Eseuri

Cum gândesc politicienii (Cum? Gândesc politicienii?), de Radu Paraschivescu

”Cum gândesc politicienii (Cum? Gândesc politicienii?). Catalog de perle”, de Radu Paraschivescu Editura Humanitas, Colecția ”Râsul lumii”, București, 2016 E greu să comentezi în multe cuvinte colecțiile de perle ale lui Radu Paraschivescu. Cea de față, cu un subtitlu generos și perfect descoperit – Cum? Gândesc politicienii? –, acoperă doar ”dosarele” politicienilor români, care, așa cum spunea Ceaușescu, nu precupețesc niciun efort pentru a ne delecta cu limbajul de lemn, cu faultarea gramaticii și limbii române, care ne amuză și ne întristrează în același timp cu felul în care vorbesc, cu felul în care se exprimă. Așa că, pe drept temei, ne întrebăm (și se întreabă autorul culegerii): Gândesc politicienii? (mai mult…)

Dao De Jing (Cartea despre Dao si Virtute)

Dao De Jing (Cartea despre Dao si Virtute) Editura Herald, Colecția Princeps, București, 2016 Lucrarea Dao De Jing a fost intens comentată de-a lungul veacurilor, ajungându-se, până în prezent, la peste 1500 de interpretări distincte. Numărul impresionant al comentariilor și diversitatea traducătorilor (daoiști, confucianiști, budiști și, mai recent, marxiști, dar și alții) demonstrează caracterul universal al textului care reprezintă una dintre culmile filosofiei chineze. Cartea îi este atribuită, în general, lui Lao Zi (după unii – „Bătrânul Maestru”, un important filosof chinez), însă cercetările recente au adus argumente solide cu privire la caracterul colectiv al lucrării, care s-ar fi cristalizat (începând din sec. 6 î.Hr.) pe parcursul a mai multor veacuri și ar fi ajuns la o versiune mai închegată spre sfârșitul secolului 3 î.Hr.  (mai mult…)

Vorbesc în gând, cu voce tare, Robert Șerban – dialoguri cu Un Cristian

”Vorbesc în gând, cu voce tare”, Robert Șerban - dialoguri cu Un Cristian Editura Casa de Pariuri Literare, București, 2016 Moto: (Interviurile în propria biografie literară) ”contează mult, fiindcă în ele sunt topite, povestite, retrăite ori păstrate părți din viața mea. Sunt amintirile mele de la vârste diferite, percepțiile asupra a ceea ce am trăit într-un moment sau altul, sunt așteptările sau planurile pe care mi le-am făcut, sunt tristeți, reacții ridicole, dezamăgiri, poate chiar furii. Sunt contradicțiile mele.” (pag. 22) Sunt persoane care citesc cărțile făcând abstracție de autorul lor, neinteresându-i cine și de ce le-a scris. Sunt cititori care identifică personajele, gândurile și acțiunile lor cu scriitorul care i-a imaginat. Sunt alte categorii de cititori pe care îi interesează totul, care consideră, pe de o parte, că și scriitorul e un personaj în toată povestea asta și că, pe de altă parte, trebuie să îl cunoști pe cel care a scris o carte, chiar dacă fac o departajare clară între operă și omul care a creat-o. Considerându-mă un adept al celei de-a treia direcții descrise, citesc cu interes interviurile cu scriitori români și străini, pentru că este o ocazie foarte bună să cunoaștem oamenii din spatele cărților, cei pe care îi întâlnim rareori, poate doar la anumite evenimente literare, lansări de carte etc. (mai mult…)

Cu ochii larg deschiși, de Julian Barnes

”Cu ochii larg deschiși. Eseuri despre artă”, de Julian Barnes Editura Nemira, București, 2016 Traducere de Radu Paraschivescu Pe Julian Barnes l-am descoperit în anul 2014, când Radu Paraschivescu  a vorbit despre un roman al  său, „Anglia, Anglia”, în cadrul emisiunii „Dă-te la o carte”. Până în acel moment, autorul britanic primise deja un număr considerabil de distincții literare, printre care și un Man Booker, în 2011, pentru romanul „The Sense of an Ending“/ „Sentimentul sfârşitului” și își câștigase și un oarecare renume pe piața de carte din țara noastră . De atunci au trecut aproape doi ani, iar Julian Barnes este un autor din ce în ce mai prizat în România, fapt pentru care i-au mai fost traduse cateva cărți, cea mai recentă fiind o colecție de eseuri despre artă intitulată „Cu ochii larg deschisi”, apărută la editura Nemira, în traducerea lui Radu Paraschivescu. (mai mult…)

