Literatura romaneasca

Un portret Gheorghe Crăciun: Scriitorul și Puterea sau despre puterea scriitorului; Compunere cu paralele inegale

”Scriitorul și Puterea sau despre puterea scriitorului”, de Gheorghe Crăciun Editura Cartea Românească, București, 2015, 520 p. Ediție îngrijită de Carmen Mușat și Oana Crăciun, prefață de Caius Dobrescu Recenta serie de autor „Gheorghe Crăciun” de sub auspiciile Editurii Polirom, ce a urmat aducerii recente în atenție a unui roman luat din laboratorul scriitorului (Femei albastre, 2013), face un bilanț al unei opere de o conștiință artistică aparte, preocupată în primul rând de „cum se zice”, de teorie, de motivație, și în al doilea rând de alte ocurențe. Prozator cu două romane publicate în întunecații ani 1980, Gheorghe Crăciun va deveni rapid, după 1990, un lider al intelectualilor brașoveni, fondator al Filologiei din Brașov, unde va fi profesor universitar, scriind, experimentând permanent, dând la iveală enormele sale proiecte pe care le îndeplinește cu ușurință, teoretizând, organizând, implicându-se în publicistica timpului și, în același timp, păstrându-și întreaga ființă în literatura propriu-zisă. De fapt, un continuum care nu poate fi disipat. (mai mult…)

Două debuturi și o reluare: Andrei Crăciun, Alex Pițigoi, Kiki Vasilescu

”Pălăria albastră și alte povestiri”, de Andrei Crăciun Editura Herg Benet, București, 2015, 184 p. Profilul jurnalistului Andrei Crăciun, care face acum primul pas spre ficțiune, este foarte clar din primele pagini ale volumului, pagini de prezentare: „Sunt suma celor pe care i-am întâlnit, chiar și a celor cărora le-am tăcut. Trăiesc viața, deși e deșertăciune, și o știu, am văzut-o pe străzile secundare din Edinburgh, în cârciumile din Budapesta și în bordelurile din Amsterdam, în berăriile din Santiago și în cartierele bogaților din Lima, în restaurantele austere din Minsk și într-un local cu specific etiopian din Bruxelles, în ploaia londoneză și în căldura eternă din Tenerife, în metroul din Madrid și pe stadioanele părăsite din Efes, în Barcelona și Palestina, în portbagajul mașinii care m-a dus în Transnistria, în cafenelele Parisului și în nopțile de la Roma (...)” (mai mult…)

Neverland, de Radu Găvan

”Neverland”, de Radu Găvan Editura Herg Benet, București, 2015 Moto: ”O privesc și dragostea îmi țâșnește prin toți porii și o cuprinde, o dragoste disperată care o strânge cu putere la piept și îi spune că totul o să fie bine.” (pag. 59) Am scris despre ”Exorcizat”, romanul de debut al lui Radu Găvan, acum aproape un an. Pentru un debut, mi s-a părut un roman foarte puternic și actual, unul care îți rămâne în minte mult timp și despre care auzi tot timpul vorbindu-se lucruri bune. Peste toate acestea, sunt de admirat și eforturile autorului de a se promova în mediul online, atât prin intermediul blogurilor, cât și prin cel al rețelelor de socializare, un lucru esențial, de care puțini scriitori contemporani și-au dat seama, și mai puțini l-au realizat. Acestea au fost doar câteva dintre motivele pentru care am așteptat și am citit rapid a doua apariție a lui Radu Găvan, ”Neverland”. (mai mult…)

Varză, de Beatris Serediuc

”Varză”, de Beatris Serediuc Editura Adenium, Iași, 2013, 312 p. Trei povești, un tărâm magic (Timișoara) și conexiuni complexe între cele trei vieți, care îl au în centru pe interlopul Luigi Popârlan, cel care aduce moartea. Cu exotism, suspans și un cinism bine temperat în autoironie, nu atât intriga impresionează în acest roman, cât stilul. Partea I, „Regina Underground pășește peste frânghii”, arată printr-o serie de scrisori probabil neajunse la destinatar pasiunea Sânzianei Popescu, poetă autentică, pentru Luigi. Este o poveste despre limitele minții umane, ale capacității ei de a imagina, de a crea o realitate, printr-un delir de natură poetic-suprarealistă, din care poate fi dat un exemplu despre distrugerea așteptărilor comode: „Alo, Gara de Nord? Da, vă rog. Am pierdut o păpușă Barbie pe șine și trenul o să-i taie capul, vă sugerez să mâncați orez la cină azi, e parastas. Vin și Ken-ii, tații, fiii și gagiii fără de cusir, all the single ladies, alegeți, problema e că toți Ken-ii arată la fel și au rictusul întins pe fața de gumă. Nu-i nimic, zic femeile, noi vrem numai un bărbat bun, să stea pe lângă casă, să pună jaluzelele, să aibă grijă de robineți și să ducă mașina la mecanic”. (mai mult…)

