Carti

Senilitate, de Italo Svevo

”Senilitate”, de Italo Svevo Editura All, Colecția Strada Ficțiunii, București, 2016 Traducere din limba italiană de Smaranda Bratu Elian ”La treizeci și cinci de ani își descoperea în suflet pofta nepotolită de plăceri și de iubire, dar și amărăciunea de a nu se fi bucurat de ele, iar în minte, o mare teamă de sine și de slăbiciunea propriei firi, mai degrabă bănuită decât știută din experiență.” (pag. 7) Eroul lui Italo Svevo, Emilio Brentani, este naivul întruchipat, cel care, până la vârsta de 35 de ani, nu a reușit să scoată cu adevărat capul în lume, să aibe experiențe multiple, să învețe ironiile vieții și faptul că nu tot ce zboară se mănâncă. Prins în chingile unei familii modeste, cu veleități de artist și muncă de funcționar, care îi mănâncă tot timpul, așa cum o fac mulți funcționari la începutul carierei pentru ca apoi să nu mai scape niciodată, își pierde timpul cu câțiva prieteni pe care îi acceptă fără a-i îndrăgi în mod real, dar fără să aibă parte de momente adevărate de dragoste și de suferință, care să îl trezească definitiv și să treacă peste încrederea exagerată în oameni, peste naivitate. (mai mult…)

Ragtime, de E.L. Doctorow

”Ragtime”, de E.L. Doctorow Editura Litera, Colecția Clasici Moderni Litera, București, 2016 Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian Pot spune cu sinceritate că E.L. Doctorow m-a surprins în chip plăcut, iar Ragtime, unul dintre romanele sale definitorii, m-a îndemnat să îi caut și celelalte cărți, toate. Americanul născut la New York în 1931 este unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea, dar în același timp insuficient cunoscut la noi. Editura Litera face un efort important în a publica o parte dintre cele mai cunoscute cărți ale sale, precum Billy Bathgate sau Ragtime. Am citit a doua carte (va urma Billy, desigur, apărut tot la Editura Litera) și am descoperit o încercare plină de talent în a readuce o parte din istoria Americii la cunoștința publicului. (mai mult…)

Cărți pentru copii: Trambulina, bat-o vina!, de Nicoleta Sibișan

”Trambulina, bat-o vina!”, de Nicoleta Sibișan Editura Cutiuța cu povești, Călărași, 2016 Ilustrații de Amandine Bănescu Acum ceva timp, am scris despre cartea ”Căluțul din margaretă”, de Andreea Călinescu, apărută la aceeași editură, Cutiuța cu povești, care oferă, în plus față de altele, ideea de a personaliza cărțile pentru copii, cu mesaje și cu numele copilului vostru pe ele (sau ale altui copil, dacă vreți să le dăruiți mai departe). Astăzi, după ce băiatul meu a citit ”Trambulina, bat-o vina!”, atras de informațiile amuzante și inedite despre planete, stele sau meteoriți, am zis să fac și eu o încercare, pe care vi-o prezint în cele ce urmează. (mai mult…)

Prin blogosfera literară (16 – 22 ianuarie 2017)

