Carti

O mie de femei albe, de Jim Fergus

”O mie de femei albe. Jurnalul lui May Dott”, de Jim Fergus Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2017 Traducere din engleză și note de Iulia Vladimirov Motto: „La drept vorbind, după felul în care am fost tratată de așa-numiții oameni ”civilizați” din viața mea, abia aștept să locuiesc printre sălbatici. Încă mai sper ca măcar ei să ne prețuiască.” (pag. 66) Jim Fergus nu își ia prea des subiectele din realitatea imediată, așa cum o fac mulți dintre autorii contemporani, ci pare că are un talent deosebit (și meritul, desigur) de a descoperi prin arhive fapte istorice inedite, pe care le utilizează, le ficționalizează, în romanele sale. În ”Amintirea dragostei”, era vorba de realizarea tabloului ”Orgie” de către pictorița franceză Chrysis Jungbluth, în vreme ce în romanul pe care vi-l prezint astăzi, ”O mie de femei albe”, publicat inițial în 1998, el a descoperit că, în 1854, un șef de trib al indienilor Cheyenne a cerut reprezentanților Statelor Unite să le dăruiască o mie de femei albe, pentru a deveni soțiile indienilor. (mai mult…)

Statele Unite și Noua Ordine Mondială, o dezbatere între Olavo de Carvalho și Aleksandr Dughin

Statele Unite și Noua Ordine Mondială, o dezbatere între Olavo de Carvalho și Aleksandr Dughin Editura Humanitas, București, 2016 Traducere din portugheză de Simina Popa și Cristina Nițu Introduceri de Giuliano Morais și Ricardo Almeida Moderatorii  Giuliano Morais și Ricardo Almeida vin cu ideea de a facilita o dezbatere cu privire la noțiunea de Noua Ordine Mondială. Pornind de la întrebarea: care sunt factorii și actorii istorici, politici, ideologici și economici care definesc în prezent dinamica și configurația puterii în lume și care este poziția Statelor Unite ale Amerciii în ceea ce se numește Noua Ordine Mondială?, moderatorii îi aleg pe Olavo de Carvalho și pe Aleksandr Dughin, două personalități care nu se pot afla în paradigma dezbaterii (cel puțin aceasta este părerea profesorului de origine braziliană, de Carvalho), din cauza lipsei unei simetrii opuse între cei doi adversari din punct de vedere al convingerilor lor, dar și din cauza lipsei unei simetrii în ceea ce privește statutul lor socio-profesional. (mai mult…)

Prin blogosfera literară (18 – 24 septembrie 2017)

Ion-Valentin Ceausescu scrie la SemneBune despre 'Hanul lui Manuc' al Simonei Antonescu aparuta la Polirom: 'Mă bucur că există autori (sau se pare că mai mult autoare) care se întorc în trecut și care au depășit cumva paradigma (sau moda) autoficțională sau mizerabilistă și scriu și astfel de cărți. E clar un pariu riscant, fiindcă dacă nu cunoști bine istoria și dai cu bâta-n baltă o să fie mereu cineva care se pricepe și care o să te taxeze de fug literele de pe pagină de rușine. Și, în plus, pare cumva desuet să scrii despre ceva ce s-a întâmplat demult când există atât de multe subiecte ofertante în zilele noastre, însă eu cred că e fals. Poveștile bune și talentul scriitoricesc pot transforma orice subiect, din orice timp, într-o carte de succes sau măcar într-una bună. Și e cazul Simonei Antonescu, căreia nu-i lipsește talentul chiar deloc, și al cărții pe care a scris-o. Am citit-o pe vară, departe de București, cu bucuria copilului care dă peste un lucru miraculos și care e în stare să stea ore întregi într-un loc și să se joace cu el. Nu numai că nu e deloc o lectură grea sau prea solicitantă, este tocmai invers. Te afunzi într-o lume apusă și descoperi ce nu merge la lumea de azi, întâlnești personaje din trecut și dai acolo peste tine și ai tăi. O carte reușită!' (mai mult…)

