lipsesc altele. Iata una dintre informatiile care invita la reflectie si discutie: ' ”Legea naționalităților” adoptată în 1868 a avut ca obiectiv reglementarea echitabilă a drepturilor, relațiilor și raporturilor naționalităților constituente ale Imperiului. Erau asigurate drepturi neîngrădite în folosirea limbii materne, în dezvoltarea culturii naționale. Dar nu era asigurată autonomia râvnită de fiecare naționalitate (adică autonomia pe criterii etnice:):): În ce privește evreii (despre care atunci – și din păcate în Ungaria nici acum – nu era un consens dacă erau o naționalitate!:) a fost proclamată deplina lor egalitate cu toți cetățenii imperiului având garantate fără nici-o îngrădire toate drepturile și libertățile cetățenești, ceea ce în România și în Rusia s-au dobândit abia  peste 50 de ani. Nu cred că acest ”gest” (care plasa Ungaria în categoria țărilor democratice) a izvorât dintr-un sentiment spontan de iubire și admirație față de evrei. Mai curând sunt convins că liderii politici au avut în gând să folosească experiența, spiritul întreprinzător și capacitatea de relaționare a evreilor pentru dezvoltarea economică și progresul Regatului (Dualist) Maghiar. Realitatea a confirmat așteptările. Economia țării a cunoscut o rată de creștere rapidă ,în același timp cu progresul științei ,culturii, artelor.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (31 iulie – 6 august 2017)

Cristian Pătrăşconiu scrie in 'La Punkt' despre cartea de eseuri a lui Andrei Pleșu, ”Despre inimă și alte eseuri”pruta la Humanitas: 'Existe multe note care unesc aceste patru texte. Desigur, unitatea vine (poate mai ales) din structura și capitalul de afirmații cu privire la diversele ”etaje” (lingvistice, filozofice, istorice, literare, sociologice, antropologice, religioase) ale analizei celor patru mari și atît de generoase teme. Dar, deopotrivă, cele patru texte stau foarte bine împreună (așezate într-o carte) și prin condiția interogativă pe care le-o conferă Andrei Pleșu. În sensul acestor două precizări, ”Despre inimă și alte eseuri” este o carte care strălucește în/prin arta sa eseistică, inclusiv prin calitatea întrebărilor care ridică valoarea unei teme sau a alteia. Ea este, deci, o carte în care, în mod cu totul admirabil, găsim (de fapt, citim printre rînduri) și un fel de tehnică de a pune întrebările care se cuvin a fi puse, astfel încît, nu neapărat răspunzîndu-li-se pînă la capăt, temele în discuție să fie îmbogățite cu straturi neașteptate de sensuri.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (24 – 30 iulie 2017)

La capitolul lecturi de vacanta, Anca va recomanda 'Urzeala Tronurilor' aparuta la Nemira: 'Personajele cărții sunt grozave (asta după ce ajungeți să le rețineți numele și Casa din care provin). Mi-au mers la suflet câteva de prima oară și după ce primul de care mă atașasem a murit, a trebuit să îmi reconsider poziția și să îmi țin sentimentele mai la distanță de ele, nu de alta, dar la cum aruncă autorul toate lucrurile în aer, nu aș vrea să sfârșesc cu inima ruptă.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (17 – 23 iulie 2017)

Pe blogul Serial Readers, Patricia Lidia scrie despre ”Enescu și hora razelor de soare”, de Cristina Andone, o carte apărută la Editura Nemi: ”Cartea este mai mult decât o lecție despre George Enescu. Dincolo de povestea vieții marelui compozitor, cartea ne introduce și în etnologia românească și ne prezintă și lecții de teorie muzicală. Astfel, copiii învață într-un mod unic și inedit despre notele muzicale, părțile componente ale unei vioare, denumirea mișcărilor necesare încălzirii înaintea cântatului la un instrument muzical și chiar despre portul românesc și cusăturile și însemnele specifice diverselor zone etnografice. Ba cartea prezintă și o rețetă culinară specific românească: învârtita cu nucă. Sincer, încă nu am avut curajul să o pun în practică, mă consider cam anti-talent în bucătărie, chiar dacă descrierea e foarte detaliată, de poate fi pregătită chiar și de un copil!” (mai mult…)

Prin blogosfera literară (10 – 16 iulie 2017)

Cosmin Baboi scrie pe blogul Societate și cultură despre ”noua capodoperă a literaturii ruse, romanul ”Laur” de Evgheni Vodolazkin: ” Văzută dintr-un unghi istoric, cartea oferă o radiografie a societății rusești în veacul al XV-lea, pe fundalul sobru al ciumei. Fiind un bildungsroman, povestea părăsește spațiul slav odată cu drumul protagonistului spre Ierusalim. Începe o călătorie în care realul și fantasticul se întrepătrund, viziunile și sentimentul sacrului se manifestă la tot pasul, iar moartea devine o amenințare omniprezentă. Kievul, Veneția și cetățile din bazinul Mării Mediterane sunt doar câteva dintre locurile al căror parfum medieval este relevat de autor. Văzută dintr-un unghi religios, opera prezintă viața unui om în căutarea permanentă a lui Dumnezeu. Acesta este pe rând vraciul și pelerinul Arseni, nebunul întru Hristos Ustin, călugărul Ambrozie și sihastrul Laur.” (mai mult…)