Carti

Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura, de Andrei Oisteanu

"Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura", de Andrei Oisteanu Editura Polirom, colecţia Plural.M, Iaşi, 2010 Puteţi cumpăra cartea acum, de pe Tamada.ro. In spatele titlurilor unora dintre cartile lui Andrei Oisteanu nu se afla exact ceea ce s-ar putea astepta cititorul. De exemplu 'Imaginea evreului in cultura romana' ascunde o adevarata istorie a antisemitismului romanesc, nu numai a celui cultural, probabil cel mai extensiv si complet studiu publicat pe aceasta tema pana la ora actuala. La fel si 'Narcotice in cultura romana' aparuta in acest an in colectia Plural a editurii Polirom cuprinde mai mult si mai putin decat s-ar astepta cititorul. Mai mult pentru ca definitia 'narcoticelor' in aceasta carte este destul de elastica, ea extinzandu-se (desi nu in mod consecvent) de la leacurile populare trecand prin ceea ce in acceptiunea comuna sunt numite 'narcotice' sau droguri' si pana la tutun, alcool si cafea. (mai mult…)

Culinariard. Restaurante, cârciumi, vorbe, de Claudiu Leonte

“Culinariard. Restaurante, cârciumi, vorbe”, de Claudiu Leonte Editura Vremea, Bucureşti, 2010 Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Vremea. Am fost întotdeauna impresionat de cronicile de restaurante din ziare, reviste sau de pe anumite site-uri şi bloguri, satisfăcându-mi astfel parţial natura mea de gurmand şi de pasionat de restaurantele care oferă mâncare de calitate, într-o ambianţă frumoasă. De Culinariard.ro şi de autorul său nu auzisem (ceea ce însemnaă cu nu eram atât de consecvent cum mă lăudam mai sus) până la apariţia cărţii sale de la Editura Vremea, în care îşi concentrează cele mai importante preumblări prin restaurantele, bistrourile, barurile din Bucureşti şi nu numai. O carte binevenită, pe care am primit-o aproape imediat prin bunăvoinţa celor de la Editura Vremea şi pe care am savurat-o (ce cuvânt potrivit!) aproape imediat. (mai mult…)

Noi reflecţii despre jurnal

Sunt un fervent cititor de jurnale poate şi pentru că ţin unul încă de la 16 ani (care mă face să roşesc acum însă ce adolescent nu a avut încercarea sa de a ţine un jurnal, în care să-ţi defuleze iubirile împlinite sau dimpotrivă, furia pe notele proaste sau neînţelegerea fundamentală a ambiţiilor sale de către nişte părinţi mereu obtuzi si conservatori? E drept, probabil că adolescenţii ultimului deceniu şi-au schimbat obiceiurile şi au trecut la alte jurnale deschise, accesibile tuturor, on-line, pe Facebook sau blogspot). Ce diferenţă între felul nostru anacronic de a ţine jurnalul, rândurile scrise de mână cu cerneală albastră care se îngrămădeau disciplinate în diverse agende sau caiete studenţeşti, făcând tot posibilul pentru a le ţine secrete, clasificate pe vecie, eventual, cât de rău ne supăram când altcineva ne viola intimitatea jurnalului şi adolescenţii dezinhibaţi de acum care-şi scriu jurnalele on-line, spre o cât mai vastă consultare publică ! Să nu mă văicăresc inutil căci “Tinerii îşi formează criterii din întâmplările schimbate ale lumii de astăzi. Ei nu judecă ziua de astăzi cu ochii celor de ieri; ei socotesc lumea de altădată, a părinţilor lor, ca pe o excepţie, ca pe o anormalitate.”(Mircea Vulcănescu în Tânăra generaţie Editura Compania, Bucureşti, 2004) (mai mult…)