Cărți pentru copii: Sofia și melcul ei, de Dick King-Smith

”Sofia și melcul ei”, de Dick King-Smith Ilustrații de Hannah Show Editura Nemi, București, 2017 Traducere din limba engleză de Cristina Nan V-am mai spus în cadrul acestei rubrici că îmi plac volumele personalizate, cele care vin de la editură cu mesaje și mici cadouri pentru mine și pentru băiatul meu. Printre cei mai atenți la aceste dorințe ale cititorilor sunt cei de la Editura Nemi (mulțumiri, Laura Câlțea!), care, de data aceasta, mi-au trimis acest simpatic volum însoțit de o cartolină și de un melc făcut din hârtie. În domeniul atât de dinamic al cărților de hârtie, eforturile de a intra pe piață și a reuși ale Editurii Nemi sunt într-adevăr încununate de succes, titlurile, grafica și varietatea fiind meritorii. (mai mult…)

Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac

”Vara în care mama a avut ochii verzi”, de Tatiana Țîbuleac Editura Cartier, Chișinău, 2017 Moto: ”De ce nu începuse mama să moară mai devreme?” (pag. 65) Un roman venit din Basarabia ar putea părea a fi o provocare și este, desigur, pentru cititorii care nu sunt obișnuiți nici măcar cu literatura română contemporană. Dar provocarea se dovedește a fi una plăcută, așa cum au fost pentru mine cam toate cărțile basarabenilor citite în ultimii ani. ”Vara în care mama a avut ochii verzi” este un roman neobișnuit, cu nuanțe suprarealiste și personaje puternice, deși la prima vedere ar putea părea tipologii obișnuite, fără să ofere altceva decât ceva rebeliune din partea copilului și clișee din partea tuturor. Dar doar la prima vedere. (mai mult…)

Odiseea căpitanului Cousteau, de Alexandru Marinescu

”Odiseea căpitanului Cousteau”, de Alexandru Marinescu Editura Polirom, Colecția Hexagon. Cartea de călătorie, Iași, 2017 M-am capatuit inca din copilarie – de la bunica si parintii mei -  cu pasiunea de a citi despre marile peregrinari si descoperiri geografice si despre temerarii care si-au inchinat intreaga existenta si competenta minunatelor (dar si adesea – periculoaselor) indeletniciri, care au adus lumina asupra tainelor lumii in care traim. Marco Polo, Thor Heyerdahl, Fritz Rudolf, Hillary, Mihai Tican Rumano, Darwin, La Perouse, Humboldt, Magellan, Columb, Cook, Racovita, Amundsen, Scott … si cati altii … mi-au hranit imaginatia si mi-au cladit imaginea atat de complexa a Terrei, dar si a oamenilor cu O mare, care – cum spuneam, au trait si adesea au murit pentru pasiunea si crezul lor. (mai mult…)

Prin blogosfera literară (11 – 17 septembrie 2017)

In 'Baabel', am gasit cronica Andreei Ghita la volumul de marturii semnat de Daniel Lowy despre istoria tragica a evreilor din Cluj, aparut in limba maghiara: 'Mărturiile supravieţuitorilor evrei acoperă aproape toate modurile de trecere prin calvarul Holocaustului. Bărbaţii relatează despre detaşamentul de muncă din armata maghiară (munkaszolgálat), frontul din Ucraina și deportarea într-un lagăr nazist.  Femeile şi adolescenţii povestesc despre ghetoul din Cluj, deportarea la Auschwitz, marşul morţii şi lagărele naziste prin care au trecut. Cartea cuprinde şi povestea celor uitaţi să fie internaţi în ghetou”, fiind apoi ridicați de acasă, duși la Budapesta,  unde au avut de înfruntat arestarea, convoiul morții sau alte încercări din cele mai dificile. Din relatarea altor supraviețuitori, aflați atunci la vârste fragede, aflăm cum s-au salvat trecând granița de la Feleac – cu  ajutorul rudelor creștine și chiar al unor ofițeri maghiari sau germani care i-au ignorat – sau având norocul să fie incluși cu familiile lor în Grupul Kasztner. Fără aceste șanse extraordinare, ar fi sfârșit în camera de gazare, de la Auschwitz, asemeni celorlalți copii evrei deportați De altfel, din toate relatările supraviețuitorilor reiese că norocul a jucat un rol covârșitor în destinul lor.' (mai mult…)