Celălalt Simion, de Petru Cimpoeșu

”Celălalt Simion”, de Petru Cimpoeșu Editura Polirom, Colecția „Fiction Ltd”, Iași, 2015, 232 p. Cel mai recent roman al lui Petru Cimpoeșu are o intrigă simplă: câțiva moldoveni întreprinzători (dar aflați cam în șomaj sau la pensie medicală, obținută cu pile), de prin Bacău, sunt atrași într-o afacere-paravan de spălare a banilor prin inscripționarea unui nr. de telefon cu taxă specială („Indisciplinat în trafic? Sunați la...”) pe mașini care circulau astfel încât numărul cu pricina să fie apelat cât mai des. (mai mult…)

Despre excentrici: Trilogia Corso, de Daniel Vighi

”Trilogia Corso”, de Daniel Vighi Editura Cartea Românească, București, 2015, 592 p. Lumea văzută prin retina excentricului este definiția romanului pe care o susține dintotdeauna Daniel Vighi; iar lumea este Timișoara, cu corso-ul ei, cu mahalalele și oamenii ei, urmăriți de-a lungul unei jumătăți și mai bine de secol, din epoca anilor 1950 până aproape de prezent. Uneori destine se intersectează, dar pe autor îl preocupă o cronică a Banatului, marele fundal, așa cum o demonstrează diferitele bucăți ce compun această frescă, publicate în forme identice sau apropiate celei din volum, în presa literară din ultimii 5-6 ani. Oricum, compoziția multietnică nu poate fi pusă la îndoială: șvabi, comuniști, Grup Etnic German, secte creștine (năzăricușii, sâmbătari de ziua a șaptea), confesiuni creștine (baptiști, uniați, uniți), ordine religioase (minoriți sau popi negri), în fine maghiari, români, graiuri. (mai mult…)

Oameni de treabă, de Mugur Burcescu

”Oameni de treabă”, de Mugur Burcescu Editura Casa de Pariuri Literare, Seria „Proză”, Colecția „Prezent”, 2014, 330 p. Literatura scrisă de profesorii de română se recunoaște, în general, prin diferite puneri în abis; acțiunea sau anumite detalii ale personajelor raportează lumea ficțiunii la universul total al catedrei, al liceului sau școlii, așa cum se întâmplă în romane scrise de Dumitrița Stoica (Nu mă atinge, 2011) sau Adrian Costache (Trilogia de la Sf. Sava, 2011). (mai mult…)

Portretul artistului ca fumător: Războiul Mondial al Fumătorilor, de Marin Mălaicu-Hondrari

”Războiul Mondial al Fumătorilor”, de Marin Mălaicu-Hondrari Editura Polirom, Colecția „Ego. Proză”, Iași, 2015, 200 p. O mitologie a țigărilor, ticuri și invocații despre lumea țigărilor din acest miniroman de extracție proustiană este cel mai recent pariu al lui Marin Mălaicu-Hondrari; nu lipsesc colecția de pachete de țigări, mărcile lor de acum și de altădată, credințe precum aceea că unele țigări românești au filtrul din hârtie higienică, iar cele din „străinătate”, din păr de cămilă și altele de felul acesta. Implicarea este totală: persuasiv, într-o anchetă din Dilemateca lui 2013, autorul declara: „jos sănătatea, sus viciile!” (mai mult…)

Tu n-ai trăit nimic, de Gabriel H. Decuble

”Tu n-ai trăit nimic”, de Gabriel H. Decuble Editura Cartea Românească, București, 2014 O recenzie semnată de Viorica Răduță Tu n-ai trăit nimic, cu o copertă de excepție, m-a urmărit prin form(ul)a sa romanescă. Se pun în oglindă documente din dosarul de urmărire penală a tânărului acuzat de șantaj și trafic de droguri (în limbajul adecvat) versus mesajele electronice, comentariile de pe blog (în registrul stilistic autentic) ale adolescenului, ceea ce conduce la un efect de absurd, trăit în tortura zilnicelor noastre. Bogdan Alexandru Stănescu sesizează (pe coperta a IV-a) starea kafkiană a omului, cel situat ”în fața legii”. Insul este un tânăr, Emil, aparent liber, de fapt lepădat într-o acasă vidată de afecțiune și de posibilitatea comunicării, procurorii sunt nu doar lipsiți de profesionalism, dar și torționari actuali, iar reușita constă în simpla punere în comparație a mail-urilor, comentariilor adolescentului cu monstruoasa deformare din rechizitoriu sau dosar (unul care ar trebui să fie, dimpotrivă, mai aproape de dovezi). (mai mult…)

M J C, de Ion Iovan

”M J C”, de Ion Iovan Editura Polirom, Iași, 2015, 512 p. Rescrierea Ultimelor însemnări ale lui Mateiu Caragiale, însoţite de un inedit epistolar, precum şi indexul fiinţelor, lucrurilor şi întâmplărilor, apărut în 2008, aduce coerență unui material epic organizat anterior la modul unui dicționar / fișe de lectură, divizând substanța narativă în două mari părți: „O lume pentru Mateiu” și „Însemnările jubileului” – ultima rămânând neschimbată de la ediția precedentă, un imaginar jurnal al scriitorului în ultimul său an de viață 1935-1936. (mai mult…)