Literatura romaneasca

Urâții, de Dorin Cozan

”Urâții”, de Dorin Cozan Editura Allfa, Colecția Strada Ficțiunii Contemporan, București, 2012, 120 pag. Dificultatea scrierii unei recenzii, după mine, nu stă în chipul în care îți reușește, într-o zi sau în alta, să răsucești cuvintele și să le faci să se așeze rânduri-rânduri, fără să fie nici ”goale”, și nici ”din coadă (...) să sune”, așa cum critica, cu niscai decenii în urmă, poetul. Eu consider că-mi este cel mai greu să fiu sinceră, în primul rând cu mine însămi, și mai apoi cu toți cei care citesc ce m-am ostenit eu să scriu (n. a. ”Osteneala” nu e nicidecum un lucru rău, ci prinde tare bine la casa omului!). (mai mult…)

Tu n-ai trăit nimic, de Gabriel H. Decuble

”Tu n-ai trăit nimic”, de Gabriel H. Decuble Editura Cartea Românească, București, 2014 Pentru un jurist, modalitatea în care este construită cartea lui Gabriel H. Decuble poate reprezenta un impuls important atunci când dorește să o citească. Imaginați-vă, cei care sunt cunoscători ai fenomenului, că vi se dă un dosar de urmărire penală pe mână și acest dosar, incriminatoriu pentru personajul principal, constituie însăși cartea. Un rechizitoriu, câteva documente strânse cap la cap, mesaje electronice urmărite și apoi puse pe hârtie, postări și comentarii de pe un blog, iată o premisă interesantă pentru o carte ce se anunța la fel. Un concept unic, care m-a determinat să las ordinea obișnuită a cărților citite de mine și să mă angrenez în ”Tu n-ai trăit nimic”. (mai mult…)

nymphette_dark99, de Cristina Nemerovschi

”nymphette_dark99”, de Cristina Nemerovschi Editura Herg Benet, Colecția CĂRȚILE ARVEN, București, 2013 (prima ediție) Am dorit să citesc nymphette_dark99 fiindcă auzisem, văzusem și, cu precădere, citisem despre Cristina Nemerovschi și succesul său autohton. Știam că există Sânge satanic, Pervertirea sau Ani cu alcool și sex. Ce nu știam este cărei sume de fapte i se datorează succesul deja menționat; sau, mai bine zis, nu cunoșteam proza tinerei scriitoare. După nymphette, un ”nickname” cum n-am mai văzut de mult (apuse sunt vremurile în care utilizam pseudonime în regatul online; aș putea spune că a trecut mai bine de un deceniu de la ultima intrare pe mIRC!), nu pot afirma nici pe departe că aș cunoaște sau înțelege întru totul (despre) ce scrie Cristina Nemerovschi. Cert este doar că lectura cărții având ca protagonistă o versiune amănunțit actualizată a Lolitei m-ar putea convinge să mai încerc una, două producții ale autoarei. (mai mult…)

Micul Chagall, de Renata Carageani

”Micul Chagall”, de Renata Carageani Editura Allfa, Colecția Strada Ficțiunii, București, 2013 Am observat că oamenii serioși nu citesc romane polițiste decât în adolescență sau în convalescență (...). De ce? Până la urmă, diferența dintre un roman bun și un roman polițist o face doar cadavrul...[1] Ceea ce mă clasifică drept om neserios. Prea bine. Parcă Brâncuși spunea că, atunci când încetăm să fim copii, am murit deja. Eu pot să subscriu la spusele autoarei, fiindcă știu multă lume care strâmba mai demult din nas când descoperea în lista mea de preferințe literare nume precum Agatha Christie sau P. D. James. Nu pricepeam de ce. Pe lângă logica inegalabilă și gândirea ireproșabilă, marea doamnă a literaturii polițiste a scris fraze savuroase și a creat portrete nemuritoare, descriind o anumită categorie a societății rurale englezești ca nimeni altul. (mai mult…)

Partea dreaptă a capului, de Dragoș Ghițulete

”Partea dreaptă a capului”, de Dragoș Ghițulete Editura Cartea Românească, București, 2014 ”Arta de a ierta, căci e o artă, dragul meu, se dobândește cu greu. Trebuie voință și înțelegere pentru că albul nu e întotdeauna alb și nici negrul, negru. Depinde în ce perioadă a istoriei ești. Depinde cum te prinde istoria și cum te joacă. Uneori te lasă, alteori te întoarce pe toate părțile.” Durerile de cap sunt îngrozitoare. Ai o menghină care îți strânge craniul și te eliberează fix înainte să îți pârâie oasele. De obicei, un antinevralgic te salvează. Ce faci însă când durerea este incurabilă? (mai mult…)

