Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literară (8 – 14 ianuarie 2018)

De ziua Poetului, LaPunkt publica un dialog exclusiv intre Lucian Boia si Cristian Patrascanoiu pe marginea personalitatii lui Mihai Eminescu: 'CP:Cum se poate fi în acelaşi timp şi pesimit şi optimist, şi legionar, şi comunist şamd? LB: Cînd vorbim de mituri, orice e posibil aici. Sigur că există puncte de pornire în opera lui Eminescu pentru diverse construcţii mitologice despre el, sigur că există asemenea cîrlige. Eu nu vreau să spun că aceia care au formulat o teză sau alta în jurul lui Mihai Eminescu – teze care se bat, uneori, cap în cap – au fabulat cap-coadă. Mai mult sau mai puţin, există unele referinţe într-o direcţie sau într-alta în opera lui Mihai Eminescu. Însă, pînă la urmă, asta este soarta – nu doar a miturilor, ci şi a persoanelor oarecare. Cum să spun – cum e fiecare dintre noi? Nici noi nu ştim chiar tot în această privinţă şi nici cum sîntem cu adevărat. Cu atît mai mult, cei care ne privesc – ei ne privesc în fel şi chip. Aşa încît, dacă în jurul unui om oarecare se pot constitui o suită întreagă de biografii care  sînt foarte diferite între ele, în funcţie de cei care ne privesc, biografii care pot fi chiar contradictorii unele cu altele. Cu atît mai mult cînd este vorba despre o carieră postumă fabuloasă, precum cea a lui Mihai Eminescu şi de un mit fundamental al culturii române. Sigur că fiecare l-a tras pe Eminescu în direcţia în care i-a plăcut. Şi, cu atît mai mult cu cît, prin Mihai Eminescu s-a petrecut şi se petrece o manipulare foarte eficientă El este figura primă, tutelară a culturii noastre şi, în aceste condiţii, dacă reuşeşti să te revendici de la Mihai Eminescu, înseamnă că ai cîştigat puncte preţioase în modul cum te prezinţi în faţa oamenilor. Îl ai, în fond, ca protector pe Eminescu, nu pe altcineva…' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (1 – 7 ianuarie 2018)

 Simona Constantinovici scrie pe LaPunkt despre o carte de interviuri: 'Prozator din silă. Viorel Marineasa în dialog cu Robert Șerban a apărut în 2017, la Casa de pariuri literare, o editură bucureșteană tânără, cu mult nerv, care și-a propus să publice cărți interesante, la prețuri modice. Prozator din silă e o carte de interviuri, în format Livre de Poche, de 150 de pagini, cărora li se adaugă, la sfârșit, portretele sau fișele bio-bibliografice ale autorilor. Robert Șerban semnează prefața. O carte deosebită, despre un scriitor care a marcat istoria culturală a Banatului și continuă să o facă, în același stil inconfundabil: Viorel Marineasa. Un volum care s-a vândut ca pâinea caldă, imediat după apariție, în peste 200 de exemplare, astfel încât figurează pe primul loc al vânzărilor din librăria timișoreană ”La două bufnițe”. O carte de top despre un scriitor de prim rang, care ar merita să fie mult mai bine cunoscut. Probabil că publicarea acestui interviu va conduce la o binemeritată fortificare a imaginii lui Viorel Marineasa în peisajul literaturii și culturii actuale.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (25 – 31 decembrie 2017)

Cristina Neagoe scrie pe blogul Carturesti despre cartea recent aparuta a lui Lucian Boia “În jurul Marii Uniri de la 1918. Națiuni, frontiere, minorități”: 'Intrăm curând în 2018, un an plin de festivisme și de ridicări în slăvi ale “geniului națiunii române”, ale “sufletului nostru secular”, ale “ființării românești”. Dincolo de ii, dansuri populare, sarmale, mămăligă, Dan Puric și pâinici cu sare, poate nu-i o idee rea să aflăm cum s-au petrecut pe bune lucrurile în jurul Marii Uniri de la 1918, dincolo de legende. Lucian Boia propune, așadar, o revizitare la rece a procesului incredibil prin care România a ajuns, în același an, de la dezastru la extaz, de la dispariția cvasi-totală de pe harta Europei la un teritoriu independent imens pentru un popor dominat timp de secole de imperii străine.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (18 – 24 decembrie 2017)

