Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

Articolele publicate in categoria ‘Carti’

Cele mai frumoase amintiri, de Françoise Sagan

Articol publicat de Jovi pe 10 Septembrie 2009
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
“Cele mai frumoase amintiri”, de Françoise Sagan
Editura Nemira, colecţia Babel, Bucureşti, 2009
Traducere din limba franceză de Ion Doru Brana

Moto : «Am descoperit că darul scrisului era un cadou al sorţii, făcut foarte puţinor oameni, şi că sărmanii neghiobi care voiau să facă din el o carieră sau un divertisment nu erau decât nişte mizerabili profanatori.»

Explozia adusă de Françoise Sagan a venit de timpuriu, pe când scriitoarea nici nu împlinise nouăsprezece ani şi a publicat romanul care a consacrat-o şi pe care nu l-a egalat din punct de vedere al rezonanţei niciodată, respectiv „Bonjour Tristesse”, apărut în 1954. A devenit aproape instantaneu un best-seller, nu neapărat din cauza valorii sale literare, de netăgăduit totuşi, ci din cauza faptului că a dărâmat miturile sexualităţii şi intimităţii franceze, atât în ochii propriilor concetăţeni, dar şi în ai altor popoare. Dintr-o dată, Sagan, încă o adolescentă, a şocat contemporanii prin părerile reci şi pline de judecată profundă cu privire la sex şi la relaţiile dintre oameni. Citeste continuarea »

În zahăr de pepene, de Richard Brautigan

Articol publicat de Jovi pe 9 Septembrie 2009
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.5/10 (2 votes cast)
În zahăr de pepene”, de Richard Brautigan
Editura Polirom, colecţia Biblioteca Polirom. Proză XX, Iaşi, 2004
Traducere de Liviu Bleoca

Nu sunt un cititor rapid, ci mai curând unul care citeşte destul de încet, cu multe întreruperi, datorate timpului scurt pentru citit. De aceea, atunci când mi-am dat seama că am terminat „În zahăr de pepene” în doar câteva ore petrecute pe drumul Câmpina-Bucureşti şi retur, m-am mirat şi am stat o clipă să mă gândesc la cauze. Si am constatat două lucruri: în primul rând avem de-a face cu o carte micuţă, format mic şi în jur de 250 de pagini, dar cu scrisul suficient de mare ca să luăm în calcul un număr mult mai mic de pagini. În alt doilea rând, un roman care te captivează, te antrenează în situaţiile supranaturale şi în lumea neverosimilă în care este construit şi totuşi un roman uşurel, fără complicaţii, cu relaţii interumane normale şi descifrabile. Citeste continuarea »

O dragoste, de Dino Buzzati

Articol publicat de Jovi pe 4 Septembrie 2009
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.5/10 (6 votes cast)
“O dragoste”, de Dino Buzzati
Editura Polirom, Bucuresti, 2002
Traducere si postfata de Smaranda Cosmin
Mai multe lucruri m-au determinat sa ajung la acest roman. In primul rand, regretul ca inca nu il citisem pe Buzzati, de care auzisem inca din liceu, de la orele de literatura universala. Cu autor cu rezonanta, dar despre care nu stiam amanunte, nici operele reprezentative. Iar scurta prezentare de pe coperta interioara m-a incantat: fiul unui profesor de drept, el insusi absolvent de drept, descendent al unei familii nobiliare, avand ca fundal copilaria in apropierea Alpilor Dolomiti, un aer montan care razbate in majoritatea cartilor sale, mai putin in O dragoste.

Mirajul unei iubiri imposibile. Al doilea lucru care ma acapareaza la cartile pe care incerc sa le citesc, adunate prin biblioteca mea. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 7.3/10 (7 votes cast)
“Ţărănimea şi puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii în România (1949-1962)”, Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi (editori)
Editura Polirom, Iaşi, 2005, Colecţia Document

Este destul de greu să pleci la o cercetare exhaustivă a unei perioade lungi a istoriei României din perioada comunistă, chiar dacă aceasta este specializată pe un tărâm aparent restrâns, dar de fapt întins pe teritoriul intregii ţări, nu numai din punct de vedere al suprafeţei, ci şi al ideologiei. Vorbim aici despre procesul de colectivizare a agriculturii româneşti, un proces început aproape imediat după instaurarea totală a Partidului Comunist la putere (sub masca Partidului Muncitoresc sau a Frontului Plugarilor), continuat pe parcursul a cel puţin unui deceniu şi finalizat prin „Raportul cu privire la încheierea colectivizării şi reorganizarea conducerii agriculturii prezentat la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale” din 27 aprilie 1962. Citeste continuarea »

Următoarea poveste, de Cees Nooteboom

Articol publicat de Jovi pe 29 August 2009
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (3 votes cast)
“Următoarea poveste”, de Cees Nooteboom
Editura Univers, colecţia Cotidianul, Bucureşti, 2006
Traducere din neerlandeză de Gheorghe Nicolaescu Moto:    „Dacă m-ai întreba care este lucrul cel mai dificil pentru mine, aş răspunde: pierderea măsurii. Fără ea n-o scoatem la capăt. Viaţa ne este prea serbădă, prea expusă, am închipuit tot felul de repere pentru a ne fixa raporturile, nume, epoci, unităţi de măsură, anecdote.”

