Memorii jurnale

A Mes Ennemis Ce Poignard, de Liam O’Flaherty

A Mes Ennemis Ce Poignard, de Liam O’Flaherty Edition Le Rocher, 2006 Liam O”Flaherty (1896-1984) este una dintre cele mai intresante figuri ale vieţii literare irlandeze din secolul al XX-lea. S-a născut în 1896 într-un cătun numit Gortna gCappal, de pe insula Inishmore, una dintre cele trei insule Aran din vestul Irlandei, zonă cunoscută sub denumirea de Gaeltacht (în care încă se vorbeşte în mod curent limba celtică irlandeza sau gaelică) de aceea Liam O’Flaherty a fost un vorbitor nativ de irlandeză, fapt cu care nu se pot lăuda mulţi scriitori irlandezi. Provenind dintr-o famile ultra-catolică, încă din copilarie a cunoscut două pasiuni: tradiţionala ură faţă de Anglia şi veneraţia faţă de Biserica Catolică. (mai mult…)

Viaţă şi cărţi, de Nicolae Manolescu

“Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă”, de Nicolae Manolescu Editura Paralela 45, Piteşti, 2009 Moto: „Ce bufonerie şi ce impostură, în fond, în meseria de critic literar: un expert în obiecte iubite” (Julien Gracq) Puteti cumpara cartea acum, de pe Tamada.ro. Departe de disputele din lumea literară românească, dintre criticii literari şi diferitele grupări ale acestora, am putut să privesc această carte detaşat şi consider că în acest fel am putut să o savurez cu adevărat. De altfel, trecând peste unele aspecte pe care pot să le critic tocmai prin această detaşare (sau neştiinţă?), consider că este cea mai bună carte pe care am avut prilejul să o răsfoiesc şi apoi să o citesc cu pasiune din ultimii ani. Calităţile ei sunt multiple, majoritatea ţinând de personalitatea autorului, de iubirea lui faţă de carte şi de scris, dar şi de cititor: e posibil ca numai un cititor autentic să aprecieze felul în care dragostea lui Nicolae Manolescu o poartă acestui obiect sacru de cultură reală: cartea. (mai mult…)

Bariera Vergului sau Viaţa unui băiat de Bucureşti, de Gheorghe Parusi

Bariera Vergului sau Viaţa unui băiat de Bucureşti”, de Gheorghe Parusi Editura Compania, Bucureşti, 2009 Poti cumpăra cartea acum pe site-ul Editurii Compania. Vechi cunoscător al Bucureştilor, un adevărat iubitor al Capitalei, Gheorghe Parusi ne povesteşte în „Bariera Vergului” viaţa unui băiat de Bucureşti. Şi ne aflăm în faţa unui om simplu, care ne relatează cu patos şi pasiune lucrurile obişnuite care i s-au întâmplat de-a lungul anilor. Nu a avut hobby-uri ieşite din comun, nici întâmplări extraordinare, a plecat dintr-un cartier modest al Capitalei (iar după citirea cărţii, chiar te întrebi, în necunoştinţă de cauză, unde era sau este strada Frunzei 25), pentru a trece prin lumea învăţământului – profesoraş la Vlăhiţa-uzină (aţi auzit de ea?) până în funcţia de şef serviciu la Biblioteca Academiei. Şi, să nu uităm, autor de calitate în ultimii ani al unor volume interesante, cum ar fi Cronica Bucureştilor întocmită din document şi sentiment şi Cronologia Bucureştilor (20 septembrie 1459-31 decembrie 1989). (mai mult…)