Unul dintre autorii mei preferați este, așa cum știe cam toată lumea, Charles Bukowski. Ultima traducere în limba română a fost volumul de povestiri ”Dragoste la 17,50$”, despre care am scris aici pe larg (am și inclus cartea în cele mai bune cărți citite în 2016), iar o recenzie la fel de laudativă găsiți și pe Bookhub.ro, semnată de Andreea Iulia Toma: ”Apăsător și infect, năclăit de mâzga mizeriei umane, fundalul acestor povestiri frapează la prima vedere, dar apoi începe să pară firesc, încadrând în cel mai natural mod personajele dubioase pe care Bukowski le aduce în lumina reflectoarelor din întunericul în care își duc traiul. Sărăcia predomină, perioadele de bunăstare sunt de scurtă durată și, într-un astfel de mediu, oricât ai vrea să rămâi neprihănit, nu prea ai cum. De altfel, delicatețea, iubirea, blândețea, nu prea se pot regăsi în acest calup de proză scurtă. Cel mult forme pervertite ale acestora. Una dintre povestiri chiar se intitulează „Nu ești în stare să scrii o poveste de dragoste”. Și dacă e să vorbim despre formele dragostei în aceste proze, ea îmbracă spectrul carnal în cea mai mare parte a situațiilor și dacă ne referim la ceea ce este aparent. Dacă privim însă dedesubtul frazelor vulgare, scabroase, regăsim dragostea de viață, așa mizeră și perversă cum se dovedește a fi de multe ori. Ceva fascinant și indescriptibil răzbate din scriitura lui Bukowski. E simplu să îl etichetezi ca fiind vulgar sau să spui că în scrierile sale alcoolul și sexul sunt personaje principale. E și asta adevărat într-o anumită măsură, dar dacă ai tăria și dorința de a citi în altă cheie scrierile sale, descoperi un spirit genial, revoltat împotriva unei societăți bolnave.” (mai mult…)

Iubește Revoluția!, de Aleksandr Soljenițîn

”Iubește Revoluția!”, de Aleksandr Soljenițîn Editura Art, București, 2012 Traducere din limba rusă și note de Vadim Vasiliu Despre Aleksandr Soljenițîn se poate spune că a fost omul care a reușit, după cum e expresia, să facă regimul sovietic din cuvinte, (dar nu numai dacă păstrăm în gând faptul că a făcut închisoare sau a fost în exil). Dizident anticomunist, Soljenițîn a reușit  prin scrierile sale să apropie ochii întregii lumi de ceea ce însemnau lagărele și gulagurile sovietice, ajungând prin romane precum „O zi din viața lui Ivan Denisovici” sau „Pavilionul canceroșilor” să intre în rândul titanilor literaturii rusești precum Dostoievski sau Tolstoi. (mai mult…)

O crimă din martie 1945. Ce are asta de-a face cu mine?, de Sacha Batthyany

”O crimă din martie 1945. Ce are asta de-a face cu mine? Povestea familiei mele”, de Sacha Batthyany Editura Publica, Colecția Narator, București, 2016 Traducere din germană de Irina Cristescu Pe ziaristul Sacha Batthyany îl urmărește trecutul familiei sale, mai ales că faptele de atunci nu sunt elucidate nici măcar acum, după 70 de ani: într-un orășel aflat la granița dintre Austria și Ungaria, pe nume Rechnitz, cu câteva săptămâni înainte de sfârșitul celui de-al doilea război mondial, 180 de evrei sunt uciși mișelește de câțiva soldați și aristocrați, aceștia din urmă aflați la un bal organizat de mătușa lui Sasha, Tante Margit. Despre cei care i-au instigat la ucidere, cât și despre complicitatea rudelor sale, s-a așternut liniștea pentru mai bine de șapte decenii: (mai mult…)

Dictatura lui Nicolae Ceaușescu 1965-1989. Geniul Carpaților, de Adam Burakowski

”Dictatura lui Nicolae Ceaușescu 1965-1989. Geniul Carpaților”, de Adam Burakowski Editura Polirom, Colecția Historia, Ediția a II-a, Iași, 2016 Traducere de Vasile Moga Prefață de Stejărel Olaru Adam Burakowski este un  istoric polonez specializat pe istoria comunismului, analizând de asemenea și istoria comunismului din România sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu. Știam deja de el de la o prietenă, Denisa, masterandă la Facultatea de Istorie, pe specializarea „Istoria Comunismului Românesc”, cu ajutorul căreia am și scris această recenzie. Când şi-a lansat această carte, „Dictatura lui Nicolae Ceauşescu 1965-1989”, a făcut şi câteva vizite în România la centrele universitare, volumul fiind prezentat şi în cadrul Universităţii Bucureşti la Facultatea de Istorie, lucru pe care îl menționez întrucât este de reţinut faptul că în cartea istoricului polonez întâlnim deseori fragmente din istorici români precum Adrian Cioroianu sau Mihai Retegan, dar şi informaţii oferite de generalul Pacepa. (mai mult…)

