Literatura romaneasca

Fairia – o lume îndepărtată, de Radu Pavel Gheo

„Fairia – o lume îndepărtată”, de Radu Pavel Gheo Editura Polirom, Colecția Top 10+, Iași, 2016 Ediție revizuită, prefață de O. Nimigean Moto: ”Mi-am amintit de parfumul incitant de fiară tânără, de ochii verzi care-mi chinuiseră visul, și mi-am zis că lumea asta se arăta prea complicată pentru un biet astronaut de viță pământeană. Voiam să dorm.” (pag. 70) Am prima ediție a cărții lui Radu Pavel Gheo undeva prin bibliotecă, dar am ratat-o până acum. Abia după reeditarea acesteia în Colecția Top 10+ m-am hotărât să o citesc și cumva regret că nu am făcut-o mai demult. Asta pentru că ”Fairia – o lume îndepărtată” este un roman construit foarte bine, este un basm frumos, care are meritul să atragă deopotrivă și copiii (este și normal, de vreme ce este un basm, un roman de aventuri), dar și adulții, cei care își doresc din când în când să își trezească la viață imaginația din copilărie, acea perioadă în care sunt lipsiți de responsabilitățile de mai târziu și mai predispuși la visare. (mai mult…)

Imperiul fetelor bătrâne, de Liliana Corobca

”Imperiul fetelor bătrâne”, de Liliana Corobca Roman sentimental Editura Cartea Românească, București, 2015, 192 p. O personalitate probă, dominată de acribie, a cercetătoarei în arhive ale exilului sau ale comunismului, este dublată de o prozatoare și ironică și serioasă, aflată actualmente la al patrulea roman, inventariind pe mai departe toposul Basarabiei. Redactat începând cu 2005, după propriile mărturisiri, și publicat 10 ani mai târziu, Imperiul fetelor bătrâne, este o poveste alcătuită din două părți: prima, sub un motto din Kirkegaard (exact Jurnalul seducătorului) cumulează o serie de impresii ale studentei Rafira Sic despre căminul basarabean de fete în care viețuiește. A doua este păzită de un motto din Cântarea cântărilor și este o explorare a două idei definitorii: lupta și feminitatea; alăturate, dau naștere unui Imperiu al fetelor bătrâne, cu istorie și mitologie; se reconturează dimensiunile mitice, cu Histria și Transhistria, cu Armata a XIV-a (aici nu mai e mitologie, e doar un divizion al Armatei Roșii staționat în Transnistria) și cu legende medievale despre prima conducătoare a Imperiului fetelor bătrâne (înființat în 1311), Glahira (deviere fonetică de la Rafira). (mai mult…)

Rădăcina de bucsau, de O. Nimigean

”Rădăcina de bucsau”, de O. Nimigean Editura Polirom, Colecția „Top 10 +”, Iași, 2016, 512 p. Rădăcina de bucsau (2010) romanul poetului O. Nimigean se află acum la o a doua ediție, într-o colecție populară; este un roman atroce, deliberat atroce, studiind fiziologia relaţiei mamă-fiu ca pretext pentru imagini în mare măsură fidele din România de azi. Imagini şi personaje ce par a fi nişte fotografii hiperrealiste, atunci cînd nu sînt retuşate: (mai mult…)

Un portret Gheorghe Crăciun: Scriitorul și Puterea sau despre puterea scriitorului; Compunere cu paralele inegale

”Scriitorul și Puterea sau despre puterea scriitorului”, de Gheorghe Crăciun Editura Cartea Românească, București, 2015, 520 p. Ediție îngrijită de Carmen Mușat și Oana Crăciun, prefață de Caius Dobrescu Recenta serie de autor „Gheorghe Crăciun” de sub auspiciile Editurii Polirom, ce a urmat aducerii recente în atenție a unui roman luat din laboratorul scriitorului (Femei albastre, 2013), face un bilanț al unei opere de o conștiință artistică aparte, preocupată în primul rând de „cum se zice”, de teorie, de motivație, și în al doilea rând de alte ocurențe. Prozator cu două romane publicate în întunecații ani 1980, Gheorghe Crăciun va deveni rapid, după 1990, un lider al intelectualilor brașoveni, fondator al Filologiei din Brașov, unde va fi profesor universitar, scriind, experimentând permanent, dând la iveală enormele sale proiecte pe care le îndeplinește cu ușurință, teoretizând, organizând, implicându-se în publicistica timpului și, în același timp, păstrându-și întreaga ființă în literatura propriu-zisă. De fapt, un continuum care nu poate fi disipat. (mai mult…)

Două debuturi și o reluare: Andrei Crăciun, Alex Pițigoi, Kiki Vasilescu

”Pălăria albastră și alte povestiri”, de Andrei Crăciun Editura Herg Benet, București, 2015, 184 p. Profilul jurnalistului Andrei Crăciun, care face acum primul pas spre ficțiune, este foarte clar din primele pagini ale volumului, pagini de prezentare: „Sunt suma celor pe care i-am întâlnit, chiar și a celor cărora le-am tăcut. Trăiesc viața, deși e deșertăciune, și o știu, am văzut-o pe străzile secundare din Edinburgh, în cârciumile din Budapesta și în bordelurile din Amsterdam, în berăriile din Santiago și în cartierele bogaților din Lima, în restaurantele austere din Minsk și într-un local cu specific etiopian din Bruxelles, în ploaia londoneză și în căldura eternă din Tenerife, în metroul din Madrid și pe stadioanele părăsite din Efes, în Barcelona și Palestina, în portbagajul mașinii care m-a dus în Transnistria, în cafenelele Parisului și în nopțile de la Roma (...)” (mai mult…)