Peştele în apă, de Mario Vargas Llosa

Peştele în apă, de Mario Vargas Llosa Editura Humanitas, Bucureşti, 2005 Traducere de Luminita Voina-Raut Peştele în apă a apărut în versiunea originală în anul 1993 şi a fost curând tradus în limba româna, în 1995, când prima ediţie a apărut la editura Universal Dalsi, în traducerea doamnei Luminiţa Voina-Răut. Editura Humanitas a decis să readucă în atenţia cititorilor români volumul în colecţia de autor (Seria Mario Vargas Llosa). Memoriile lui Mario Vargas Llosa sunt construite pe două planuri: cel dintâi este format din rememorarea întregii sale vieţi până în momentul părăsirii definitive a ţării natale, Peru (1958). Cel de al doilea prezintă detaliat încercarea sa politică, laborioasa aventură în viaţa politică peruană, care a constat în participarea la alegerile prezidenţiale din anul 1990. Acest plan al naraţiunii începe în anul 1987, când scriitorul, deja celebru în lumea întreagă, s-a alăturat mişcării de opoziţie îndreptată împotriva intenţiei preşedintelui Alan Garcia de a naţionaliza băncile peruane. (mai mult…)

Viaţă şi destin, de Vasili Grossman

Viaţă şi destin, de Vasili Grossman Editura Polirom, Iaşi, 2010 Traducere din limba rusă şi note de Laurenţiu Checicheş Puteţi cumpăra cartea acum, de pe Tamada.ro. Povestea romanului Viaţă şi destin de Vasili Grossman este destul de cunoscută, dar edificatoare pentru viaţa unui scriitor (adevărat) într-un sistem totalitar. Grossman a muncit timp de opt ani la redactarea acestui roman fluviu plecând de la experienţa avută în calitate de corespondent de război în timpul celui de al doilea război mondial pe frontul de est, experienţă pe care el şi-a notat-o într-o formă brută în mai multe carnete de război, miraculos salvate şi recent descoperite în arhivele de la Moscova (NKVD şi urmaşul său, KGB, erau mari colecţionari de astfel de documente eretice faţă de doctrina oficială-comunistă). Aceste documente au fost publicate de către Antony Beevor[1]. Carnetele sale au fost probabil confiscate alături de manuscrisul romanului său în 1961 de către KGB care, în mod justificat, a considerat opera sa drept chiar mai subversivă decât Doctor Jivago de Boris Pasternak. Vom vedea şi de ce. Confiscarea şi piedrearea definitivă a muncii sale (după cum credea el în acele momente) l-au consumat pe Grossman contribuind la moartea sa trei ani mai târziu. Însă un exemplar microfilmat al manuscrisului său a reuşit să ajungă în Elveţia în anul 1980 unde a apărut prima ediţie a cărţii. Publicarea romanului în limba română constituie, fără îndoială un eveniment.[2] (mai mult…)

Printesa Gheturilor, de Camilla Lackberg

Printesa Gheturilor, de Camilla Lackberg Editura Trei, 2010 Traducere din suedeza de Simona Tentea si Asa Apelkvist Puteti cumpara cartea acum, de pe Tamada.ro.   Pe situl sau http://www.camillalackberg.com/, autoarea ne impartaseste urmatoarele : "Visul vietii mele a fost intotdeauna acela de a scrie romane politiste.Primul a devenit realitate in 2003, cand Printesa Gheturilor a fost publicata in Suedia si acum, cea de-a saptea mea carte, Stapanul Farului, a ajuns pe rafturile din Suedia, in timp ce drepturile de publicare ale cartilor mele au fost vandute in peste 30 de tari din intreaga lume. Aici, pe site-ul meu puteti sa va informati despre mine, despre cartile mele si despre Fjallbacka, locul unde am crescut si scena tuturor crimelor mele. Cele mai multe dintre personajele cartilor mele sunt fictive, dar unele sunt oameni reali, vii, din zona si eu va voi spune mai multe despre ei in aceste pagini. Lectura placuta!”. (mai mult…)