Smintiții, de Dan Bălănescu

”Smintiții”, de Dan Bălănescu Editura Allfa, Colecția Strada Ficțiunii Contemporan, București, 2012 219 pagini – 21 capitole :) Ori la bal, ori la spital. Era o sintagmă des folosită pe când mă jucam încă ”în fața blocului” cu alții de seama mea, făcând săgeți de hârtie cărora le umezeam vârful, le vâram în tuburi de plastic și le suflam în direcția inamicilor, fie ei alți puști, vecini de la alte scări, sau pisici naive. Pare să fie un comentariu potrivit și pentru cartea lui Dan Bălănescu; o carte despre – citez din titlu! – smintiți. Aici se cade, consider eu, o scurtă deviere de la subiect. Întrebarea mea nu este ”Cine sunt smintiții?”, ci ce sunt ei. Fiindcă sminteală nu înseamnă, neapărat, nebunie. Nici măcar aiureală. În trecut, un lucru smintit era un lucru greșit, făcut anapoda. - Unde-i ciubărul cu lapte? – Nu știi că l-a smintit vaca acu-s două seri?! Cam așa. (mai mult…)

Învățăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său Zăhărel, de Marilena Dumitrescu

”Învățăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său Zăhărel”, de Marilena Dumitrescu Editura Zip, Colecția Tact, București, 2012 Moto: ”Atunci, mă duc să-l prinz. Vede el pe dracu’ când o să dea ochii cu mine. Pă ce, are el dreptul să-și bată joc de banii poporului? Doar poporul are dreptul să aleagă cine-și bate joc de banii lui, că d-aia se duce la vot.” (Pristanda) V-ați imaginat vreodată cum ar fi sunat ”sequel”-ul (că tot e un cuvânt la modă) capodoperei lui I.L.Caragiale, ”O scrisoare pierdută”? Ce au mai făcut personajele dramaturgului român peste 10 ani de la pierderea celebrei scrisori? Dacă scriitorul nu a mai făcut-o, poate pentru că atunci nu era la modă să învii personajele și situațiile, comercialul nu era în floare și vindea noul, a făcut-o de curând Marilena Dumitrescu într-o cărțulie apărută la Editura Zip, plăcută și inedită și, spun eu, nemeritat necunoscută. (mai mult…)

Câteva lucruri despre tine, de Florin Irimia

”Câteva lucruri despre tine”, de Florin Irimia Editura Polirom, Colecția ”Ego. Proză”, Iași, 2014 Moto: ”Ce experimentez eu e indiferența. O indiferență imensă față de tot ce se întâmplă în univers. La ce bun? E întrebarea dominantă. La ce bun să mă implic? De exemplu: la ce bun să-mi pară rău și să sufăr? La ce bun să iubesc, la ce bun să-mi pese de cineva, la ce bun să vreau ceva mai bun de la viață?” Ciudat este că am terminat această carte tocmai în dimineața în care Internetul vuia cu știrea sinuciderii lui Robin Williams, suferind, se pare, de depresie. Iată o paralelă interesantă, m-am gândit, cu personajul principal al cărții lui Florin Irimia, care este un bolnav depresiv, pus în fața unui doctor psihiatru (imaginar sau nu), pentru a-i povesti și a ne povesti viața, pentru a ne dezvăluie care este cauza pentru care el nu mai este un om normal, ci unul bântuit de angoase și care, cu inteligență, încearcă să supraviețuiască povestind. (mai mult…)

Laptele negru al mamei, de Cosmin Leucuța

”Laptele negru al mamei”, de Cosmin Leucuța Editura Adenium, Seria Punct RO Debut, Iași, 2013 Laptele negru al mamei sau o formă a lucrurilor ce vor veni, după ce au mai fost odată, dar noi eram prea proști să le observăm Așa își intitulează Cosmin Leucuța romanul său de debut, apărut la Editura Adenium în 2013, și sincer nu cred că ar fi putut sintetiza mai bine de atât cele 390 de pagini de plictiseală, mândrie, egoism, căutare, iubire, sex, luptă în zadar și din nou plictiseală. Cartea reprezintă când un strigăt dureros după o perioadă îndelungată de înăbușire a sentimentelor reale despre viață și despre natura umană, când o resemnare în fața circuitului de nepătruns a ceea ce reprezintă însăși viața. (mai mult…)

Abandonul calului negru, de Victor Alartes

”Abandonul calului negru”, de Victor Alartes Editura Aldo Press, București, 2011 Trebuie refăcut totul. Trebuie reorganizat totul în societatea asta. În ziua de azi, cei care au bani n-au timp și cei care au timp n-au bani. (Frédéric Beigbeder, Dragostea durează trei ani). Nu ar fi primul ce-și imaginează o societate utopică în care totul trebuie reorganizat pentru o mai bună conviețuire și de asemenea, nici ultimul căruia i s-ar demonstra că acesta reprezintă un demers irealizabil pentru că natura omenească nu poate fi combătută. Calul negru este de data aceasta personajul principal. Care este semnificația acestei piese strategice pe tabla jocului minții, și ce caută el pe arena luptelor politice, acolo unde se desfășoară acțiunea cărții intitulate romantic Abandonul calului negru? Autorul argumentează alegerea sa: (mai mult…)