Literatura romaneasca

Cutia cu bătrâni, de Andrei Oișteanu

”Cutia cu bătrâni”, de Andrei Oișteanu Editura Polirom, Seria de Autor ”Andrei Oișteanu”, Iași, 2012 Prefață de Dan C. Mihăilescu Nu trebuie decât să privești coperta cărții pentru a realiza că te afli, ca cititor, la începutul unei altfel de aventuri. Biografia gornistului cu vertebră de delfin este un asamblaj de obiecte din colecția autorului Andrei Oișteanu, datând din 1978, perioadă în care au fost scrise și textele ce au dus la formarea cărții Cutia cu bătrâni, o suită de idei, mituri, legende ce împreună redau o față a lumii ce ne înconjoară și care trăiește printre noi sau prin noi, chiar și în sânul unei societăți avansate. Volumul de față se află la a treia editare, prima la Editura Meta, în 1995, a doua la Editura Cartea Românească, 2005, și ultima, dar nu cea din urmă sperăm, la Polirom, ediție care se bucură și de un dosar de presă. De-a lungul acestui traseu,  autorului i-a fost alături Dan C. Mihăilescu ale cărui gânduri pe marginea scrierii se află în prefață. Romanul de față este singular în cariera lui Oișteanu, el însuși afirmând în nota asupra ediției: În România literară, Ioana Pârvulescu constata că sunt mai talentat în domeniul eseului erudit decât în cel al ficțiunii și mă sfătuia să rămân la ceea ce mă pricep mai bine. I-am urmat sfatul înainte să mi-l fi dat. Din 1981, de când am terminat Cutia cu bătrâni, n-am mai scris proză. (more…)

3+1, de Bogdan Hrib

”3+1. Stelian Munteanu se întoarce”, de Bogdan Hrib Editura Tritonic, București, 2013 Câteva cuvinte despre micuța carte a lui Bogdan Hrib, pe care sincer nu l-am mai citit până acum, dar cele patru povestioare din ”3+1” mi-au stârnit interesul spre un autor interesant. Desigur, mi-ar fi plăcut ca cele patru proze foarte scurte să fie mai dezvoltate, iar cartea să nu fie una care să fie scrisă neapărat pentru a apărea un volum al autorului în anul ce tocmai a trecut. Așadar, pentru un împătimit de literatură românească care citește doar o cărțulie, ești cu siguranță prins între ciocan și nicovală: pe de o parte, mai vrei să încerci Bogdan Hrib, pe de altă parte, ești dezamăgit de prea puținele pagini. (more…)

Codrut Constantinescu

În labirint sunt umbre şi lumini, de Codruț Constantinescu

”În labirint sunt umbre şi lumini”, de Codruț Constantinescu Editura Vremea, București, 2011 Cel mai probabil cititorii noștri îl cunosc foarte bine pe Codruț Constantinescu, unul dintre membrii fondatori ai acestui blog cultural, dar și istoric și colaborator de seamă la mai multe reviste autohtone și, foarte important, autor al volumelor: Hai‑hui prin Occident (Premier, Ploiești, 2004), Studii irlandeze (Editura Institului European, Iași, 2006), Enervări sau despre bucuria de a trăi in România, în colaborare cu Mirel Banică (Editura Polirom, 2007), A trăi pentru a citi. Cărți, istorii, portrete (Editura Karta-graphic, Ploiești, 2008), În labirint sunt umbre şi lumini (Editura Vremea, București, 2011) și Mirajul Utopiei. Călătoriile în URSS: Între control și propagandă (Editura Vremea, București, 2013). (more…)

Săptămâna merelor coapte, de Su Anisa

”Săptămâna merelor coapte”, de Su Anisa Editura Vremea, București, 2012 O nouă carte de proză scurtă, din seria parcă prea lungă pe care am citit-o anul acesta. ”Săptămâna merelor coapte” este o carte apărută în anul 2012 la Editura Vremea și aparține unei prozatoare române despre care nu știm prea multe, Su Anisa (sau Alexandra Raluca Niculescu, pe numele ei adevărat). 28 de povestiri foarte diferite, atât ca întindere, cât și ca subiect, atingând pe rând subiecte sensibile precum dragostea, suferința, nostalgia, încrederea sau compasiunea, unele având de asemenea o alură de povestiri fantastice. (more…)

Escapada, de Lavinia Braniște

”Escapada”, de Lavinia Braniște Editura Polirom, Colecția ”Ego. Proză”, Iași, 2014 Traducere din limba engleză de Cătălina Antonia Stoenescu Ceea ce caracterizează proza scurtă a Laviniei Braniște este aparenta lipsă a unui final, a unei finalizări certe a acțiunii, astfel încât cititorul mai puțin atent să fie mulțumit. Este același gen de tipar pe care îl regăsim în acele filme de artă, ca să facem o paralelă cu cinematografia, în care totul este perfect, iar finalul este deschis, ambiguu. Aceasta determină adevărații spectatori să își pună întrebări mult timp după finalul filmului, iar spectatorii de duzină să fie nemulțumiți. În privința mea, mi-a plăcut faptul că fiecare povestire a autoarei m-a determinat să închid pentru moment cartea și să mă întreb: ”Oare ce s-a întâmplat cu personajele?” (more…)

