Memorii jurnale

Călătorie în Gulag: Voyage au Pays des Ze-Ka, de Julius Margolin (III)

”Voyage au Pays des Ze-Ka”, de Julius Margolin Le Bruit du Temps, 2010 Prima parte aici, a doua parte aici. Chiar dacă Uniunea Sovietică se mândrea propagandistic cu eradicarea claselor sociale, niciunde altundeva în URSS inegalităţile sociale nu sunt mai mari decât în lagăre unde diferenţa între un bucătar şi un vulgar zek trimis în fiecare zi să taie copaci în pădure este mai mare că cea care separă un miliardar de un lustrugiu din New-York. Tinerii de 17-18 ani care ajungeau în Gulag se adaptau foarte rapid brutalităţii celor care dominau acea lume, devenind foarte rapid nişte sălbatici. „Cu anii, zek-i se obişnuiesc cu ritualul degradant al percheziţiilor şi inespectiilor, cu observarea neîntreruptă, cu Statul scotocind prin lenjerie şi gândurile sale, prin obiectele şi sufletul sau că şi cum ar fi vorba despre sertarul unei mese, întotdeauna deschis pentru controlul poliţienesc.”[1] (more…)

Însemnările lui Aram, de Maria Àngels Anglada

”Însemnările lui Aram”, de Maria Àngels Anglada Editura Meteor Publishing, București, 2014 Traducere din limba catalană de Oana-Dana Balaș Moto: ”Ce leagăn străin, marea amară! Pentru cele mici, pentru mama care m-a legănat. Da, trebuie să scriu: n-au arătat îndurare nici față de bătrâni, nici față de prunci; toți copiii și toate femeile au fost îngrămădiți pe vapoare și înecați în Marea Neagră, cu sânge rece.” În mai puțin de 100 de pagini, scriitoarea catalană Maria Angels Anglada ne poartă prin istoria zbucuimată și complexă a unui personaj, dar și prin drama unui popor. Deși spun sincer că mi-aș fi dorit mai mult, să spunem că uneori esențele tari se țin în sticle mici (uneori, pentru că acest proverb nu se aplică întocmai atunci când vorbim de literatură), iar Aram, chiar ca personaj inventat, merita ca viața sa să fie dezvăluită cu un mai mare lux de amănunte, pentru că peste 11 ani (1914-1925) sunt rezumați la câteva zeci de pagini. (more…)

Pe linie, de Serena Williams și Daniel Paisner

„Pe linie”, de Serena Williams împreună cu Daniel Paisner Editura Publica, Colecţia ”Victoria Books”, Bucureşti, 2014 Traducere din limba engleză de Diana Grigoriu Moto: ”Ține-ți serviciul, ține-ți serviciul, ține-ți serviciul! Concentrează-te, concentrează-te, concentrează-te! Fii încrezătoare, fii încrezătoare, fii încrezătoare! Ține-ți serviciul! Ține-l, ține-l, ține-l! Urcă! Atacă! Ucide! Zâmbește! Ține-l!!!” Autobiografia Serenei Williams a fost pentru mine o surpriză plăcută. Cei care mă cunosc știu deja că sunt un fan necondiționat al tenisului (mai ales a tenisului feminin) și că Serena nu este printre sportivele mele preferate, nu din cauza felului în care joacă tenis, ci dintr-o adversitate personală împotriva celor care domină vreun sport aproape fără opoziție (lucru care s-a întâmplat pe vremuri cu Sampras, Schumacher sau Federer). La final însă, după ce toți aceștia se retrag din activitate sau după ce nu mai sunt dominanți total, trebuie să le recunosc sau să le recunoaștem meritele. (more…)

Călătorie în Gulag: Voyage au Pays des Ze-Ka, de Julius Margolin (II)

”Voyage au Pays des Ze-Ka”, de Julius Margolin Le Bruit du Temps, 2010 Prima parte aici. Chiar şi ţăranilor bieloruşi le-a pierit entuziasmul: „Timp de douăzeci de ani pan-ii polonezi au vrut să ne transforme în poloezi şi nu au reuşit. Bolşevicilor nu le-au trebuit decât două luni să facă din noi polonezi.”[1] „Regimul sovietic nu se poate impune unui popor şi unei societăţi în afară celor mai primitive decât prin forţă. O viaţă care urmează un curs normal de dezvoltare nu poate decât să opună rezistenţă totalitarismului.”[2] Prinşi între două sisteme totalitare, mii şi mii de evrei au petrecut în Pinsk o iarnă lugubră, plină de lipsuri, în cea mai cumplită nesiguranţă. Margolin, uşor de înţeles, era disperat să obţină o viza de ieşire sovietică, el având cetăţenia poloneză, stat care dispăruse, dar permis de rezidenţă britanic. Făcând tot felul de demersuri logice intr-o lume normala, evident că a intrat în vizorul NKVD. (more…)

