Literatura romaneasca

Dragostea, chiar ea, de Corina Sabău

”Dragostea, chiar ea”, de Corina Sabău Editura Polirom, Colecţia Ego Proză, Iași, 2012 Moto: ”Cine ar fi crezut că se vor mai îndrăgosti la vârsta asta, că vor mai iubi vreodată cum iubesc acum?! Ce naivi au fost crezând că vor putea uita momentele petrecute lângă peretele verde!” Nu am citit precedentul roman al Corinei Sabău, ba chiar nu am văzut realizarea ei în calitate de coscenaristă al filmului ”Toată lumea din familia noastră” (am lăsat această plăcere Deliei, care a scris recenzia pentru blogul nostru). ”Dragostea, chiar ea” este, așadar, prima întâlnire cu universul imaginat de Corina Sabău și pot spune că mă aflu din nou în fața unui nou tânăr scriitor român care îmi face o surpriză plăcută: un roman echilibrat, bine balansat între patru personaje principale (din care două au fost înfățișate și analizate mai în adâncimea propriului psihic, astfel cum a dorit de altfel și autoarea), o critică fină a societății de consum contemporane, care oferă prea puține șanse oamenilor la o viață mai bună, inclusiv în privința iubirii pentru cei din jur. (mai mult…)

Zilele regelui, de Filip Florian – 2

Zilele regelui, de Filip Florian Editura Polirom, Colectia Fiction Ltd, Iasi, 2008 In Zilele Regelui, Filip Florian abordeaza o perioada din istoria Romaniei care este aproape Terra incognita. Este vorba despre perioada venirii in tara a principelui strain Karl Ludwig de Hohenzollern si despre anii in care Romania incepe procesul de modernizare accelerata, de transformare a structurilor sociale si creare a celor politice impreuna cu institutiile statului modern in devenire. Este o perioada nu numai de mari schimbari, ci si de mari pasiuni, de conflicte politice, de clasa si personale, ale caror intensitate a facut ca multa vreme abordarea epocii sa fie dificila si pentru istorici, nu numai pentru scriitori. Principele insusi in carne si oase si cu slabiciunile sale trupesti si omenesti este personaj al cartii, dar dimensiunea sa istorica domina intreaga naratiune. Pe de o parte, avem de a face cu locotenentul prusac pe care concursul de imprejurari il aduce pe tronul principatelor in partea opusa (geografic, cultural) a Europei decat cea a nasterii sale, cu dilemele, nesiguranta, timiditatea si durerile sale de dinti, pe de alta parte, el este Principele care declanseaza imensele schimbari ale perioadei in care se desfasoara actiunea cartii. (mai mult…)

Adulter cu smochine şi pescăruşi, de Adrian Cioroianu

Adulter cu smochine şi pescăruşi, de Adrian Cioroianu Editura Curtea Veche, București, 2012 După ce a publicat volume precum ”Geopolitica Matrioşkăi” sau “Epoca de aur a incertitudinii” – pe care le-am citit dintr-o sorbire, fiind deopotrivă pasionante ca subiect şi plăcute ca stil de redactare  – fostul ministru de externe şi actualul decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti a hotărât să-şi surprindă cititorii şi a scris o primă carte de ficţiune. De surprins i-a surprins, dar dacă romanul său i-a şi prins rămâne de văzut … Cartea nu are nicio tangenţă cu politica – externă ori internă – sau cu istoria. ”Adulter cu smochine şi pescăruşi” spune o poveste mediteraneeană în care, după cum scrie chiar autorul, „marea este singurul personaj al cărţii care există cu adevărat”. Marea, cu  plaja şi soarele de rigoare... Există în roman şi o iniţial promiţătoare intrigă poliţistă (dispare fata de la recepţia vilei cu nume ciudat la care stau protagoniştii şi apare un comisar de poliţie care demarează nişte cercetări destul de lipsite de orizont), ce se derulează în paralel cu povestea de iubire, dar care nu se dezvoltă într-o manieră care să ţină cititorul cu sufletul la gură. (mai mult…)