Marile bucurii și marile tristeți, de Augustin Cupșa

”Marile bucurii și marile tristeți”, de Augustin Cupșa Editura Trei, București, 2013 Moto: ”Norocul și necazul te găsesc ele. Tu trebuie să îți vezi de treaba ta.” Frumoasă incursiune în sufletul uman ne înfățișează Augustin Cupșa în volumul său de proze scurte. Era să scriu chiar în ”sufletul uman românesc”, uitând că acesta este la fel oriunde, doar noi, unii, ignoranții îl cunoaștem doar pe cel românesc. Toți au mici bucurii sau mici tristeți și acestea sunt puse în fața cititorului în scene simple, care ilustrează viața obișnuită, fără ca personajele să își strigeîn gura mare problemele, fericirile sau suferințele, pentru că, nu-i așa?, după cum ne mărturisește chiar autorul într-una din proze, ”marile bucurii și marile tristeți nu se manifestă în public.” (more…)

Cum să faci primul milion, de Bogdan Costin

”Cum să faci primul milion”, de Bogdan Costin Editura Cartea Românească, București, 2013 Moto: ”Titlul e la mișto, doar ca să cumperi cartea. OK, or să fie niște sfaturi generale, corecte, dar tu va trebui să le adaptezi la viața ta și ele nu sunt nici pe departe infailibile. N-ai nicio garanție că aplicându-le vei reuși mare brânză. Dar nu așa stă treaba și cu toate cărțile motivaționale care promit succesul și fericirea în trei, șapte, zece, douăzeci sau cincizeci de sfaturi, trepte sau principii? Ei, cam așa e și cu cartea de față. Dacă ești deschis la minte, ai ce să înveți și din experiența mea.” Mi-a plăcut atât de mult această carte, încât am cel puțin patru pagini de citate pregătite pentru a le așterne printre rândurile acestei recenzii. Desigur, nu le voi folosi pe toate, dar mi s-a părut o carte ce surprinde atât de bine tarele societății românești, ale unei categorii prea mari a populației (cea adoratoare de emisiuni de la Antena 2 sau Kanal D, fostul Otv) sau măcar ale corporatiștilor, încât ar trebui să fie promovată și citită de către toți oamenii inteligenți pentru a vedea starea în care a fost îndobitocită de către mijloacele media națiunea noastră. (more…)

Morții Mă-tii, de un cristian

”Morții Mă-tii”, de un cristian Editura Casa de Pariuri Literare, București, 2012 Moto: ”Așa-s eu, când mi se pune pata. Cu cartea asta, la fel. Din momentul în care mi-am dat seama că nu pot să nu o scriu, am început-o. Și, la naiba, oricât am tras de ea și am lăsat-o să zacă, m-a păcălit și s-a scris singură. Trebuie să pun cumva capacul și să scot afară sicriul, ducă-se unde s-o duce, dar să nu mai țin mortul la vedere, să-l îngrop măcar într-un cimitir de cărți cartonate.” Am citit mai multe interviuri ale lui un cristian (Cristian Cosma, pentru cei care nu îi știu adevăratul nume), în care el declara că nu se consideră un scriitor. De altfel, afirmația aceasta se găsește și pe coperta a patra a cărții despre care vorbim azi. ”Morții mă-tii”, cartea apărută în 2012 și care a născut la rândul ei numeroase discuții, mai ales pe baza titlului ales, îi contrazice aceste declarații: un cristian este un scriitor, unul care se dovedește valoros și care poate fi confirmat cu siguranță dacă va continua ”povestirile” din acest volum. (more…)

Pata violetă, de Dan Miron

”Pata violetă”, de Dan Miron Editura Polirom, Colecția ”Ego. Proză”, Iași, 2013 Moto: ”Ah, fiul meu, de ce să lași trecutul să ți se împleticească în jurul gâtului ca o funie udă? Nu ți-am zis de atâtea ori că un adevărat negustor trebuie să trăiască în prezent dacă vrea să mai apuce ziua de mâine?” Un roman cu trei părți distincte, care ar fi putut fi, fără probleme, trei romane diferite (mai ales dacă privim lungimea acestora prin literatura română sau străină, în ultimul timp). Cu toate acestea, chiar dacă cele trei părți sunt distincte, această construcție nu deranjează deloc la lectură, iar Dan Miron te poartă prin fiecare povestire cu talent și te păstrează aproape de fiecare fir al narațiunii. Ceea ce nu e puțin lucru pentru un roman atât de complex și întins pe aproximativ de 400 de pagini. (more…)

Biblidioteca, de Mihail Vakulovski

”Biblidioteca (istorie)”, de Mihail Vakulovski Editura Casa de Pariuri Literare, București, 2012 Moto: ”în aceste câteva zile de lucru am dat gata juma’ din colecția scriitorilor tineri de la Polirom ș.a., dar n-ai timp să și scrii. bine că e, la sala de lectură, net. net kultura, blea.” Două cărți de la Editura Casa de Pariuri Literare, pe care le-am citit în ultimele săptămâni, mi-au readus în minte, cu plăcere, de timpurile și faptele din facultate. Prima dintre acestea este ”Biblidioteca” lui Mihail Vakulovski, o ”istorie” care se petrece de-a lungul a puține zile, dar pline de evenimente, în Biblioteca Județeană ”George Barițiu” din Brașov. Acolo unde, acum vreo 15 ani, îmi petreceam și eu zilele în sălile de lectură, în căutarea știrilor (nu aveam televizor în cămin, nu aveam bani de presă, așa că revistele și ziarele pe care le puteam răsfoi acolo erau o mană cerească), dar și pentru studiu adevărat (Internetul era abia la început, iar referatele le făceam prin studii îndelungate a principalelor cărți, manuale și reviste de drept). (more…)