O istorie a literaturii române pe unde scurte, de Monica Lovinescu

”O istorie a literaturii române pe unde scurte (1960-2000)”, de Monica Lovinescu Editura Humanitas, București, 2014 Multa vreme i-am cunoscut numai vocea. 'Multa vreme' inseamnand de la sfarsitul anilor 60, cand licean fiind am descoperit emisiunile culturale ale Europei Libere si in special 'Teze si antiteze la Paris', care mi-au oferit pana la plecarea mea din Romania in 1984 o viziune alternativa a literaturii si culturii romane in care traiam, dar pe care nu o puteam cunoaste si intelege in contextul literaturii universale si a fenomenelor socio-politice din lume fara emisiunile ei si ale colegilor ei. S-au adaugat la acesti ani inca cei cativa ani pana in 1989, pentru ca apoi, la inceputul anilor 90, vocile celor care ne informasera in noaptea comunista sa inceapa sa devina cele ale unor oameni reali, pe care puteam nu numai sa-i auzim, dar si sa-i vedem si sa-i citim liber. Fotografia de pe coperta volumului 'O istorie a literaturii romane pe unde scurte', aparuta la editura Humanitas in 2014, dateaza din 1955 si cred ca este exact ceea ce pe atunci imi imaginam despre Monica Lovinescu. O femeie frumoasa, tanara (si nu conteaza ca se adaugau anii, caci tineretea spiritului i-a ramas intacta mereu), cu ochi patrunzatori, in mana cu tigara pe care o ghiceam fiind cauza tonalitatii grave care se adauga unei profunzimi deja intrinseci continutului. (more…)

Memoriile deformate ale unui şef de lagăr: Şef în Gulag, de Feodor Mociulski și Deborah Kaple

”Şef în Gulag. Amintirile unui ofiţer sovietic”, de Feodor Mociulski și Deborah Kaple Editura Corint, București, f.a. Lectura memoriilor lui Feodor Mociulski[1] îţi lasă o senzaţie amestecată, tot timpul eşti confruntat cu dilema dacă şi cât să-l crezi, cât omite şi cât reprezintă doar uitarea omenească, care şterge mai ales amintirile neplăcute. Pentru că această carte a fost scrisă după mai bine de patru decenii de la implicarea lui Mociulski în Administraţia Generală a Lagărelor (GULAG). Provenind dintr-o familie de condiţie modestă din Bielorusia, mutată însă la Moscova în preajma Marii Terorii (se pare că tatăl său simţise pericolul şi s-a făcut pierdut şi aceasta era, într-adevăr, o modalitate prin care cei mai prevăzători au adoptat-o cu destul succes[2]), tânărul Mociulski a fost angajat ucenic strungar într-o fabrică, însă datorită originii sale a reuşit să facă în paralel şi Institutul de Căi Ferate din Moscova, obţinând diploma de inginer în căi ferate fapt care l-a adus în atenţia organelor nkvd-iste care în 1940 i-au propus, atât lui cât şi altor doi tineri colegi, „să-şi servească ţara” în Nordul îndepărtat sovietic, unde Stalin plănuia să lege bazinul carbonifer Vorkuta, deservit de munca sclavagistă a zeci de mii de deţinuţi politici din complexul penitenciar Vorkutalag, de restul Rusiei printr-o lungă cale ferate de 500 de kilometri până la Kotlas (unde se afla un alt mare lagăr de tranzit). (more…)

Călătorie în Gulag: Voyage au Pays des Ze-Ka, de Julius Margolin (I)

”Voyage au Pays des Ze-Ka”, de Julius Margolin Le Bruit du Temps, 2010 Mărturia lui Julius Margolin[1] nu are cum să nu te surprindă atât prin amploarea ei, cât, mai ales, prin profunzime. Cu atât mai mult cu cât primele fragmente au apărut în ziarul francez Le Figaro începând cu octombrie 1949 sub titlul „Cinci ani în ocnele sovietice” , iar apoi într-un volum incomplet La Condition inhumaine (aluzie străvezie la cartea lui Malraux). Arthur Koestler a încercat în van să intereseze edituri şi oameni de influenţă din lumea anglo-saxonă pentru a traduce şi în limba engleză cartea lui Margolin care a apăruse în schimb în limba în care a fost scris textul, limba rusă, în 1952 la New York, la Editura Cehov. Cele 745 de pagini ale versiunii finale reprezintă o altă ecografie fidelă a universului concentraţionar sovietic. Provenind dintr-o familie evreiască din oraşul Pinsk, născut în 1900 în Imperiul Ţarist, crescut într-un mediu multicultural, cunoscând bine mai multe limbi (rusa, în mod special, dar şi poloneza şi germana), făcându-şi studiile de filosofie, având chiar şi un doctorat la Berlin, Margolin era în ajunul izbucnirii celui de al II-lea Război Mondial poate printre cei mai puţini pregătiţi oameni din Europa să-l înfrunte şi să-i supravieţuiască. (more…)