O nouă „cărticică” de la Cotidianul pe care am apucat-o din bibliotecă pentru a-mi vindeca o după-amiază şi am sfârşit să îi citesc febril finalul depăşind pauza de masă, interesat să văd finalul. Pe ansamblu, nu m-a entuziasmat aşa de mult, însă povestea m-a prins, m-a acaparat, deşi rămân la părerea că felul cum a fost spusă a fost complicat şi de multe ori pe dinafara subiectului principal. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Partea a III-a- perioada postbelică

Citeste Partea I Cioran, Eliade Ionescu: Uitarea fascismului (I).

Citeste Partea II Cioran, Eliade Ionescu: Uitarea fascismului (II).


După război, începând chiar cu anul 1945, soarta celor trei mari oameni de cultură – Cioran, Eliade, Ionescu – se schimbă complet, atât pe tărâmul carierei profesionale, dar şi pe planul gândirii, primii doi încercând cu mult folos să îşi ascundă concepţiile naţionaliste si profasciste din anii din urmă. Capitolul VIII – Perioada de după război sau drumurile nesigure ale exilului urmăreşte tocmai aceşti primi ani ai exilului, plecând chiar de la închirierea unei camere la Hôtel de l’Avenir (Hotelul Viitorului-15 septembrie 1945) de către Emil Cioran pentru prietenul lui “în suferinţă”, Mircea Eliade, care opreşte şi el pe pământ francez pentru câţiva ani, venind din Lisabona. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 4.0/10 (3 votes cast)
“Povestea unei fete şi a unui pian cu coadă”, de Elena Bociorişvili
Editura Humanitas, colecţia Cartea de pe Noptieră, Bucureşti, 2009
Traducere din limba rusă de Gabriela Russo
După experienţele literare din ultimul timp, respectiv „cărţile grele” care au dezbătut aspecte controversate ale vieţii unor mari oameni de cultură români – Cioran, Eliade, Ionesco, Sebastian, care au pus şi pun întrebări care trebuie gândite pentru o perioadă mai mare de timp, m-am gândit să mă refugiez o perioadă într-o literatură mai uşoară, mai comestibilă şi mai uşor de citit. Prima carte pe care am terminat-o din acest ciclu este „Povestea unei fete şi a unui pian cu coadă”, apărută la Editura Humanitas în acest an, în colecţia Cartea de pe Noptieră. Scrisă de autoarea de origine gruzină stabilită la Montreal, Elena Bocioroşvili, este un roman micuţ, de aproximativ 110 pagini, format mic şi cu scrisul mare, care poate fi citit fără probleme într-o după-amiază într-un parc, la umbra copacilor. Citeste continuarea »
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Uitarea fascismului-perioada 1934-1945

Citeste Partea I Cioran, Eliade Ionescu: Uitarea fascismului (I).

Un spirit enciclopedic, deja o persoana interesată de orice domeniu, dar cu precădere de istoria religiilor şi de aspectele primordiale ale acesteia, Mircea Eliade este preocupat de dimensiunea mistică şi religioasă a ideologiei legionare pe care aceasta o practică încă de la început. Acest lucru îl diferenţiază de Cioran, pentru că „în această sinteză dintre autohtonism şi spiritualitatea ortodoxă, Eliade vede împlinindu-se făgăduinţa unui mesianism românesc specific” (capitolul IV – Un istoric în slujba revoluţiei naţionale: Mircea Eliade). El va pleda în toată perioada interbelică în favoarea unei revoluţii spiritual-creştine, într-un sacrificiu suprem al unei generaţii care pare împrumutat din religia geto-dacă şi sacrificial pentru zeul Zalmoxis, temă, de altfel, folosită şi explicată pe întelesul tuturor în cartea sa De la Zalmoxis la Genghis-Han. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 7.8/10 (4 votes cast)

“Cioran, Eliade, Ionesco : Uitarea fascismului. Trei intelectuali români în vâltoarea secolului”, de Alexandra Laignel-Lavastine
Editura EST-Samuel Tastet Éditeur, 2004
Traducere din limba franceză de Irina Mavrodin

Moto: « Mă întreb cum de n-am evocat, acolo, în sala din fund a cafenelei, unde ne refugiasem să fim singuri – acel Paris fabulos din primii ani de după război, când eram toţi trei săraci, necunoscuţi şi, deşi fără prea multe iluzii, hotărâţi, fiecare pentru alte motive, să rămânem ce-am fost în ţară : scriitori”. (Mircea Eliade)
Despre ambiţiile şi conceptele politice ale perioadei interbelice ale intelectualilor români de seamă s-a scris puţin până şi după debarcarea coşmarului comunist, dar şi atunci cu teamă şi cu o protecţie peste măsură a imaginii acestora. Pe de o parte, avem critici şi scriitori, care îi apără până în pânzele albe de petele negre ale biografiei lor, considerând că acestea nu există şi documentele apărute sunt „fabricate” şi, prin urmare, false. Pe de altă parte, altă categorie de adepţi adoptă mişcarea construită cu mult fast în perioada comunistă şi anume trecerea sub tăcere sau ocolirea acestui subiect, considerând că gândirea politică şi aservirea unor intelectuali la o mişcare politică într-un anumit moment al carierei nu au nicio influenţă asupra operei. Citeste continuarea »









Booking.com

FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium