Literatura romaneasca

Chiriaș la Cluj, de Marius Oliviu Iacob

”Chiriaș la Cluj. Fiziologii extrase dintr-un jurnal”, de Marius Oliviu Iacob Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016 Subintitulat ”Fiziologii extrase dintr-un jurnal”, scris de un blogger cultural, ”Chiriaș la Cluj” nu depășește condiția determinată de cele de mai sus. Chiar Marius Oliviu Iacob a recunoscut că primul său roman este destul de dezlânat, de vreme ce a luat câteva dintre extrasele dintr-un jurnal online, le-a legat cum a putut mai bine și apoi l-a scos pe piață pentru a vedea efectele, urmând ca ulterior să scoată cărți mai unitare și cu corecțiile de rigoare. (mai mult…)

În urmă nu mai e nimic, de Cosmin Perța

”În urmă nu mai e nimic”, de Cosmin Perța Editura Polirom, Colecția Ego. Proză, Iași, 2015 Debutat ca poet, Cosmin Perţa (n. 1982) a trecut la proză odată cu micul roman fantasy Întîmplări la marginea lumii (2007), urmat de volumele Două povestiri (2010), Teofil şi Cîinele de lemn (2012), Vizita (2013) şi romanul În urmă nu mai e nimic (2015). Am întors ultima pagină a cărții În urmă nu mai e nimic. Primul instinct a fost să reiau lectura, să aprofundez cuvintele pe care tocmai le storsesem de sevă, dar până la urmă am decis să iau o pauză, să răspund la întrebările ce apăruseră în mintea mea ca urmare a lecturii. Căci arta, spun unii, prinde viață atunci când opera artistului este trăită de către spectator. (mai mult…)

Povestiri cu înjurături, de Sorin Stoica

”Povestiri cu înjurături”, de Sorin Stoica Editura Casa de pariuri literare, București, 2017. 178 pagini. Mărturisesc că nu auzisem de Sorin Stoica, și i-am luat cartea fără vreun motiv anume. Nu speram nimic așa că am lăsat-o în așteptare, la baza unui teanc de volume între care un Iris Murdoch, un Lucian Boia, un Amos Oz. Nume, adică. Abia într-o duminică, când nu apar ziarele, am adus-o cu mine în parc. Am găsit o bancă la umbră, mi-am rezemat bicicleta de ea (la noi în cartier e voie) și m-am așezat cât am putut de comod (și asta e voie, un timp). După ce m-am săturat de privit în jur, am deschis cartea la întâmplare și am citit: (mai mult…)

Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac

”Vara în care mama a avut ochii verzi”, de Tatiana Țîbuleac Editura Cartier, Chișinău, 2017 Moto: ”De ce nu începuse mama să moară mai devreme?” (pag. 65) Un roman venit din Basarabia ar putea părea a fi o provocare și este, desigur, pentru cititorii care nu sunt obișnuiți nici măcar cu literatura română contemporană. Dar provocarea se dovedește a fi una plăcută, așa cum au fost pentru mine cam toate cărțile basarabenilor citite în ultimii ani. ”Vara în care mama a avut ochii verzi” este un roman neobișnuit, cu nuanțe suprarealiste și personaje puternice, deși la prima vedere ar putea părea tipologii obișnuite, fără să ofere altceva decât ceva rebeliune din partea copilului și clișee din partea tuturor. Dar doar la prima vedere. (mai mult…)

Legendele șefului de gară, de Adrian Petru Stepan

”Legendele șefului de gară”, de Adrian Petru Stepan Streamland (Editura Univers), 2017 Câteodată ai parte de cărți care conțin subiecte destul de incitante, cu elemente care pot trezi interesul oricărui cititor, dar care asamblate dau senzația de lucru nedus la capăt, de banalitate, de lipsa unei construcții sau a unei teme care să țintească un mesaj către potențialul cititor. Senzația aceasta s-a păstrat pe tot parcursul mini-romanului lui Adrian Petru Stepan, ”Legendele șefului de gară”, pe parcursul căruia am sperat la ceva neașteptat care să-l scoată din banalitate. Un final altfel, imprevizibil, nu e suficient. (mai mult…)