O imagine mișcată: Caledoiscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950) și alte pagini memorialistice, de Constantin Beldie

”Caledoiscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950) și alte pagini memorialistice”, de Constantin Beldie Editura Humanitas, Colecția „Memorii/Jurnale”, Seria „Vintage”, București, 2014, 360 p. Ediție îngrijită de Oana Bârna, postfață de Nicolae P. Leonăchescu Destul de amuzant că o poveste despre București și la belle époque este ilustrată (prima copertă) cu o imagine „trasă” în Slobozia, la atelierul interbelic al lui Costică Acsinte, prea cunoscut acum din mediul virtual. Este în adevăr un caleidoscop, în speță o suprapunere norocoasă de clișee și imagini, care creează o imagine aproximativă; ediția pornește de la acest principiu, pentru că editoarea a abreviat textul „în interesul cititorului de astăzi, mai grăbit decât cel din alte vremuri”. Mai mult, mai sus menționase și grija pentru o eventuală derută a cititorului, cauzată de „întreruperea fluxului” de către memorialist, ce divaghează. (more…)

Gulag Voices. Oral Histories of Soviet Incarceration (III)

„Gulag Voices. Oral Histories of Soviet Incarceration” Editat de Jehanne M. Gheith, Katherine R. Jolluck, Palgrave Macmillan, 2012 Prima parte aici, a doua parte aici. Copilarii si/sau tinereti distruse Larisa Lappo Danilevskaia, născută în 1906 în Santkt Petersburg, a suferit din plin consecineţele Marii Terori care a afectat foarte puternic oraşul unde fusese asasinat Kirov în 1934. Represiunea putea lovi fără cruţare şi prin asociere familală cu un duşman al poporului[1]. Larisa Lappo Danilevskaia s-a casatorit cu un fiu de aristocraţi ruşi, care-şi petrecuse copilăria mai degrabă în Elveţia decât în Rusia. Naiv, ca atâţia alţi nobili liberali ruşi antiţarişti, el a făcut drumul din Elveţia prin Grecia şi Turcia pentru a se alătura Armatei Roşii în lupta ei împotriva polonezilor „albi” din 1919, care s-a încheiat cu răsunătoarea înfrângere sovietică din faţa Varşoviei din iulie 1920. După război, Konstantin Iurevici a rămas în cadrul armatei, ocupând funcţia de instructor hipic, stabilindu-se la Leningrad unde cei doi s-au cunoscut şi căsătorit în 1934. La scurt timp s-a născut unicul lor copil. (more…)

Siberia dus-întors, de Levon Harutiunian

”Siberia dus-întors”, de Levon Harutiunian Editura Meteor Publishing, Bucureşti, 2014 Experienţa lui Levon Harutiunian în Gulagul sovietic a fost foarte lungă, de nu mai puţin de unsprezece ani, între 1945 -1956. Armean, născut la Tiflis (vechiul nume al capitalei Georgiei, Tibilisi) în Imperiul Ţarist, la 14 august 1913, tatăl său provenind dintr-o familie armeană din Erzerum, din Imperiul Otoman, dar implicat în mişcarea naţionalistă armeană, asistând la ocuparea Georgiei de către trupele bolşevice, Levon Harutiunian şi familia sa au fugit dintr-o Rusie cuprinsă de războiul civil. Mai întâi tatăl său a ajuns la Constantinopol şi, la scurt timp, a reuşit să-şi aducă şi familia. Levon îşi aduce aminte abundenţă culinară din capitală turcă, fapt ce a frapat un copil care fugea de raiul bolşevic în plină constituire. Tatăl sau a preferat să ia vaporul până la Galaţi şi apoi trenul până la Bucureşti, probabil pentru că România găzduia deja o comunitate armeană importantă, dar şi pentru că România i s-a părut o oază de linişte într-un ocean de instabilitate şi războaie civile care au marcat regiunea după sfârşitul Primului Război Mondial. (more…)