O fereastra intunecata, de Florin Irimia

O fereastra intunecata, de Florin Irimia Editura Polirom, Colecţia "Ego Proză", Iaşi, 2012 Din Cuvantul inainte al romanului 'O fereastra intunecata' semnat de Florin Irimia: 'Desi aceasta carte este o fictiune, nu toate evenimentele descrise in ea sunt fictionale. Mi-ar fi placut, de exemplu, sa  inventez pogromurile din 1941, din Bucuresti si din Iasi, dar si comunismul, cu mizerabila, nesfarsita tranzitie care i-a urmat, mi-ar fi placut sa nu simt in fiecare zi ca traiesc intr-o asemenea tara, imprevizibila, isterica, grosolana, ostila deopotriva tinerilor si batranilor, dispretuitoare cu cei mai multi dintre oamenii care au avut nesansa sa se nasca aici.  Din nefericire, toate aceste posibile "fictiuni" au devenit, rand pe rand, realitate, o realitate pe care unii insa, de-a lungul timpului, au tinut s-o prezinte drept fabulatie, sustinand ca anumite capitole ale ei n-au avut loc. Vine insa un moment  cand trebuie sa ne asumam trecutul asa cum a fost (pentru a ne putea asuma si prezentul asa cum este), fie ca ne face onoare sau nu. Acest moment trebuie sa fie acum.' (pag. 9) (mai mult…)

Mass Media Insider, de Tudor Calin Zarojanu

Mass Media Insider, de Tudor Calin Zarojanu Editura Polirom, Colecţia "Ego. Proză", Iaşi, 2012 'Am scris atit cit m-au tinut puterile despre breasla mea. Intre altele, am publicat in Romania Literara un articol de aproape doua pagini despre ce inseamna "A fi ziarist in Romania". Am spus acolo lucruri pe care, din cite stiu, nu le-a mai dezvaluit nimeni pe meleagurile dimbovitene. Am sustinut si sustin ca este profesia ai carei truditori au evoluat cel mai mult dupa 1989.' (pag. 213) Putem fi de acord cu ultima afirmatie sau putem argumenta ca multe alte profesiuni au trecut prin schimbari si mai radicale in ultimii 23 de ani, iar altele nici nu existau pe atunci, dar nu putem nega miezul de adevar in ceea ce priveste reinventarea profesiei de ziarist in conditiile libertatii subite a cuvantului traite de intreaga societate romaneasca, dar si a haosului social si economic de dupa 1989, ca sa nu mai vorbim de avansurile tehnologice pe care breasla le-a acumulat in aceasta perioada. Si in carte este evidenta schimbarea totala a vietii de ziarist, de la entuziasmul, improvizatia, invatatul din mers al meseriei la inceputul deceniului ultim al mileniului 2, la profesionalismul, accesul imediat la  informatie, dar si rutina combinata paradoxal cu instabilitatea locurilor de munca inscaunate pe la mijlocul primului deceniu al mileniului 3 cand se termina practic periplul de 15 ani al eroului real-inventat al cartii lui Tudor Calin Zarojanu. (mai mult…)

101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă, de Eugen Istodor

„101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă”, de Eugen Istodor Editura Polirom, Iaşi, 2012 Moto: ”101 cărţi? Fiindcă n-avem 1.001.” (Eugen Istodor) Nu ştiu dacă aveam în literatura română o carte despre cele „101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă”, dar este sigur că pentru Eugen Istodor inspiraţia (şi abnegaţia de a citi atât de mult) a venit undeva din seria americană de succes despre „1001 cărţi de citit într-o viaţă” sau „1001 filme de văzut într-o viaţă”. Iar enumerarea poate continua. Nu numai inspiraţie este suficientă însă, ci şi impactul publicitar al titlului şi al conţinutului acestei cărţi: căci, ori de câte ori, un simplu internaut va căuta 101 cărţi sau 1001 cărţi, este posibil ca primul rezultat să fie chiar cartea lui Eugen Istodor. (mai mult…)

Sunt o babă comunistă!, de Dan Lungu

”Sunt o babă comunistă!”, de Dan Lungu Editura Polirom, Colecţia Top 10+, Iaşi, 2012 Moto:  „Ştii cum e hazul de necaz? Tu n-ai niciun chef, dar vine cineva şi te gâdilă cu forţa. Tu râzi, că n-ai încotro, dar asta nu înseamnă că nu mai poţi de fericire...” Sunt un admirator al noii generaţii a romancierilor români, iar printre cei mai valoroşi dintre aceştia se află şi Dan Lungu, chiar dacă mă aflu abia la al doilea roman al său, după „Cum să uiţi o femeie?” (carte asupra căreia voi reveni pe acest blog). Spun de la început că era nevoie şi de un astfel de roman: s-a scris îndeajuns despre perioada comunistă, dar insuficient despre oamenii care au supravieţuit acestuia şi care sunt gândurile lor acum, după ce au scăpat de acea perioadă grea şi ce părere au despre noua „orânduire”. Un asemenea personaj este Emilia Apostoae, eroina lui Dan Lungu, un personaj ce a trăit destul de bine înainte de 1989, chiar dacă nu a făcut parte din rândul autorităţilor şi care acum resimte masiv lipsa de resurse materiale. Nu se mai poate „descurca”. (mai mult…)