Prin blogosfera literară (9 – 15 ianuarie 2017)

De Ziua Poetului, Stelian Tanase publica pe blogul sau un pasionant articol despre 'Iubirea lui Eminescu': 'Mihai Eminescu s-a născut 15 ianuarie 1850. A murit la Sanatoriul Sutzu de pe strada Plantelor, la 15 iunie 1889. Trec uneori prin dreptul acelei clădiri. Are în zid o placă amintind sfirșitul poetului. Am vrut să fac și un episod din ”București strict secret ” despre imprejurările neelucidate ale morții lui, dar nu am reușit din lipsă cronică de finanțare. Nimeni din cei la care am apelat nu s-a arătat interesat de acest subiect – suntem victimele cotidianului. Altă împrejurare a acestui dialog mut, de la distanță, la mai mult de un secol, a fost că m-am plimbat intr-o vreme mult prin cartierul Grivița/Buzești pe cînd scriam ”Moartea unui dansator de tango” (ed.TREI, 2011)a cărui poveste am plasat-o aici. Am trecut de multe ori pe lingă căsuța din strada Buzești unde știam că se consumase o parte din povestea de dragoste a vieții lui, cea cu Veronica Micle. Era singură casă din oraș care mai amintea urma poetului, celelalte case care il găzduiseră la București, dispăruseră mai demult. Azi nici aceasta casă nu mai există – a fost demolată pentru a face loc unui bulevard.' (mai mult…)

Jurnalul unui bătrân nebun, de Junichiro Tanizaki

”Jurnalul unui bătrân nebun”, de Junichiro Tanizaki Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom, Iași, 2016 Traducere din limba japoneză și note de Magda Ciubăncan Până la „Jurnalul unui bătrân nebun” nu aveam idee, spre rușinea mea poate, cine e Junichiro Tanizaki, autorul fiind renumit pentru scriitura sa cu puternice valențe erotice, axată de asemenea și pe discrepanța dintre cultura occidentală, vestică, respectiv cea japoneză. Romanul „Jurnalul unui bătrân nebun” este creat ca un soi de fișă medicală în sensul unei înregistrări destul de minuțioase a stării de sănătate a unui bătrân în vârstă de șaptezeci și șapte de ani pe nume Utsugi care, pe lângă aceste lucruri, prezentate într-o manieră extrem de realistă, își așterne de asemenea pe hârtie și gândurile erotice legate de nora lui, Satsuko. Cartea poate părea pentru unii plictisitoare, lucru ce mi s-a întâmplat și mie la început, mai exact până în clipa în care se revelează afinitatea sexuală a bătrânului pentru Satsuko, nu datorită peculiarității acestei raportări în contextul rudeniei, ci pur și simplu pentru că după relatarea programului și problemelor unui bătrân, acest lucru apare ca o condimentare a vieții, lucrurile se contrabalansează. (mai mult…)

Toate focurile. Focul, de Julio Cortazar

”Toate focurile. Focul”, de Julio Cortazar Editura Art, Seria de autor Julio Cortazar, București, 2015 Traducere de Luminița Voina-Răuț Primul meu contact cu proza lui Cortazar a fost acum vreo doi ani când un prieten mi-a recomandat una dintre povestirile sale, „Funigei”, sursă de inspirație pentru celebrul film „Blow-up” a lui Antonioni, povestire de care nu mi-am dat clar seama dacă mi-a plăcut sau nu, părându-mi-se pur și simplu bizară. Totuși, în cazul volumului „Toate focurile, focul”, lucrurile îmi sunt destul de clare. Cele opt povestiri care compun această carte transmit veridicitate prin fiecare rând, în sensul în care ești lejer transpus în fiecare narațiune prin intermediul unui limbaj simplu, lipsit de artificii. (mai mult…)