Între trecut și prezent: ”Nautilus”, de Ioana Bâldea Constantinescu

”Nautilus”, de Ioana Bâldea Constantinescu Editura Humanitas, București, 2017 Motto: ”Probabil pentru că au în ele un fel de disperare... sunt opera unor oameni obsedați de misterele lumii, de frumuseți, de grozăvii, de un ceva neînțeles, căruia încearcă să-i dea coerență. Sunt universuri în miniatură. Ipostaze ale necunoscutului. Îmi plac...” (pag. 30) După primele rânduri, te temi că ai putea fi în fața unui poem în proză, frazele fiind voit confuze și paginile trecând prea greu, măcar până ne obișnuim cu personajele și întâmplările trăite de acestea. De altfel, întreg romanul (căci roman este) este construit pe mai multe planuri, atât temporal – pendulăm mereu între un trecut istoric, medival și o Franță modernă, cât și din punct de vedere al personajelor, fiecare spunându-și propria versiune asupra evenimentelor. Putem spune, ca o analogie cu titlul volumului, dar și cu permanenta referire la acesta, că romanul are o structură spiralată, întocmai cum molusca numită ”nautil” își poartă frumoasa cochilie. (mai mult…)

Între teologie și filosofie: ”Lanțul de aur”, de Andrei Cornea

”Lanțul de aur”, de Andrei Cornea Editura Humanitas, București, 2017 Cât de curajos trebuie să fie gestul unui scriitor de a construi un roman în jurul Școlii filosofice de la Atena, cea fondată de Platon și închisă din ordinul împăratului Iustinian în anul 529, considerată fiind ca potrivnică și neconformă creștinismului! Romanul ”Lanțul de aur” ficționalizează cumva ultimul an de existență al acestei renumite școli, iar curajul pe care îl are Andrei Cornea vine tocmai din aparenta respingere pe care o stârnește folosofia, ideea, romanul filosofic în rândul cititorilor obișnuiți, care preferă acțiunea și adrenalina sau dragostea și sentimentul unui roman de idei. (mai mult…)

Anii frigului, de Dan Stanca

”Anii frigului”, de Dan Stanca Editura Humanitas, București, 2017 ”Știți, mă gândesc mereu la sensul vieții mele și pur și simplu rămân cu gura căscată. La urma urmei, pentru asta m-am zbătut tot timpul, să găsesc un sens, și constat că sunt la fel de neajutorat ca în prima zi...”  (pag. 5) Așa își începe discursul asupra nefericirii personajul Hector Noroaie, imaginat de Dan Stanca în ”Anii frigului”. Cel mai recent roman al unui autor foarte prolific în ultima perioadă este concentrat pe experiența nefericirii, sensul vieții pentru anumite personaje nedepărtându-se prea mult de acest sentiment foarte pregnant și dramatic, trist în esența sa, din care ele nu pot ieși decât atunci când... vor găsi un om la fel sau mai nefericit decât ele. (mai mult…)

Miere, de Tudor Ganea

”Miere”, de Tudor Ganea Editura Polirom, Colecția Ego. Proză, Iași, 2017 Despre Tudor Ganea am auzit cu toții atunci când ne-a surprins plăcut cu debutul său, ”Cazemata”, un roman aflat la granița dintre realitate și oniric, a cărui acțiune se petrece pe tărâmurile unei părți a copilăriei autorului, la Constanța. Scriam acum un an despre ”Cazemata” că ”descrierile sunt perfecte, personajele sunt fascinante, alunecoase, dialogurile pescărești și ”alcoolice” sunt vii, iar ansamblul construit este admirabil, mai ales dacă vorbim de un debutant. Este clar că Tudor Ganea are talent literar, are meștegușul unui povestitor și are vorbele la el, astfel încât cartea pe care a scris-o este antrenantă și curge firesc, fiind un roman foarte bun, neașteptat de bun.” (mai mult…)

Am fost cândva femeie de onoare, de Radu Paraschivescu

”Am fost cândva femeie de onoare și alte povestiri”, de Radu Paraschivescu Editura Humanitas, București, 2017 Pot spune cu sinceritate că Radu Paraschivescu este unul dintre autorii mei preferați din ultimii ani și, desigur, unul dintre primii scriitori români pe care îi recomand prietenilor atunci când discutăm de cărți de luat în concediu. Fiecare dintre cărțile sale sunt, în același timp, amuzante și pline de mesaje, ușurele și profunde, simpatice și triste, totul în funcție de unghiul din care privești cele citite. La fel poate fi considerată și această culegere de povestiri autobiografice, majoritatea publicate în diferite antologii, în care Radu Paraschivescu își povestește câteva dintre etapele formării sale ca adult, din momente mai mult sau mai puțin esențiale ale vieții. (mai mult…)