Adriana Gionea scrie pe Postmodern.ro despre ”Gramatica lui Dumnezeu”, o carte semnată de Stefano Benni, iar titlul articolului atrage – ”25 de povestiri care nu le vor plăcea habotnicilor”: ”Gramatica lui Dumnezeu este precum viaţa. Are şi momente în care vei râde în hohote, dar şi tristeţe. Şi cruzime, dar şi rezerve infinite de compasiune şi duioşie. Şi profunzime, dar şi adânciri în frivolitate. Ai putea considera volumul un dicţionar al frământărilor ce îl apasă pe omul de azi, însă reinterpretate într-un mod năstruşnic sau grotesc-metaforic. Fără a duce în derizoriu suferinţele personajelor sale, Benni adoptă un ton ludic acolo unde este prea multă suferinţă. Presară candoare peste lumea unor marginali fără scăpare, deschide o fereastră spre absurd pentru a demonstra cât de complicată poate fi mintea unui om simplu şi le dă o lecţie stupefiantă celor ce se hrănesc mereu cu suferinţa celor din jur. Vei afirma că Stefano Benni face parte din categoria scriitorilor care îţi dau convingerile peste cap exact când eşti tentat să afirmi că nu te mai poate surprinde nimic în materie de originalitate sau de tragicomic în redarea unor drame umane apăsătoare. Tranformându-şi fiecare povestire despre maladiile sufleteşti ale societăţii într-o parabolă sau într-o satiră ce frizează halucinantul, Stefano Benni îi oferă cititorului posibilitatea de a evita acea lectură sufocantă, greu de îndurat.” (mai mult…)

Prin blogosfera literară (11 – 17 decembrie 2017)

”Vegetariana”, de Han Kang, este o carte care a stârnit multe discuții și recenzii în blogosfera românească. Acum, o nouă recenzie a apărut pe blogul Libris, semnată fiind de Sever Gulea: ”Romanul lui Han Kang este o experiență de lectură palpitantă, deopotrivă cu elemente de thriller dar și cu ferestre filosofice. E o poveste care provoacă reflecții despre limitele dintre artă și nebunie, despre mecanismele uneori ciudate ale rezistenței la violență și conformism (psihiatrul R. Laing sugera, în anii 60, că psihoza ar fi un mecanism psihic defensiv la agresiunile din mediu, de obicei familial), despre înțelegerea și apropierea care poate lega doi oameni dincolo de cuvinte (seducătoare și înfricoșătoare în același timp), despre rolul pozitiv sau negativ al granițelor așezate între fantezie și realitate. Poetică și întunecată, povestea lui Han Kang e o carte pe care nu trebuie să o ratați!” (mai mult…)

Prin blogosfera literară (4 – 10 decembrie 2017)