Confesiunile unui cafegiu, de Gheorghe Florescu

“Confesiunile unui cafegiu”, de Gheorghe Florescu Editura Humanitas, Bucureşti, 2008 L-am zărit pe Gheorghe Florescu la Târgul de carte Gaudeamus de la sfârşitul anului trecut, stătea la o măsuţă, dădea autografe puţinelor persoane care treceau pe acolo, majoritatea cumpărându-i cartea încă din anul 2008, de la apariţie. Este acum un bătrânel simpatic, ce îşi arată fără rezerve vârsta şi care, prin cartea de faţă, a încercat să îşi dezvăluie, să sperăm că tot fără ascunzişuri, propria viaţă aşa cum a fost ea. Gheorghe Florescu ca persoană poate fi stigmatizat pentru anii în care a servit şi deservit Securitatea şi conducătorii comunişti, chiar dacă nu avem şi nici nu vom avea niciun semn că a făcut vreodată parte din Securitate sau din alte organisme comuniste. Totuşi, în ciuda faptului că ne aflăm în faţă unei vieti savuroase, povestite cu mult talent, autorului i-a plăcut lumea în care a trăit, a slujit cum nu se poate mai bine interesele comuniştilor, fără regrete şi fără ocolişuri, chiar laudându-se de mai multe ori că Elena Ceauşescu savura cafeaua făcută de el. (mai mult…)

54/24, de Bogdan Teodorescu

54/24, de Bogdan Teodorescu Editura Tritonic, Bucuresti, 2008 Cuvant inainte de Cristian Lascu De Bogdan Teodorescu nu stiam nimic pana in momentul in care am fost cucerita de interventiile sale regulate intr-o emisiune de la un anume post de televiziune. Apoi am inceput sa ma documentez mai intai pe internet, apoi prin librarii am inceput sa caut operele domniei sale. Curiozitatea si interesul mi-au fost pe deplin satisfacute la nu de mult incheiatul targ de carte Gaudeamus la care Editura Tritonic prezenta printre multe alte atractii si “54/24″. Cumparat, citit, savurat, placut muuuult asa ca hai sa va spun si voua. (mai mult…)

Calatorul de serviciu, de Radu-Ilarion Munteanu

“Calatorul de serviciu”, de Radu-Ilarion Munteanu Editura Semne, Editura MNLR, 2007 Incepusem lectura cartii de note de calatorie a lui Radu-Ilarion Munteanu pe cand ma aflam in Japonia si scrisesem atunci de impresiile mele paralele la capitolul sau japonez . Sfarsitul de saptamana, an si deceniu mi-a dat ragazul sa completez lectura cu cele cateva capitole restante, dupa cele parcurse in timpul calatoriei mele din noiembrie. Nu cred ca Radu-Ilarion Munteanu a intentionat sa scrie o carte clasica de impresii de calatorie. Notele sale au o tenta personala si refuza pretentia de obiectivitate si de documentare exhaustiva, desi nu lipsesc – ba din contra – sclipirile de asociatii culturale si istorice. Ele au insa in general o tenta personala accentuata, din carte aflam mai mult ce a simtit si gandit Radu-Ilarion Munteanu despre experienta vizitarii locurilor decat despre locurile insasi. Probabil ca cea mai inalta concetratie de informatie si tenta obiectivista o putem gasi exact in capitolul despre Japonia, dar poate ca si aici este vorba despre o reflectare a experientei diferite in contact cu indepartatul Orient. (mai mult…)

Amintiri din pribegie, de Neagu Djuvara

“Amintiri din pribegie”, de Neagu Djuvara Editura Humanitas, Bucuresti, 2005 Cu o indamisibilă întârziere am reuşit să lecturăm memoriile deja celebrului istoric şi, mai cu seamă, scriitor Neagu Djuvara, Amintiri din pribegie. [1]Teoretic şi proletar, orice viaţă ar merita a fi povestită însă practic doar puţine au un conţinut demn de a fi transcris şi mai puţine vieţi fiind memorabile. Aceasta depinde, evident, şi de talentul de povestitor pe care îl are memorialistul. “Ce urâtă trebuie să fie viaţa ălora care n-au, ca noi, oameni care să vorbească, cugetă. Dacă povesteşti, e ca şi când ce s-a întâmplat se petrece de mai multe ori.”[2] Povestaşul este cel ce spune deapănă ficţiunea însă, de multe ori realitatea, ştim bine, bate ficţiunea. Memoriile lui Neagu Djuvara sunt decupate în patru mari capitole, criteriul fiind cel cronologic şi, geografico-politic, în funcţie de cele trăite de autor : Refugiat politic în Apus 1948-1961, În Africa subsahariană 1961-1984, Intermezzo la Paris 1984-89, Şocul întoarcerii în ţară (după 1990). (mai mult…)

