Carti

Prin blogosfera literară (25 – 31 iulie 2016)

Mirel Horodi scrie la Baabel despre controversata personalitate a profesorului Ion Ianosi, plecat recent dintre cei vii: 'În privința identității, Ianoși mărturisea: „toți mă consideră evreu, deși personal mă consider maghiar”. De fapt „internaționalistul” Ianoși era un dublu minoritar în cultura română, atât prin originea sa etnică cât și prin limba sa maternă. În 2006, la sfârșitul reuniunii de la Cercul Cultural din Ierusalim, Ianoși a mărturisit: „Bunicii mei încă țineau obiceiurile, părinții rar, eu deloc, deși bunicul mă ducea de Yom Kipur la sinagogă (…) Există un substrat iudaic în orice evreu (…) Acționează în noi niște straturi de mentalitate profundă, de care nici nu scapi și de care, la un moment, nici nu vrei să scapi”. Ianoși era conștient că în activitatea lui din timpul regimului comunist a făcut greșeli, fie din dogmatism, fie din frică. El scria: „Am păcătuit nu atât printr-o intransingență doctrinară «pură», cât prin interesul de a nu-mi periclita situația”.' (mai mult…)

Revista presei culturale (iulie 2016)

În această lună, am citit revistele România literară, Timpul. -”România literară”, nr. 27/1 iulie 2016. O carte foarte interesantă a apărut de curând la Polirom despre creștinătatea arabă orientală, semnată de Juan Petro Monferrer Sala. Despre ea, scrie Grete Tartler: ”Precum arabii musulmani, creştinii arabi se referă la Dumnezeu folosind cuvântul Allah, păstrând puterea şi flexibilitatea neîntrecută a limbii arabe, cea care a dat poeme monorimate şi scandări în 16 metri diferiţi. Despre cadrul istoric şi geografic în care au apărut ei, despre grafia în care au fost scrise textele creştine arabe, despre limba vorbită în cadrul creştinătăţii arabe şi literatura acesteia, studiul lui Juan Pedro Monferrer Sala, n. 1952, doctor în filologie semitică, şef al Catedrei de Studii Arabe şi Islamice a Universităţii din Cordoba, condensează elemente de o deosebită valoare pentru cititorii zilelor noastre. Textul are, prin pregnanţa şi ordinea informaţiei, consistenţa unui curs, dar reprezintă şi o plăcută lectură în care povestea arabilor care l-au cunoscut pe Iisus la Damasc, a Sfântului Pavel amintind în Epistola către Galateni călătoria sa în „Arabia”, a comunităţilor creştine arabe din secolele III-VI captivează ca o poveste. ” (mai mult…)

2084. Sfârșitul lumii, de Boualem Sansal

”2084. Sfârșitul lumii”, de Boualem Sansal Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2016 Traducere din franceză de Doru Mareș Moto: ”Tocmai în asta consta libertatea, în a înțelege că nu suntem liberi, dar că deținem puterea de a ne bate până la moarte pentru a fi.” Un algerian scrie despre pericolul islamic? Iată că se poate, deși din zi în zi ne cutremurăm când auzim de un nou atentat în Europa Occidentală, majoritatea dintre ele comise de către cetățeni arabi sau cu origini arabe. Boualem Sansal scrie o carte dură, distopică, care poate fi considerat în același timp o continuare destul de inspirată a celebrei cărți ”1984” a lui George Orwell sau, dacă vorbim de cărți mult mai apropiate temporal, a romanului ”Supunere” al lui Michel Houellebecq, în care ne vorbește clar, direct despre pericolul fundamentalismului religios. (mai mult…)

Lupta în jurul unui rug. Castellio împotriva lui Calvin, de Stefan Zweig

”Lupta în jurul unui rug. Castellio împotriva lui Calvin”, de Stefan Zweig Editura Humanitas, Colecția Istorie, București, 2016 Traducere de E. Marghita Ediție îngrijită și revizuită de Dan Flonta Moto: ”Dacă chibzuiesc la ce este de fapt un eretic, sunt nevoit să ajung la concluzia că îi numim eretici pe toți cei care nu sunt de acord cu opinia noastră.” (pag. 149) În această perioadă, în care ne lovim şi avem parte de toate genurile de violenţă, mai ales împotriva ideilor, cuvintelor şi religiei unei persoane, o carte precum ”Lupta în jurul unui rug. Castellio împotriva lui Calvin” a lui Stefan Zweig este cu atât mai actuală. La fel a fost şi în epoca primei publicări, pentru că, deşi aparent se vorbeşte despre o istorie din Elveţia secolului al XVI-lea, autorul german a ştiut să aducă suficiente argumente prin care să atace inclusiv contemporanii şi mai ales naziştii, care tocmai ajunseseră la putere în Germania și începuseră epurările etnice și religioase. Din pagină în pagină, pe lângă amănuntele de ordin istoric și religios, el militează pentru trezirea națiunii, a intelectualilor, pentru revolta deschisă împotriva oricărei forme de discriminare: (mai mult…)

