Literatura romaneasca

Cimitirul, de Teleșpan

”Cimitirul”, de Teleșpan Editura Herg Benet, București, 2013 S-a intamplat intr-o zi sa-mi apara pe pagina de facebook, distribuita de nu mai stiu cine, o povestioara despre doi amici homosexuali, o baba moarta, o biserica si o noapte de priveghi, redactata intr-un stil plastic, direct, porcos de-a dreptul in punctele esentiale. Era genul de lectura cu prea multe cuvinte tari si scene socante pe care, in mod normal, as fi abandonat-o de la primele paragrafe. De data aceasta, insa, am savurat fiecare cuvintel, am ras de m-am strambat, mi-am socat prietenii distribuindu-le, la randul meu, fragmentul si insistand sa-l citeasca. (mai mult…)

Flori, fete, fițe sau băieți, de Cezar Pârlog

„Flori, fete, fițe sau băieți”, de Cezar Pârlog Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2014 Am primit cartea de debut a lui Cezar Pârlog cu o dedicație frumoasă din partea autorului și m-am apucat destul de repede de acest volum de proză scurtă. Nu știam aproape nimic despre autor, dar nici despre textele sale, așa că așteptările nu au fost mari, dar nici rezultatele din final. Cu mici excepții, pe care le voi exemplifica mai jos, textele nu au din păcate nici profunzime, nici mesaj și nu rămân peste timp în mintea unui cititor exersat. Cu alte cuvinte, majoritatea nu au miză, așa cum am încercat să spun pe scurt atunci când am prezentat cartea pe Facebook. (mai mult…)

America de peste pogrom, de Cătălin Mihuleac

”America de peste pogrom”, de Cătălin Mihuleac Editura Cartea Românească, București, 2014 In ceea ce banuiesc ca este o pseudo-prefata a cartii lui Catalin Mihuleac 'America de peste pogrom', aparuta la editura Cartea Romaneasca in 2014, eroina si presupusa comanditara a scrierii pe nume Suzy Berstein scrie: 'Nu stiu nici in ce masura romanul meu este unul catchy.' (pag. 7) O pot asigura pe doamna Suzy (fosta Sanziana de la Iasi) ca romanul este cat se poate de 'catchy'. Se poate citi intr-o noapte, se poate citi intr-un zbor de avion, se poate citi intr-o rasuflare si fara a-l lasa din mana. Meritul desigur este al scriitorului (tot iesean) Catalin Mihuleac, reporter, dramaturrg, povestitor in gama satirica, gama care nu lipseste nici in aceasta carte, populata de personaje care nu par sa ambitioneze prea tare in a depasi limitele stereotipului: romanca ajunsa la o varsta putin prea coapta, in care mariajul dar si parasirea Romaniei in vesnica tranzitie au devenit scopuri demne de aproape orice mijloace, americanii joviali dar superficiali si afoni cultural, evreii a caror inteligenta naturala si inventivitate par canalizate intr-o singura directie si anume sporirea conturilor in banca. (mai mult…)

Cutia cu maimuțe: Ion Buzu, Mircea Băduț, Adrian Voicu

„Cutia cu maimuțe” este o sintagmă de jargon jurnalistic, cu mai multe sensuri; unul dintre acestea se referă la dosarul sau locul ce cumulează texte „nici-nici”, care pot fi integrate într-un număr de revistă / ziar sau pot la fel de bine să nu fie selectate niciodată, nu se va simți prezența sau lipsa lor. Cumul de bizarerii, cred că, incidental, denumirea poate fi extinsă unor volume, în special de debut, ce inundă piața editorială nu prin tiraje, ci prin număr: diferite, dar, paradoxal, identice. ”3 ml de Konfidor”, de Ion Buzu Editura Casa de Pariuri Literare, seria „Poezie”, colecția „Opera Prima”, București, 2013, 64 p. Ion Buzu scrie o poezie ce nu se desprinde, la prima vedere, de faza anală observată de Freud și caracteristică copiilor de circa 2 ani: invocarea actului defecației; numai că poetul, aflat la primul volum, o face uneori în mod ironic, iar alteori nu: simplă aglomerare tematică. (mai mult…)

Bestiarul lui Marius Chivu: Sfîrșit de sezon

”Sfîrșit de sezon”, de Marius Chivu Editura Polirom, Colecția ”Fiction.Ltd”, Iași, 2014, 248 p. Marius Chivu știe perfect ce scrie. Volumul de povestiri Sfîrșit de sezon vine după ce o vreme considerabilă autorul a „prospectat” piața autohtonă de proză scurtă, rezultatul palpabil fiind antologia din 2013 Best of proza scurtă a anilor 2000, reuniune a 23 de autori din generația nouă, o resetare a literaturii ce va fi etalonul peste o vreme. După cum declara într-un interviu pentru filme-cărti.ro, Sfîrșitul de sezon poate însemna și un final dorit al criticii literare, pe care autorul o practică de mulți ani, un final pentru o existență pusă sub semnul reproșurilor, violente verbal și poate nu numai, pe larg exprimate într-un serial despre scrisorile pe care le primește criticul, serial ce culminează cu episodul sms-urilor și amenințărilor, descris într-un număr recent din Dilema veche. (mai mult…)