Pana la capatul liniei, de Petre Barbu

"Pana la capatul liniei", de Petre Barbu Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2012 In virtutea apetitului meu pentru proza scurta si a faptului ca l-am urmarit si il citesc pe Petre Barbu in presa, am ales acest volum de schite si nuvele, aparut la Cartea Romaneasca, o editura veche si prestigioasa. Si am descoperit in acest volum (din pacate singurul citit pana acum, dar imi voi corecta lipsa :) ) un prozator cu mare aplecare pentru problemele  primordiale ale umanitatii, proiectate asupra românului cel de toate zilele,  debusolat de schimbarile impuse de o democratie fragila  si inca cu ancore ruginite in lumea halucinanta a societatii “multilateral dezvoltate”, din care nu s-a extras in totalitate. Românul care dincolo de toate cele care i se intampla la nivelul modificarilor socio-politice, se confrunta intim cu schimbarile si experientele traumatizant-dureroase  ale pierderilor de nepierdut si greu de acceptat pentru orice om. (mai mult…)

Viata lui Kostas Venetis, de Octavian Soviany

Viata lui Kostas Venetis, de Octavian Soviany Editura Cartea Românească, Colecţie Proză, Iaşi, 2011 Cu ‘Viata lui Kostas Venetis’ (Cartea Romaneasca, 2011), Octavian Soviany da literaturii romane o carte nepereche. Cine ia in mana aceasta carte si se cufunda in lectura ei nu va putea ramana indiferent. De la primele pagini, este evident ca lumea si eroii imaginati de Soviany, stilul scrierii si atmosfera in care au loc povestirile intretesute care construiesc aceasta carte au o consistenta si o expresivitate neobisnuite. Unii cititori se vor simti poate respinsi de acest univers cu miasme de putrefactie si luciri de pacat si vor abandona repede lectura. Chiar si acestia nu vor putea uita cartea aceasta. Eroul care da numele cartii se naste in Grecia renascuta dupa eliberarea de sub dominatia turceasca, dar faptele eroilor independentei elene vor ramane pentru el in fundal si vor fi amintite doar ca un model de justete respins de insasi structura damnata a personajului. (mai mult…)

Ich bin ein Berliner, de Gabriel Andronache

Ich bin ein Berliner, de Gabriel Andronache Editura Herg Benet, Bucuresti, 2011 Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Herg Benet. Personajele cartii lui Gabriel Andronache se impart in doua categorii. O parte dintre ele, inclusiv eroul principal au nume generice, fie reprezentate printr-o simpla initiala kafkiana (eroul principal se numeste D.) sau prin pozitiile lor (Functionar, Sef, Director) in ierarhia Institutiei in care il gasim pe erou angajat la inceputul cartii. Institutia este ea insasi o alegorie a birocratiei eterne, care transcende timpurile si sistemele sociale, dar care pare a-si gasi locul cel mai firesc in Romania post-89. 'Supunerea prin inutilitate parea a fi politica de spalare a creierelor promovata de catre mai marii institutiei. Orice initiativa era inabusita in fasa. Fiecare idee pusa pe tapet de catre vreun functionar ratacit era analizata de seful sau direct, primind invariabil un raspuns negativ. Maniera de respingere diferea de la caz la caz. Cu cat ideea era mai revolutionara, cu atat functionarul care o emitea era izbit mai puternic de perete de catre plutonul inchizitorial format din cei zece Directori. In schimb, daca propunerea functionarului vadea semne de banalitate, nepunand in pericol stabilitatea aparatului de conducere, acesta era privit cu compasiune, luat usor de mana si evacuat din incapere cu amabilitatea care se manifesta de obicei fata de un individ cu mintile ratcite. Sistemul de cenzura al oricarei inovatii, a oricarei evadari din rutina, era foarte bine pus la punct si daduse rezultate de succes.' (pag. 21) (mai mult…)