Carti

Turnul sinucigasilor, de Nick Hornby

Turnul sinucigasilor, de Nick Hornby Editura Humanitas Fiction, Colectia Raftul Denisei, 2006 Traducerea de Irina Negrea In clasa a X-a, cand treceam prin perioada microbista (stiam clasamentul din Liga I pe de rost), l-am descoperit pe Nick Hornby in randurile ironice ale romanului Febra Stadioanelor. Mai tarziu, am vazut About A Boy, o poveste emotionanta despre relatia dintre un adult si un copil, unul cu probleme emotionale mai mari decat ale celuilalt. Nick Hornby are talentul de a vorbi despre lucruri complicate intr-un mod aparent simplu. Turnul sinucigasilor este axis mundi pentru patru personaje care doresc sa incheie ultimul capitol printr-o declaratie puternica. De Revelion, acesta reprezinta locul de intalnire pentru ceea ce va deveni o gasca amuzant de incompatibila. (mai mult…)

Siegfried, de Harry Mulisch

“Siegfried. O idilă neagră”, de Harry Mulisch Editura Univers, colecţia Cotidianul, Bucureşti, 2008 Traducere din neerlandeză şi note de Gheorghe Nicolaescu Moto:   „De ce nu mă ia dracul? La el e sigur mai frumos decât aici” (Eva Braun, Jurnal) Este clar că Harry Mulisch a dorit cumva senzaţionalul prin publicarea acestui roman profund ficţional, dar care şi-a extras rădăcinile dintr-o realitate pe care o cunoaştem cu toţii. De-a lungul timpului, am avut astfel de autori care şi-au dorit, unii chiar au reuşit, să aducă în atenţia publicului personalităţi de seamă, punându-le în cărţi de ficţiune şi alocându-li-se fapte, sentimente sau intenţii care nu au existat niciodată, dar, în foamea anumitor cititori pentru senzaţional, au căpătat accente şi impresii de adevăr. Numai un exemplu pot da pentru a ilustra ceea ce îmi doresc să spun: Codul da Vinci, scris de Dan Brown. (mai mult…)

Ghid dada pentru postumani, de Andrei Codrescu

"Ghid dada pentru postumani. Tzara şi Lenin joacă şah", de Andrei Codrescu Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2009 Traducere de Ioana Avădani Puteti cumpara cartea acum, de pe Buybooks.ro. Acum un an cand televiziunile erau invadate de emisiuni ocazionate de implinirea a 20 de ani de la caderea Zidului si prabusirea regimurilor comuniste din Europa de Est, am vazut printre altele documentarul regizorului veteran Leslie Woodhead intitulat 'How the Beatles Rocked the Kremlin'. Verbul 'to rock' are sens multiplu in engleza insemnand si 'a zgudui' si fiind si o parte din 'rock'n'roll'. Ideea filmului era pe cat de simpla pe atat de revolutionara - razboiul rece nu a fost castigat nici de NATO, nici de Reagan si nici macar de superioritatea economica a Vestului, ci in primul rand de muzica Beatles-ilor si a celorlalte formatii de muzica pop si rock care incepand din anii 60 au infiltrat in constiinta tinerilor cetateni sovietici si ale celorlalte tari ale 'lagarului' subversivele lor melodii, si odata cu ele simtamintele unei generatii care dorea sa traiasca si refuza ordinea sociala stabila de orice culoare, si mai ales ideile de libertate de gandire si creatie. (mai mult…)

Hotel Pastis, de Peter Mayle

Hotel Pastis, de Peter Mayle Editura Rao International Publishing Company 2006 Traducere de Alexandra Popescu M-am bucurat foarte mult cand am reusit sa gasesc la Biblioteca Metropolitana Mihail Sadoveanu acest volum, dupa placerea pe care am avut-o citind “Din nou in Provence”, de acelasi autor (si despre care mi-am impartasit impresiile pe blog). M-am bucurat de promisiunea unor ceasuri de lectura placuta. Ceea ce – cu siguranta – s-a si intamplat! Am citit de curand niste insemnari ale lui Andrei Strihan in care facea apel la obiectivitatea spiritului critic in prezentarile si recenziile de carte, aceasta pentru ca de multe ori « subiectivitatea aprecierilor depaseste decenta, masura, adevarul, plonjand autorul analizat cu o inocenta dezarmanta in zona sublima a genialitatii creatoare”. (mai mult…)