Fetița care se juca de-a Dumnezeu, de Dan Lungu

”Fetița care se juca de-a Dumnezeu”, de Dan Lungu Editura Polirom, Colecția ”Fiction. Ltd”, Iași, 2014 Moto: ”România e țara ta, parcă... Nu? E țara aia minunată unde vin minerii cu ciomegele când ieși la plimbare? Unde trebuie să dai șpagă la portar ca să te lase să intri să poți da șpagă la doctor? Mai bine mănânc la cantina săracilor decât să mă întorc...” Am mai discutat despre drama copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate atunci când am vorbit de romanul ”Kinderland” al Lilianei Corobca. Ei bine, unul dintre autorii mei preferați din literatura română contemporană, Dan Lungu, pleacă de la aceeași suferință pentru a realiza un roman realist, plecând de la această premisă, a lumii rămase în urmă după asumarea unei decizii foarte grele, aceea de a pleca pentru mai mulți ani într-un Occident care oferă mai mulți bani, deși șansele sunt tot puține. Să nu devenim prea saturați de acest subiect, însă. (mai mult…)

Identitatea (varianta Marius Daniel Popescu): Culorile rândunicii

”Culorile rândunicii”, de Marius Daniel Popescu Editura Polirom, Colecția „Biblioteca Polirom”, Seria „Actual”, Iași, 2014, 200 p. Traducere din limba franceza de Simona Modreanu Cine sunt eu? Cine ești tu? De unde vin? Încotro? Banal, la prima vedere, dar răspunsurile la aceste întrebări nu sunt oricând la îndemână. Cu atât mai puțin pentru Marius Daniel Popescu, scriitor român stabilit în Elveția de limbă franceză, scriitor pornit din anii 1980 ai României lui Ceaușescu și de imediat după către o altă lume; rezultatul este acest roman, ce completează imaginea căutării din Simfonia lupului (2007), cu un eu sufocat (și totuși în viață!) între o slujbă anostă (șofer de autobuz sau, în ficțiune, „lipitor de afișe”) și identitatea scriitoricească, între țara de dincolo (a părinților, a familiei) și cea de aici. (mai mult…)

Un american la Chișinău, de Dumitru Crudu

”Un american la Chișinău”, de Dumitru Crudu Editura Casa de Pariuri Literare, București, 2013 Romanul lui Dumitru Crudu mi-a adus ceva impresii amestecate. Pe de o parte, este un roman extrem de viu, foarte bine poziționat în realitate și cu personaje construite cu talent și reprezentând tiparele unor personalități ce populează România (și Moldova, dacă e să vorbim corect din punct de vedere politic). Pe de altă parte, cel puțin un personaj este neverosimil de naiv, cel puțin până la un anumit punct, lucru pe care, de altfel, l-am mărturisit autorului atunci când ne-am întâlnit la Festivalul Internațional de Literatură de la Iași. Pur și simplu, acel personaj mi s-a părut că nu poate exista, că este o metaforă produsă de către autor pentru a ne arunca din realitate, așa cum pare inspirat romanul, într-un fel de ficțiune dorită a fi impusă cititorului. (mai mult…)

Urâții, de Dorin Cozan

”Urâții”, de Dorin Cozan Editura Allfa, Colecția Strada Ficțiunii Contemporan, București, 2012, 120 pag. Dificultatea scrierii unei recenzii, după mine, nu stă în chipul în care îți reușește, într-o zi sau în alta, să răsucești cuvintele și să le faci să se așeze rânduri-rânduri, fără să fie nici ”goale”, și nici ”din coadă (...) să sune”, așa cum critica, cu niscai decenii în urmă, poetul. Eu consider că-mi este cel mai greu să fiu sinceră, în primul rând cu mine însămi, și mai apoi cu toți cei care citesc ce m-am ostenit eu să scriu (n. a. ”Osteneala” nu e nicidecum un lucru rău, ci prinde tare bine la casa omului!). (mai mult…)

Tu n-ai trăit nimic, de Gabriel H. Decuble

”Tu n-ai trăit nimic”, de Gabriel H. Decuble Editura Cartea Românească, București, 2014 Pentru un jurist, modalitatea în care este construită cartea lui Gabriel H. Decuble poate reprezenta un impuls important atunci când dorește să o citească. Imaginați-vă, cei care sunt cunoscători ai fenomenului, că vi se dă un dosar de urmărire penală pe mână și acest dosar, incriminatoriu pentru personajul principal, constituie însăși cartea. Un rechizitoriu, câteva documente strânse cap la cap, mesaje electronice urmărite și apoi puse pe hârtie, postări și comentarii de pe un blog, iată o premisă interesantă pentru o carte ce se anunța la fel. Un concept unic, care m-a determinat să las ordinea obișnuită a cărților citite de mine și să mă angrenez în ”Tu n-ai trăit nimic”. (mai mult…)