Romeo Aurelian Ilie scrie la BookHub despre albumul unei expozitii exceptionale gazduita in primavara de Muzeul Colectiilor de Arta din Bucuresti, expozitie pe care am vizitat-o si eu, a artistului Ștefan Câlția 'Obiecte grăitoare': 'O expoziție cumva atipică, dat fiind faptul că lucrările de artă realizate în tehnici și tematici diferite: picturi, desene, colaje, cărți-obiect, în care temele predilecte au fost: familia, satul românesc (în speță satul Șona din Făgăraș) natura, credința; au fost expuse alături de diferite obiecte adunate de artist sau familia sa, găsite sau salvate, cum a fost cazul „Cristului fără mâini”, ce se regăseau în casa sau atelierul artistului, fiindu-i astfel martori tăcuți și sursă de inspirație grăitoare. Vizitatorul a putut face cunoștință cu întregul univers al artistului și astfel l-a putut cunoaște mai bine, percepându-i și opera într-o altă lumină. Pentru că nicio alăturare dintre lucrările artistice și obiectele ce le-au însoțit nu a fost întâmplătoare, ci între ele a existat o simbioză pe care vizitatorii, cu organ pentru artă și frumos, cu siguranță le-au înțeles și s-au bucurat.' V. Ceausescu scrie la SemneBune despre romanul scriitoarei din Basarabia, Mihaela Perciun – 'Cenușă rece' publicata de Polirom: 'Cartea este destul de bine scrisă, dar mai găsim cuvinte nelalocul lor sau unele repetiții deranjante. O redactare suplimentară ar fi făcut mult bine, dar nu pot spune că m-a sâcâit în așa fel încât să vreau să abandonez lectura. Anumite pasaje sunt de-a dreptul extraordinare, poetice, altele mai puțin reușite. Cartea este inegală ca valoare. Volumul Mihaelei Perciun este interesant mai ales datorită subiectului, iar prima parte, cea care dă titlul cărții, aș vedea-o transformată într-un scurtmetraj, fiindcă este extrem de cinematografic scrisă și are toate calitățile pentru a atrage. Luat ca întreg, romanul Cenușă rece scârțîie în anumite puncte, acolo unde se îmbină cele trei capitole, dar dacă citim fiecare parte ca pe o proză de sine stătătoare, lucrurile se schimbă și volumul capătă o altă valoare.' Adriana Ivan de la 'Prefata de carte' ne recomanda o lectura de sarbatori 'Ciocolată, Dragoste și Crăciun' semnat de Anne K. Joy (disponibil on-line): 'Dacă nu i-ai scris încă moșului, apucă-te repede și trece pe listă și Ciocolată, Dragoste și Crăciun de Anne K. Joy! Eu mă bucur că am luat decizia de a o comanda, m-am bucurat de o poveste frumoasă de iubire, cu gust de ciocolată caldă și miros de plăcintă proaspăt scoasă din cuptor. ' Marius Andrei scrie la cartianalogiiantologii despre romanul 'Inainte sa adorm' de S.J.Watson aparut la Editura TREI: '... un psiho-thriller palpitant, cu suspans în creștere continuă și final bulversant, rod al unei anchete detectivistice în primul rând interiorizate. Toate accentuate ca în peliculele hitchcokiene de fragilitatea poziției personajului principal derivată din incapacitarea fizică.' 'Cronica unui negustor de sange' a chinezului Yu Hua, aparuta in traducere la Editura Humanitas fiction este recenzata de Adriana Gionea de la postmodern: 'Vei aprecia la Yu Hua modul în care a preluat oralitatea povestitorilor chinezi din literatura populară. Nu vei ignora nici talentul său de a surprinde trăsăturile umane…

Prin blogosfera literară (27 noiembrie – 3 decembrie 2017)

Ioan Stanomir scrie in LaPunkt despre romanul american de mare succes 'Ruta subterana' semnat de Colson Whitehead, aparut in colectia 'Raftul Denisei' la editura Humanitas Fiction: '„Ruta subterană”, The underground railroad”,” romanul premiat şi elogiat critic al lui Colson Whitehead, posedă o energie specială ce se hrăneşte din materia memoriei afro- americane şi din aspiraţia libertăţii. Sclavia devine, în ficţiunea lui Colson Whitehead, mai mult decât un teritoriu al barbariei. Ea este, în ceea ce are degradant şi terifiant, negarea umanităţii înseşi, încercarea de a tăgădui fiinţei posibilitatea ei de existenţă. Realismul magic al lui Colson Whitehead aspiră să ofere milioanelor de voci uitate vocea literaturii, la fel cum un fluviu majestuos se adună din afluenţii săi, aparent umili şi neînsemnaţi. Textul lui se încarcă de aluviunile pe care le aduc cu sine documentele marii şi micii istorii, ca şi cum universul pe care îl conturează ar întruchipa o versiune extinsă, hiperbolică şi monstruoasă , a Americii de secol XIX.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (20 – 26 noiembrie 2017)