Cea mai frumoasă femeie din oraş şi alte povestiri, de Charles Bukowski

“Cea mai frumoasă femeie din oraş şi alte povestiri”, de Charles Bukowski Editura RAO, Bucureşti, 2008 Traducere din limba engleză de Domnica Drumea şi Carmen Ciora Puteţi cumpăra cartea acum, de pe Buybooks.ro. Nu este prima mea experienţă cu Bukowski şi, cu siguranţă, nu este nici ultima. Am început la îndemnul unui prieten cu Femei, carte publicată la Editura Polirom, iar cu sprijinul Buybooks am continuat cu volumul de povestiri „Cea mai frumoasă femeie din oraş şi alte povestiri”, ce a apărut iniţial în anul 1967 şi a fost tradus şi publicat şi la noi, la editura RAO, în anul 2008. Charles Bukowski nu îşi dezminte nici aici stilul de viaţă atât de nonconformist, ce l-a dus deseori în gura presei literare din ţara de origine, America pe care o iubea atât de mult, dar care l-a evidenţiat într-o lume plină de principii de la care nu se abătea, succesul său literar venind târziu şi, cu precădere, din Europa, unde scrierile sale ce depăşeau (şi depăşesc incă!) limita decenţei, verbale, cel puţin, au avut succes aproape imediat şi l-au determinat să continue în aceeaşi linie. Stilul de viaţă i-a construit şi stilul literar, la fel de libertin, de îndrăzneţ, de „pornografic”, dar un stil care acaparează. (mai mult…)

Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura, de Andrei Oisteanu

"Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura", de Andrei Oisteanu Editura Polirom, colecţia Plural.M, Iaşi, 2010 Puteţi cumpăra cartea acum, de pe Tamada.ro. In spatele titlurilor unora dintre cartile lui Andrei Oisteanu nu se afla exact ceea ce s-ar putea astepta cititorul. De exemplu 'Imaginea evreului in cultura romana' ascunde o adevarata istorie a antisemitismului romanesc, nu numai a celui cultural, probabil cel mai extensiv si complet studiu publicat pe aceasta tema pana la ora actuala. La fel si 'Narcotice in cultura romana' aparuta in acest an in colectia Plural a editurii Polirom cuprinde mai mult si mai putin decat s-ar astepta cititorul. Mai mult pentru ca definitia 'narcoticelor' in aceasta carte este destul de elastica, ea extinzandu-se (desi nu in mod consecvent) de la leacurile populare trecand prin ceea ce in acceptiunea comuna sunt numite 'narcotice' sau droguri' si pana la tutun, alcool si cafea. (mai mult…)

Culinariard. Restaurante, cârciumi, vorbe, de Claudiu Leonte

“Culinariard. Restaurante, cârciumi, vorbe”, de Claudiu Leonte Editura Vremea, Bucureşti, 2010 Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Vremea. Am fost întotdeauna impresionat de cronicile de restaurante din ziare, reviste sau de pe anumite site-uri şi bloguri, satisfăcându-mi astfel parţial natura mea de gurmand şi de pasionat de restaurantele care oferă mâncare de calitate, într-o ambianţă frumoasă. De Culinariard.ro şi de autorul său nu auzisem (ceea ce însemnaă cu nu eram atât de consecvent cum mă lăudam mai sus) până la apariţia cărţii sale de la Editura Vremea, în care îşi concentrează cele mai importante preumblări prin restaurantele, bistrourile, barurile din Bucureşti şi nu numai. O carte binevenită, pe care am primit-o aproape imediat prin bunăvoinţa celor de la Editura Vremea şi pe care am savurat-o (ce cuvânt potrivit!) aproape imediat. (mai mult…)