Bucureştii subt Guvernul Vremelnicesc, de Emanuel Bădescu

“Bucureştii subt Guvernul Vremelnicesc”, de Emanuel Bădescu Editura Cadmos, Bucureşti, 2009 Mă gândeam zilele trecute că am fost (şi sper că mai sunt) o lungă perioadă de timp pasionat de istorie, încât am cumpărat sau am primit zeci şi zeci de cărţi care conţin culisele unor timpuri trecute, amănunte asupra unor fapte şi evenimente mai puţin cunoscute, cu precădere din istoria românilor. Editura Cadmos este o editură aproape necunoscută, pe nedrept după părerea mea, pentru că toate cărţile care mi-au căzut în mână sunt nişte mostre de istorie autentică, sunt bine scrise şi documentate. Una dintre acestea este cartea lui Emanuel Bădescu, „Bucureştii subt Guvernul Vremelnicesc”, o admirabilă prezentare a guvernului revoluţionar românesc din timpul revoluţiei de la 1848, primul guvern cu adevărat independent şi revoluţionar, din perioada 9 iunie-23 iulie 1848. (mai mult…)

Întâlnire cu un necunoscut, de Gabriel Liiceanu

“Întâlnire cu un necunoscut”, de Gabriel Liiceanu Editura Humanitas, Bucureşti, 2010 Moto: „Mi-am reînceput viaţa cu fiecare carte” Puteti cumpăra cartea acum, de pe Tamada.ro. Gabriel Liiceanu nu este perceput, cu siguranţă, ca un necunoscut. Este, după părerea noastră, prea-cunoscut şi doreşte, în ultimul timp, să scrie şi să fie perceput cât mai mult în ultima perioadă ca un adevărat om de cultură, ca un exemplu pentru noua generaţie, ca un om care a cunoscut valorile incontestabile ale culturii române din perioadele anterioare, textul său concentrându-se pe Emil Cioran, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Constantin Noica, ca precursori ai culturii personale şi exemple pentru cei care doresc să urmeze o adevărata şcoală a filosofiei. (mai mult…)

Coborârea în iad, de Neculai Popa

“Coborârea în iad. Amintiri din închisorile României comuniste”, de Neculai Popa Editura Vremea, Bucureşti, 2009 Puteti cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Vremea. Am fost impresionat mereu de ceea ce s-a petrecut în timpul comunismul, de atrocităţile ce s-au săvârşit în închisorile acelor ani, mai cu seamă în anii de început ai prigoanei comuniste împotriva celor care, înainte de ajungerea lor la putere, au avut o ideologie diferită, au avut funcţii de conducere în stat sau pur şi simplu au căzut în mâna comuniştilor fără a avea efectiv nicio vină. Din acest punct am plecat şi la lecturarea cărţii de memorii a lui Neculai Popa, ajunsă la ediţia a doua, „Coborârea în iad. Amintiri din închisorile României comuniste”. Cartea este interesantă doar din punct de vedere memorialistic, aducând noi detalii despre infernul de Gherla, Piteşti sau Aiud, despre perioadele de domiciliu obligatoriu de după anii de închisoare, din Bărăgan sau din coloniile din Insula Mare a Brăilei sau din Delta Dunării. Aceste fapte şi detalii trebuie privite cu atenţie şi pot fi folosite sub aspect documentar în orice istorie a comunismului şi a anilor de închisoare. (mai mult…)

Fals jurnal de căpşunar, de Mirel Bănică

“Fals jurnal de căpşunar”, de Mirel Bănică Editura Institutul European, Iaşi, 2010 Am citit cartea lui Mirel Bănică având drept „circumstanţe atenuante” două lucruri: în primul rând, l-am cunoscut personal, l-am apreciat drept coautor al cărţii „Enervări sau Despre bucuria de a trăi în România”, iar în al doilea rând, aflasem unele amănunte ale periplului său prin Elveţia de la prietenul nostru comun, Codruţ Constantinescu (editor ale acestui site, printre altele). Plecam astfel la lecturarea unei cărţi despre care ştiam câteva amănunte, lucru care poate cauza şi poate determina o lectură şi o recenzie mai subiective decât altele. Jurnalul lui Mirel Bănică are o amploare deosebită, prin faptul că, deşi autorul este încă tânăr, are în vedere o perioadă destul de lungă, de aproape zece ani (1998-2007), şi experienţe destul de profunde: viaţa unui student/masterand/doctorand român prin Occident, o perioadă în care Mirel Bănică trece prin Elveţia, Bucureşti (chiar şi un periplu de câteva luni ca militar cu termen redus), din nou în Elveţia şi, în sfârşit, în Canada. (mai mult…)