Diana Mereșevsky scrie pe Bookhub.ro despre ”Dezonoare”, cartea lui J.M. Coetzee care și mie mi-a plăcut foarte mult: ”Ce îmi place mult la Coetzee este felul lui de a-și construi personajele și de a le prezenta cititorului. El este nepărtinitor cu ele, cititorul singur trebuie să hotărască ce fel de oameni sunt, gradul de conștiință care să li-l atribuie. Eu am avut o dificultate serioasă în înțelegerea „eroului” principal. David Luria este un bărbat singuratic de 52 de ani, profesor plictisit la Universitatea din Cape Town, trecut prin două căsătorii. Este afemeiat, are multiple legături inclusiv cu soțiile colegilor, o dorință sexuală greu de stăpânit recurgînd și la sexul cu prostituate. Deși respectabil prin poziția socială, poate fi el numit onorabil? Onoarea nu e o verticalitate existențială? La David Luria pasiunea pentru femei este „coloana vertebrală a existenței lui” șiaceastă pasiune i-a jucat festa. Se vede acuzat de hărțuire de către o studentă frumoasă, de culoare, Melanie. Trece printr-un proces și este destituit din postul pe care îl avea la Universitate. S-ar putea să vi se pară comportamentul lui Luria din timpul procesului demn, donquihotesc, dar nu e chiar așa, e doar egoist. Coetzee m-a învățat că ceea ce pune pe foaie nu e deloc la întâmplare, orice cuvânt este important și își găsește ecoul.” (mai mult…)

Prin blogosfera literară (13 – 19 noiembrie 2017)

Cătălina Miciu de la blogul Carturesti i-a luat un interviu Tatianei Țîbuleac, scriitoare din Republica Moldova, al carei roman 'Vara în care mama a avut ochi verzi' a aparut la editura Cartier: 'CM: Locuiești la Paris, ai crescut în Chișinău – are locul din care provii sau în care stai vreo influență asupra scrierilor tale? TT: Și da, și nu. Ceea ce scriu acum nu este rezultatul Parisului, în Franța sunt doar de opt ani. Dacă are locul unde trăiesc acum vreo importanță se va vedea peste zece ani. Sau nu se va vedea. Nu putem ști exact cum se sedimentează în noi emoțiile, anii, trăirile. Duc cu mine Moldova peste tot, la fel și limba româna. Scriu în românește despre lucruri pe care le-am trăit și pe care le trăiesc în alte limbi.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (6 – 12 noiembrie 2017)

Ema Cojocaru scrie pe blogul său despre ”Cântec lin”, de Leila Slimani, unul dintre romanele foarte discutate în blogosferă în ultimele săptămâni: ”Romanul atinge mai multe subiecte, însă două dintre ele mi-au atras atenția cu precădere: situația bonelor în Franța și mama care este prinsă între necesitatea de a-și îngriji copiii și dorința de a se simți împlinită pe plan profesional. Soțul nu-i poate înțelege cu adevărat nevoia de spațiu, de libertate, de împlinire, iar soacra se dovedește intransigentă, imputându-i lui Myriam că este egoistă și iresponsabilă, lăsând copiii în grija bonei, un surogat de mamă care i-a transformat în niște ființe tiranice și capricioase. Directoarea școlii îi vorbește despre boala secolului: copii lăsați singuri de părinți devorați de ambiție, profesori care plătesc pentru angoasele lor și pentru sentimentul de abandon. Este vorba, în fond, de o presiune a societății pentru ca mama să-și asume în continuare rolul tradițional, cel al femeii care se ocupă de casă și de copii, renunțând la propriile dorințe și nevoi. Lui Myriam i se pare nedrept că trebuie să aleagă, că trebuie să sacrifice o parte a vieții ei în favoarea celeilalte. Se simte incompletă, căci pentru ea este o dramă atât renunțarea la visul unei maternități ideale, cât și abandonarea carierei.” (mai mult…)