Literatura romaneasca

Fata din Nazaret, de Petru Popescu

Fata din Nazaret, de Petru Popescu Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2010 Traducere de Mihnea Gafiţa Ametitoare este cariera de scriitor a lui Petru Popescu, cariera intinsa deja in timp peste mai bine de patru decenii. Dupa ce debutase ca poet, isi face nume de romancier de mare succes la critica si public intre anii 1969 si 1974, anul in care paraseste Romania profitand de o invitatie la o universitate americana pentru a schimba destinul dar si limba de scriitor. Apucase sa publice cinci romane dintre care 'Prins' si 'Dulce ca mierea e glontul patriei' sunt dintre cele mai bune romane romanesti ale celei de-a doua jumatati a secolului trecut. Schimbarea de profil a scriitorului ajuns in America pare a fi o completa renastere nu numai intr-o limba noua dar si in genuri pe care Petru Popescu le asimileaza cu aviditate si le schimba cu o frecventa neobisnuita la alti scriitori. Scenarii cinematografice, carti despre vampiri, carti despre Holocaust si memorii personale si de familie sunt genuri pe care le incearca succesiv. In niciunul dintre ele nu a avut un succes fulminant, in niciunul nu a esuat total. (mai mult…)

Medgidia, oraşul de apoi, de Cristian Teodorescu -2-

“Medgidia, oraşul de apoi”, de Cristian Teodorescu Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2009 Puteti cumpara cartea acum, de pe Buybooks.ro. Lectura cartii lui Cristian Teodorescu ‘Medgidia, orasul de apoi’ mi-a adus imediat in minte ‘Cartea soaptelor’ a lui Varujan Vosganian. Cele doua carti aparute in ultimul an au multe elemente comune. Ambele sunt intitulate ‘romane’, dar structurile lor epice sunt fiecare in felul ei diferite de cea a romanului clasic, si se aproprie mai mult de un mozaic social si istoric cu o puternica nuanta autobiografica. Ambele carti isi plaseaza actiunea (cartea lui Teodorescu exclusiv, cea a lui Vosganian  in parte) in epoca istorica a tranzitiei din anii 40-50 de la dictatura dreptei nationaliste spre dictatura stalinista cu specific romanesc instaurata dupa 23 august 1944. In ambele carti apar ca personaje principale la dimensiuni aproape mitologice figurile bunicilor autorilor,  si in ambele carti unul dintre orasele in care nu se intampla nimic ale Romaniei devine un univers in care se intampla totul, o combinatie intre un microcosmos etnic si tipologic reprezentativ pentru intreaga Romanie si un spatiu nostalgic si formativ, in care fiecare autor in parte se maturizeaza sascultand povestile batranilor si isi construieste romanul mai tarziu punand pe hartie tragediile si comediile mai mici si mai mari ale istoriei. (mai mult…)

Medgidia, oraşul de apoi, de Cristian Teodorescu

“Medgidia, oraşul de apoi”, de Cristian Teodorescu Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2009   Fiecare dintre noi avem un loc de suflet, unde dorim mereu să ne întoarcem din punct de vedere fizic, dar în care se îmulţesc amintirile noastre povestite, unde am trăit întâmplări memorabile şi unde poate ne-am îndrăgostit, dacă nu de o persoană, măcar de nişte fapte şi peisaje. Poate fi Medgidia un astfel de loc? Pentru noi, cei din afară, Medgidia este doar o localitate, ale cărei urme le vedem doar pe indicatoarele rutiere aflate în drum spre mare, un oraş despre care sincer nu ştim nimic sau aproape nimic şi probabil la fel de necunoscut ca oraşele noastre de suflet. (mai mult…)

Viaţa începe vineri, de Ioana Pârvulescu

“Viaţa începe vineri”, de Ioana Pârvulescu Editura Humanitas Fiction, Bucureşti, 2009 Poti cumpăra cartea acum, de pe Tamada.ro. Aflat la a doua experienţă cu Ioana Pârvulescu, m-am regăsit şi cu acest roman într-o atmosferă romanţată a Bucureştilor sfârşitului de secol al XIX-lea. Precedenta întâlnire mi-a fost prilejuită de un audio-book, intitulat „În intimitatea secolului al XIX-lea”, pe care l-am ascultat de două ori şi unde am cunoscut o Românie frumoasă, fapte şi evenimente din perioada Regalităţii, personaje reale, cu un accent binemeritat asupra lui Carol I. Era totuşi o carte („vorbită”, în cazul meu) cu o preponderenţă documentară. „Viaţa începe vineri” continuă să păstreze locul de desfăşurare, timpul şi atmosfera unei epoci care este considerată printre cele mai frumoase din istoria ţării noastre: un timp al balurilor fastuoase, al franţuzisemelor şi costumelor de la Paris, al iubirilor din trăsuri sau de pe aleile Cişmigiului, al ziarelor Universul, Adevărul sau L’Independence Roumaine, al duelurilor dintre personalităţile ofensate sau ofuscate, ale începuturilor medicinii sau tehnicilor poliţieneşti moderne. (mai mult…)