Calatorul de serviciu, de Radu-Ilarion Munteanu

“Calatorul de serviciu”, de Radu-Ilarion Munteanu Editura Semne, Editura MNLR, 2007 Prefatatorul cartii prietenului meu Radu-Ilarion Munteanu scrie despre a lui ‘Calator de serviciu’: ‘Cand veti face o calatorie mai lunga, luati cu voi aceasta carte. N-o lasati cu bagajele mari din cala, ci aduceti-o sus, impreuna cu banii si lucurile strict necesare, ca s-o puteti citi. N-o sa regretati’. Este exact ceea ce am facut. Drumul cel lung in care am facut-o a fost cel spre si dinspre Japonia. Acum, la intoarcere, pe aeroportul din Viena, imi iau ragazul sa scriu pe scurt despre capitolul sau dedicat Japoniei. Mai pe indelete despre carte voi scrie in continuare. (mai mult…)

Jurnal II, de Mircea Cărtărescu

“Jurnal II. 1997-2003″, de Mircea Cărtărescu Editura Humanitas, Bucureşti, 2005 Cel de al doilea volum al jurnalului lui Mircea Cartarescu acopera o perioada temporala generoasa, de exact sase ani din viata scriitorului (1997-2003) ani punctati de o serie de evenimente atat in spatiul privat-personal pe care el le consemneaza succint, printre picaturi (desparirea de prima sotie, casatoria cu a doua sotie, nasterea celui de al doilea copil, Gabriel etc.) cat si din viata sa profesionala (acest cuvant destul de tehnic aplicat lui Mircea Cartrescu nu are sensul obisnuit caci pentru el viata profesionala inseamna mult mai mult decat procesul elaborarii unor carti). Din aceasta perspectiva perioada a fost rodnica in ciuda constantelor perdele de fum pe care Cartarescu le arunca de-a lungul paginilor Jurnalului 2 si care ar dori sa autominimizeze  performantele sale litarare, remarcabile in sine. In acest interval de sase ani i-au aparut Postmodernismul romanesc (editarea tezei sale de doctorat) Jurnal 1, Orbitor vol. II, Enciclopedia zmeilor, Pururi tanar, infasurat in pixeli precum si cateva volume de poezii. Nu mentionez diversele traduceri ale volumelor sale in alte limbi, una din temele care il pasioneaza constant de-a lungul paginilor jurnalului. In acest interval de sase ani a trait atata la Bucuresti, cat si perioade lungi la Berlin si Budapesta (in urma castigarii unor burse generoase). (mai mult…)

Jurnal, de Sorin Stoica

“Jurnal”, de Sorin Stoica Editura Polirom, Colectia Ego-grafii, Iasi, 2006 Sorin Stoica, tânărul prozator născut în Băneşti, muzeograf la Muzeul Ţăranului Român şi preparator asociat la Facultatea de Jurnalism si Ştiinţele Comunicării a Universităţii Bucureşti ne-a părasit la 6 ianuarie 2006 dupa nici 28 de ani de viata. Talentul său literar însă nu a avut nevoie de foarte mult timp pentru a se impune pe turbulenta scena literara românesca, atat de refractara in promovarea (până recent) a tinerelor scriitori. Editura Polirom, unde Sorin Stoica a publicat ultimul său roman, “O limbă comună” a tipărit jurnalul său din ultimul an de viaţă. Remarcam faptul ca editorul volumului a uitat sau a eludat voit faptul că Sorin Stoica si-a facut debutul publicistic si a colaborat ani de-a rândul la ziarul campinean Partener, fapt mentionat de către Sorin Stoica in volum. Ne intrebam daca gestul editorului a fost premeditat, ziarul campinean neavand statura celebrelor Vatra, Dilema Veche, Formula As, Cultura sau Ultimul Atu (?) sau a fost doar o scăpare regretabilă. De asemenea observăm că este ignorată orice referire la judeţul Prahova, chiar si la locul de nastere si locul mortii care, după modesta noastră părere, ar trebui să însoteasca data de nastere si cea a decesului. (mai mult…)