Moștenirea familiei Kurt, de Bjørnstjerne Bjørnson

”Moștenirea familiei Kurt”, de Bjørnstjerne Bjørnson Editura Litera, București, 2012 Traducere din limba germană de Corneliu Papadopol În anul 1913 autorul norvegian Bjørnstjerne Bjørnson primește Premiul Nobel ca recunoaștere a marii, nobilei și variatei sale activități literare, distingându-se întru totul prin prospețimea inspirației și prin minunata puritate a sufletului (motivația Juriului Nobel, 1913). Moștenirea familiei Kurt este unul dintre romanele de bază ale autorului norvegian, o cronică de familie, așa cum a intrat în istoria literaturii, dar nu numai. Ne aflăm în fața unei lucrări care transcede barierele timpului, cu tematici ce continuă să fie de actualitate, o reprezentare a sufletului autorului norvegian, o luptă deschisă împotriva mentalităților străvechi. Romanul transmite un puternic mesaj social, în principiu emanciparea femeilor și însușirea monogamiei de către ambele sexe, ultima generație prezentată în roman ducând o luptă dură pentru susținerea acestor cauze. Totuși, resortul narațiunii o constituie tema eredității, individul fiind supus unei lupte continue împotriva propriilor limitări, precum și împotriva predispozițiilor genetice. În acest sens, familia Kurt, inițial Curt, este cel mai bun exemplu, iar narațiunea ne arată că a fost nevoie de trei secole pentru ca ultimul descendent prezentat în carte, Tomas Rendalen, să aibă șansa să lupte împotriva acestor predispoziții spre nebunie, iar acest lucru este posibil doar cu ajutorul mamei, Tomasine Rendalen. (mai mult…)

Prin blogosfera literară (18 – 24 iulie 2016)

Pe Hyperliteratura, Octavian Soviany ne recomandă ”21 de cărți esențiale de citit într-o viață”. Prima dintre acestea este ”O mie și una de nopți”: ”O carte al cărei farmec mă fascinează încă din copilărie. Dincolo însă de vraja călătoriilor lui Sindbad sau a lămpii lui Aladin, dincolo de lumea fabuloasă a djinilor şi efriţilor, de Bagdadul lui Harun al-Raşid şi de vicleniile Dalilei, aveam să descopăr în această culegere de poveşti arabe o filosofie a povestirii din care poţi învăţa mai mult decât din orice tratat de naratologie. De aici am aflat şi că uneori îţi poţi răscumpăra viaţa cu preţul unei poveşti. Sau că povesteşti pentru ca să nu mori. Şi am fost mereu invidios pe Şeherezada.” (mai mult…)

Duduia. Scrisori din exil ale Elenei Lupescu, de Diana Mandache

”Duduia. Scrisori din exil ale Elenei Lupescu”, de Diana Mandache Editura Corint, Colecția Istorie, București, 2016 Elena Lupescu – alias Duduia – a fost unul dintre cele mai controversate personaje din perioada interbelică și nu numai. Renumele ei a trecut peste decenii și, odată cu dispariția cenzurii de după 1989, discuțiile asupra personalității sale și a influenței asupra politicii românești din perioada domniei lui Carol al II-lea au continuat. Cu toate acestea, există multe prejudecăți asupra importanței sale și, de ce nu?, asupra sentimentelor sale reale din perioada interbelică. Poate că un pic de lumină va face și acest volum apărut la Editura Corint, mai ales pentru cei care nu iau informația ca atare și continuă să cerceteze toate aspectele, toate informațiile. (mai mult…)

Cărți pentru copii: 365 de întrebări și răspunsuri pentru a înțelege lumea, de Joan Solé

”365 de întrebări și răspunsuri pentru a înțelege lumea”, de Joan Solé & Ona Caussa Editura Corint Junior, București, 2016 Traducere de Anca Elena Coman Spre deosebire de cartea prezentată săptămâna trecută, ”Răspunsuri la toate întrebările copiilor”, cartea de astăzi schimbă un pic tiparul, fiind, pe de o parte, într-un format mai mic, mai prietenos, iar pe de altă parte, fiind ”mai puțin serioasă”, întrucât avem în față întrebări mai ciudate și răspunsuri mai fascinante (aceste sintagme regăsindu-se, de altfel, chiar pe coperta întâi a ediției). (mai mult…)

Scrisoare către tata, de Franz Kafka

”Scrisoare către tata”, de Franz Kafka Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2016 Traducere din germană de Mircea Ivănescu Postfață de Ioana Pârvulescu Suntem în 1919, când Franz Kafka eșuează încă o dată în tentativa sa de a se căsători, iar una dintre cauze pare să fie piedicile, nemulțumirile pe care le formulează încă o dată tatăl său. Unul dintre țelurile vieții pentru acest scriitor singuratic și introvertit este, a nu știu câta oară, neatins și continuarea pe același drum i se pare neacceptabilă: ”Căsătoria, întemeierea unei familii, acceptarea tuturor copiilor care vor veni, întreținerea lor în lumea asta nesigură, și poate chiar într-o măsură și îndrumarea lor, aceasta este, după convingerea mea, lucrul cel mai de seamă pe care poate să-l reușească un om.” (pag. 75-76) (mai mult…)

Cu ochii-n 3,14. O antologie Dilema Veche

”Cu ochii-n 3,14. O antologie Dilema Veche”, alcătuită de Ana Maria Sandu Editura Humanitas, București, 2016 Cu ilustrații de Dan Stanciu Moto: ”În noaptea Învierii, de prin taxiuri: ”354, Cristos a-nviat!, Giulești 56”. La care replica a venit prompt: ”Săru’ mâna! Adevărat a-nviat!, în cinci minute”. (S.G., pag. 196) ”Cu ochii-n 3,14” este prima rubrică pe care o citesc când cumpăr Dilema veche, iar antologia celor mai simpatice pastile din această rubrică, apărută de curând la Editura Humanitas, este cartea perfectă pe care o poți citi în vacanță, relaxat, pe o plajă sau undeva sus în munți, într-un luminiș. Pe mine m-a însoțit la mare și m-am amuzat atât de mult, m-am mirat sau am izbucnit în râs deseori încât am fost nevoit să citesc prietenilor cele mai năstrușnice pastile cu care m-am delectat, mirați la rândul lor de zâmbetele și hohotele mele dese. (mai mult…)