Frumoasele străine, de Mircea Cărtărescu

“Frumoasele străine”, de Mircea Cărtărescu Editura Humanitas, Bucureşti, 2010 Mircea Cărtărescu se întoarce în acest an cu o nouă carte, la Editura Humanitas, care cuprinde trei povestiri apărute de-a lungul timpului, în foileton, în revista „Şapte seri” şi reunite acum într-un singur volum. Pentru mine, a reprezentat o întoarcere binevenită la un Cărtărescu ludic şi plin de umor, cel pe care îl întrezăream cu plăcere acum doar doi ani în volumul „De ce iubim femeile”. Am savurat cartea în doar câteva zile şi pot spune că este o apariţie de marcă în acest an trist, plin de oameni fără zâmbete, fără simţ al umorului şi fără dorinţă de a prinde ziua de mâine. Cărtărescu reuşeşte aici să te facă să zâmbeşti, să izbucneşti în râs fără nicio reţinere, indiferent de locul unde citeşti (metrou, tren, serviciu, parc etc.), pentru că dorinţa de a continua să citeşti, neputinţa de a lăsa cartea din mână sunt atât de puternice, încât îţi dai seama cu adevărat că este o carte extraordinară. (mai mult…)

Cartea şoaptelor, de Varujan Vosganian -2-

“Cartea şoaptelor”, de Varujan Vosganian Editura Polirom, Iaşi, 2009 Puteti cumpara cartea acum, de pe Cartepremium.ro. După recenzia foarte pertinentă a prietenului si editorului nostru, Dan Romaşcanu, despre această carte nu pot fi multe de spus. Depinde acum de fiecare cititor, cum a perceput cartea, în ce context, dacă o consideră o carte de memorii preluate de la strămoşi sau pur şi simplu un roman, astfel cum o subintitulează chiar autorul, în primele pagini. Este cartea unei etnii şi se poate discuta că este una dintre operele fundamentale ale armenilor de pretutindeni, reuşind să istorisească toate conflictele trăite de această populaţie, toată prigoana care s-a stârnit împotriva ei încă de dinaintea primului război mondial, în Imperiul Otoman, fără ca cineva, vreo mare putere, să oprească în vreun fel posibila dispariţiei a unui întreg popor. (mai mult…)

Cartea şoaptelor, de Varujan Vosganian

Cartea şoaptelor, de Varujan Vosganian Editura Polirom, Iaşi, 2009 Puteti cumpara cartea acum, de pe Cartepremium.ro. “Noi nu ne deosebim prin ceea ce suntem ci prin mortii pe care ii plangem” este motto-ul impresionantei carti a lui Varujan Vosganian, motto care pune de la inceput aceasta cronica a comunitatii armene din Romania sub semnul unei istorii traumatizante marcata de prezenta neintrerupta a mortii. Mai incolo in carte aflam despre ce fel de soapte este vorba: “In copilarie am trait intr-o lume a soaptelor. Ele se rosteau cu bagare de seama. Abia mai tarziu am aflat ca soapta are si alte intelesuri, cum ar fi tandretea sau rugaciunea.” Soaptele copilariei lui Vosganian sunt soaptele fricii de urechile vecinilor sau ale informatorilor, sunt soaptele care transmit o istorie prea cumplita pentru a fi povestita cu voce tare, sunt soaptele pe care mortii le trimit marturie de pe celelalte taramuri. Scriitorul care este la o generatie sau doua dupa majoritatea eroilor cartii aduna informatiile ca un cronicar predestinat (in capitolele finale aflam si care este simbolul acestei predestinari) se considera a fi un cronicar al unor timpuri si a unui popor care nu a avut o modalitate de expresie a suferintelor sale istorice. (mai mult…)

Viata incepe vineri, de Ioana Parvulescu

Viata incepe vineri, de Ioana Parvulescu Editura Humanitas, Bucuresti, 2009 Asa s-a intamplat sa fie! Si poate nu intamplator! De pe masuta mea fermecata, pe care cartile asteapta linistite sa le vina randul si drumul catre mintea si sufletul meu, dupa „Jocul Ingerului” a lui Carlos Ruiz Zafon, am luat „Viata incepe vineri” a Ioanei Parvulescu. Ambele le-am cumparat de la Carturesti, cu putin inainte de Craciun si asa a fost sa fie, ambele reflecta – fiecare in felul sau – truda de a scrie a celui aplecat asupra coalei albe de hartie si ambele reflecta notiunea de timp si mai ales de timp istoric. Ca o veche iubitoare a Bucurestiului, a istoriei si istorisirilor sale, a imaginilor pastrate in vechile fotografii de epoca ale familiei mele, a povestilor oamenilor de seama ce i-au strabatut strazile si parcurilor si s-au oprit osteniti la masutele cafenelelor si ale cofetariilor renumite, am avut un sentiment de piosenie deschizand paginile acestei carti, stiind-o si pe autoare drept o indragostita de timpurile trecute. (mai mult…)

Despre Mihail Sebastian şi “Oraşul cu salcâmi”

“Oraşul cu salcâmi”, de Mihail Sebastian Editura Blassco-Lucman, Bucureşti, 2004Moto: „Părea că începe un timp nou. Nu era numai un ocol al unei iubiri, care revenea din amintiri şi din obişnuinţe, din legături uitate şi vechi, dar persistente şi vii încă. Nu. Era curios cum în acele prime zile de dragoste subită, în îmbrăţişările lor, în cuvintele lor rare, în privirile lor întâmplătoare, nu regăseau nimic din fosta lor pasiune, nici măcar gustul depărtat pe care îl păstrează sărutările vechi. Nu se recunoşteau şi bucuria lor era amestecată cu un sentiment de continuă mirare.” Cu ceva timp în urmă, Dragoş ne trimitea o leapşă despre Mihail Sebastian, căreia îi răspundem acum şi, cu această ocazie, ne cerem scuze pentru întârziere. El întreba atunci următoarele: „dacă ar fi să spuneţi ce înseamnă Mihail Sebastian  pentru voi, ce-aţi spune?” (mai mult…)