Neverland, de Radu Găvan

”Neverland”, de Radu Găvan Editura Herg Benet, București, 2015 Moto: ”O privesc și dragostea îmi țâșnește prin toți porii și o cuprinde, o dragoste disperată care o strânge cu putere la piept și îi spune că totul o să fie bine.” (pag. 59) Am scris despre ”Exorcizat”, romanul de debut al lui Radu Găvan, acum aproape un an. Pentru un debut, mi s-a părut un roman foarte puternic și actual, unul care îți rămâne în minte mult timp și despre care auzi tot timpul vorbindu-se lucruri bune. Peste toate acestea, sunt de admirat și eforturile autorului de a se promova în mediul online, atât prin intermediul blogurilor, cât și prin cel al rețelelor de socializare, un lucru esențial, de care puțini scriitori contemporani și-au dat seama, și mai puțini l-au realizat. Acestea au fost doar câteva dintre motivele pentru care am așteptat și am citit rapid a doua apariție a lui Radu Găvan, ”Neverland”. (mai mult…)

Varză, de Beatris Serediuc

”Varză”, de Beatris Serediuc Editura Adenium, Iași, 2013, 312 p. Trei povești, un tărâm magic (Timișoara) și conexiuni complexe între cele trei vieți, care îl au în centru pe interlopul Luigi Popârlan, cel care aduce moartea. Cu exotism, suspans și un cinism bine temperat în autoironie, nu atât intriga impresionează în acest roman, cât stilul. Partea I, „Regina Underground pășește peste frânghii”, arată printr-o serie de scrisori probabil neajunse la destinatar pasiunea Sânzianei Popescu, poetă autentică, pentru Luigi. Este o poveste despre limitele minții umane, ale capacității ei de a imagina, de a crea o realitate, printr-un delir de natură poetic-suprarealistă, din care poate fi dat un exemplu despre distrugerea așteptărilor comode: „Alo, Gara de Nord? Da, vă rog. Am pierdut o păpușă Barbie pe șine și trenul o să-i taie capul, vă sugerez să mâncați orez la cină azi, e parastas. Vin și Ken-ii, tații, fiii și gagiii fără de cusir, all the single ladies, alegeți, problema e că toți Ken-ii arată la fel și au rictusul întins pe fața de gumă. Nu-i nimic, zic femeile, noi vrem numai un bărbat bun, să stea pe lângă casă, să pună jaluzelele, să aibă grijă de robineți și să ducă mașina la mecanic”. (mai mult…)

Celălalt Simion, de Petru Cimpoeșu

”Celălalt Simion”, de Petru Cimpoeșu Editura Polirom, Colecția „Fiction Ltd”, Iași, 2015, 232 p. Cel mai recent roman al lui Petru Cimpoeșu are o intrigă simplă: câțiva moldoveni întreprinzători (dar aflați cam în șomaj sau la pensie medicală, obținută cu pile), de prin Bacău, sunt atrași într-o afacere-paravan de spălare a banilor prin inscripționarea unui nr. de telefon cu taxă specială („Indisciplinat în trafic? Sunați la...”) pe mașini care circulau astfel încât numărul cu pricina să fie apelat cât mai des. (mai mult…)

Despre excentrici: Trilogia Corso, de Daniel Vighi

”Trilogia Corso”, de Daniel Vighi Editura Cartea Românească, București, 2015, 592 p. Lumea văzută prin retina excentricului este definiția romanului pe care o susține dintotdeauna Daniel Vighi; iar lumea este Timișoara, cu corso-ul ei, cu mahalalele și oamenii ei, urmăriți de-a lungul unei jumătăți și mai bine de secol, din epoca anilor 1950 până aproape de prezent. Uneori destine se intersectează, dar pe autor îl preocupă o cronică a Banatului, marele fundal, așa cum o demonstrează diferitele bucăți ce compun această frescă, publicate în forme identice sau apropiate celei din volum, în presa literară din ultimii 5-6 ani. Oricum, compoziția multietnică nu poate fi pusă la îndoială: șvabi, comuniști, Grup Etnic German, secte creștine (năzăricușii, sâmbătari de ziua a șaptea), confesiuni creștine (baptiști, uniați, uniți), ordine religioase (minoriți sau popi negri), în fine maghiari, români, graiuri. (mai mult…)

Oameni de treabă, de Mugur Burcescu

”Oameni de treabă”, de Mugur Burcescu Editura Casa de Pariuri Literare, Seria „Proză”, Colecția „Prezent”, 2014, 330 p. Literatura scrisă de profesorii de română se recunoaște, în general, prin diferite puneri în abis; acțiunea sau anumite detalii ale personajelor raportează lumea ficțiunii la universul total al catedrei, al liceului sau școlii, așa cum se întâmplă în romane scrise de Dumitrița Stoica (Nu mă atinge, 2011) sau Adrian Costache (Trilogia de la Sf. Sava, 2011). (mai mult…)