Augustus, de John Williams

”Augustus”, de John Williams Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Esențial, Iași, 2017 Traducere din limba engleză de Ariadna Ponta Epoca lui Octavianus Augustus (27 î.Hr. – 14 d.Hr.) a fost una dintre cele mai înfloritoare din istoria Romei antice, mai cu seamă că acesta a reușit să tempereze la începutul domniei sale războaiele interne, cât și incursiunile barbarilor, aducând pacea Imperiului și liniștea locuitorilor, cărora a încercat să le aducă și siguranța financiară, reușind de multe ori acest lucru. În plus, a fost o epocă care a fost plină de oameni care au rămas în istoria omenirii pentru realizări impresionante în domeniul artistic sau militar (Iulius Caesar, Cicero, Vergilius, Horațiu, Agrippa, Marcus Antonius, Cleopatra, Ovidiu etc.) (mai mult…)

Prin blogosfera literară (4 – 10 septembrie 2017)

Primele două recenzii pe care le recomand în această săptămână privesc două cărți din frumoasa Colecție Hexagon-Cartea de călătorie de la Editura Polirom. Astfel, Iulian Fira scrie pe blogul său despre o carte foarte-foarte bună, ”O plimbare în pădure”, de Bill Bryson: ”O plimbare in padure de Bill Bryson nu se abate cu nimic de la seria de calitati care caracterizeaza aceste epopei ale mersului biped si foarte rar asistat de alte mijloace de locomotie: umor, cinism, simt de observatie, si mai mult umor, eruditie, acuitate psihologica in raport cu ceilalti, foarte mult umor. O particularitate a acestui jurnal este ca Bryson, spre deosebire de restul calatorilor pe care i-am urmarit pana acum, si-a luat si un tovaras pentru supliciul de pe cararea Muntilor Apalasi, iar interactiunile dintre ei sunt de un asa haz, incat nu e de mirare ca Hollywood-ul a mirosit oportunitatea si a pus de-o ecranizare, avandu-i in rolurile principale pe Robert Redford si Nick Nolte.” (mai mult…)

Clar de femeie, de Romain Gary

”Clar de femeie”, de Romain Gary Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2017 Traducere din franceză și note de Daria-Laura Bârsan Motto: ”Am iubit prea mult o femeie ca totul să fie pierdut.” (pag. 64) Atunci când am discutat despre acest roman și am făcut mini-prezentarea de după fiecare carte citită, o parte dintre prietenii mei mai în vârstă mi-au reproșat că nu am înțeles nimic din cartea, deja clasică și cult, a lui Romain Gary, de două ori laureat al renumitului premiu Goncourt. Poate lectura ei a intervenit într-o perioadă în care eram obosit sau neatent sau poate că am citit-o într-o perioadă de prea multe cărți despre nefericire. Ulterior însă, urmărind pe colegii de generație, bloggeri sau nu, care i-au acordat note pe Goodreads.com, am constatat că ne potrivim perfect la ideile (și notele) apărute după citirea ei. Concluzia? La prima vedere, cartea lui Romain Gary nu mai prinde la cei mai tineri (chiar dacă eu nu mai sunt așa de tânăr), a îmbătrânit, chiar dacă stârnește încă amintiri frumoase celor care au citit-o acum ceva zeci de ani. (mai mult…)