Noi reflecţii despre jurnal

Sunt un fervent cititor de jurnale poate şi pentru că ţin unul încă de la 16 ani (care mă face să roşesc acum însă ce adolescent nu a avut încercarea sa de a ţine un jurnal, în care să-ţi defuleze iubirile împlinite sau dimpotrivă, furia pe notele proaste sau neînţelegerea fundamentală a ambiţiilor sale de către nişte părinţi mereu obtuzi si conservatori? E drept, probabil că adolescenţii ultimului deceniu şi-au schimbat obiceiurile şi au trecut la alte jurnale deschise, accesibile tuturor, on-line, pe Facebook sau blogspot). Ce diferenţă între felul nostru anacronic de a ţine jurnalul, rândurile scrise de mână cu cerneală albastră care se îngrămădeau disciplinate în diverse agende sau caiete studenţeşti, făcând tot posibilul pentru a le ţine secrete, clasificate pe vecie, eventual, cât de rău ne supăram când altcineva ne viola intimitatea jurnalului şi adolescenţii dezinhibaţi de acum care-şi scriu jurnalele on-line, spre o cât mai vastă consultare publică ! Să nu mă văicăresc inutil căci “Tinerii îşi formează criterii din întâmplările schimbate ale lumii de astăzi. Ei nu judecă ziua de astăzi cu ochii celor de ieri; ei socotesc lumea de altădată, a părinţilor lor, ca pe o excepţie, ca pe o anormalitate.”(Mircea Vulcănescu în Tânăra generaţie Editura Compania, Bucureşti, 2004) (mai mult…)

Peştele în apă, de Mario Vargas Llosa

Peştele în apă, de Mario Vargas Llosa Editura Humanitas, Bucureşti, 2005 Traducere de Luminita Voina-Raut Peştele în apă a apărut în versiunea originală în anul 1993 şi a fost curând tradus în limba româna, în 1995, când prima ediţie a apărut la editura Universal Dalsi, în traducerea doamnei Luminiţa Voina-Răut. Editura Humanitas a decis să readucă în atenţia cititorilor români volumul în colecţia de autor (Seria Mario Vargas Llosa). Memoriile lui Mario Vargas Llosa sunt construite pe două planuri: cel dintâi este format din rememorarea întregii sale vieţi până în momentul părăsirii definitive a ţării natale, Peru (1958). Cel de al doilea prezintă detaliat încercarea sa politică, laborioasa aventură în viaţa politică peruană, care a constat în participarea la alegerile prezidenţiale din anul 1990. Acest plan al naraţiunii începe în anul 1987, când scriitorul, deja celebru în lumea întreagă, s-a alăturat mişcării de opoziţie îndreptată împotriva intenţiei preşedintelui Alan Garcia de a naţionaliza băncile peruane. (mai mult…)

Viaţă şi destin, de Vasili Grossman

Viaţă şi destin, de Vasili Grossman Editura Polirom, Iaşi, 2010 Traducere din limba rusă şi note de Laurenţiu Checicheş Puteţi cumpăra cartea acum, de pe Tamada.ro. Povestea romanului Viaţă şi destin de Vasili Grossman este destul de cunoscută, dar edificatoare pentru viaţa unui scriitor (adevărat) într-un sistem totalitar. Grossman a muncit timp de opt ani la redactarea acestui roman fluviu plecând de la experienţa avută în calitate de corespondent de război în timpul celui de al doilea război mondial pe frontul de est, experienţă pe care el şi-a notat-o într-o formă brută în mai multe carnete de război, miraculos salvate şi recent descoperite în arhivele de la Moscova (NKVD şi urmaşul său, KGB, erau mari colecţionari de astfel de documente eretice faţă de doctrina oficială-comunistă). Aceste documente au fost publicate de către Antony Beevor[1]. Carnetele sale au fost probabil confiscate alături de manuscrisul romanului său în 1961 de către KGB care, în mod justificat, a considerat opera sa drept chiar mai subversivă decât Doctor Jivago de Boris Pasternak. Vom vedea şi de ce. Confiscarea şi piedrearea definitivă a muncii sale (după cum credea el în acele momente) l-au consumat pe Grossman contribuind la moartea sa trei ani mai târziu. Însă un exemplar microfilmat al manuscrisului său a reuşit să ajungă în Elveţia în anul 1980 unde a apărut prima ediţie a cărţii. Publicarea romanului în limba română constituie, fără îndoială un eveniment.[2] (mai mult…)