Spovedanie. Căutând sensul vieții, de Lev Nicolaevici Tolstoi

”Spovedanie. Căutând sensul vieții”, de Lev Nicolaevici Tolstoi Editura Herald, Colecția ”Autobiografia”, București, 2016 Traducere din limba rusă și îngrijire ediție: Anca Irina Ionescu Sunt sigur că fiecare om care dorește să înțeleagă fenomenul religios, fie că vorbim aici de creștini sau de cei de altă confesiune, de atei sau de agnostici, va găsi câteva pagini potrivite cu conștiința lor sau cu principiile pe care le urmează. Lev Tolstoi a avut mai mereu o relație încurcată cu religia sau, mai bine zis, cu instituțiile care o guvernează, în speță cu Biserica Ortodoxă Rusă, lucru cauzat de opiniile sale directe, exprimate atât în romanele cu care s-a făcut cunoscut sau în eseurile scrise și publicate, cât și în viața de zi cu zi. Ca să dau un exemplu cu iz de picanterie, în tabelul cronologic din această carte, ni se spune că, în anul 1888, renunțând la vânătoare, carne, tutun și băutură, Tolstoi a devenit obsedat de castitate, susținând public abstinența sexuală, deși el însuși nu o practica. Păi să nu superi astfel Biserica? (mai mult…)

Einstein pentru debusolați, de Allan Percy

”Einstein pentru debusolați. Soluții atomice pentru probleme relativ grave”, de Allan Percy Editura Herald, București, 2015 Traducere de Anca Irina Ionescu Moto: ”Nu ai înțeles cu adevărat un anumit lucru decât dacă ești în stare să-l explici și bunicii tale.” (Albert Einstein) Nu sunt un adept al cărților de și pentru dezvoltare personală, nici de psihologie, mai mult sau mai puțin ieftină, așa că am privit această carte mai mult din perspectiva lui Albert Einstein, pe care îl apreciez și caut orice carte cu și despre el. Allan Percy a făcut aici o colecție din zicerile lui Einstein, culese din lucrările sau interviurile sale, ajungând la un număr de 85, unele dintre ele memorabile, care sunt parafrazate și explicate de către autor în limbaj psihologic, chiar filosofic, dar arid de cele mai multe ori. Cel puțin pentru mine, care, așa cum spuneam, sunt complet reticent la acest stil de lucrare, care mă dezamăgește și mă îndepărtează. (mai mult…)

Arta conversației cu Ileana & Romulus Vulpescu. Dialoguri peste timp, de Ion Jianu

”Arta conversației cu Ileana & Romulus Vulpescu. Dialoguri peste timp”, de Ion Jianu Editura Vremea, Colecția Fapte. Idei. Documente, București, 2016 Cuvânt-înainte de Nicolae Iliescu Sunt unul dintre puținii care nu au citit ”Arta conversației”, romanul scris de Ileana Vulpescu ce a făcut furori la finalul epocii comuniste din România, ba chiar și ulterior, în anii ’90. Nici cu Romulus Vulpescu, soțul acesteia, nu am avut prea multe tangențe, singurele amintiri pe care le-am găsit în legătură cu persoana sa fiind câteva apariții televizate, de demult, în calitate de membru al Partidului România Mare. Așadar, am citit această cărticică fără să am nici simpatii, nici antipatii, doar pentru a afla mai multe despre aceste ”personaje”, binecunoscute publicului cititor. (mai mult…)

Frumusețea va mântui lumea și alte eseuri, de Ion Vianu

”Frumusețea va mântui lumea și alte eseuri”, de Ion Vianu Editura Polirom, Colecția Ego-grafii, Iași, 2015 'Frumusetea va mantui lumea si alte eseuri', publicata de Polirom in 2015 in colectia 'Ego-grafii', este probabil cea mai importanta si mai valoroasa carte de eseistica aparuta in anul 2015, an in care multe dintre cartile cele mai interesante, care vor ramane peste ani, apartin acestui gen. Ion Vianu a mai publicat, de altfel, in aceasta colectie si 'Apropieri' despre care am scris acum cativa ani. Volumul acesta m-a insotit vreme de cateva saptamani in calatorii si in cugetari, l-am citit incet si cu delectare, am incercat sa-i urmaresc referintele in arta si trimiterile la alte lecturi, i-am savurat valoarea si consistenta gandirii si limba aleasa in care este scris. Majoritatea eseurilor care il compun reprezinta piese de rezistenta intelectuala cum putine mi-a fost dat sa citesc in literatura romana sau cea scrisa in alte limbi. Acum, la terminarea lecturii, senzatia este nu cea de a fi terminat o carte, ci de a fi parcurs o intreaga biblioteca. (mai mult…)

Articole din „Cuvântul” lui Nae Ionescu, de Mihail Sebastian

Articole din „Cuvântul” lui Nae Ionescu, de Mihail Sebastian Editura Vremea, Colecția ”Fapte. Idei. Documente”, București, 2016 Ediție îngrijită și prefață de Miruna Lepuș Ziarul „Cuvântul” a fost, încă de la apariție, o revelație pentru presa vremii, impresionând atât prin înfățișarea paginilor, cât și prin spiritul în care erau scrise articolele sale. Fondat de către Titus Enacovici la 4 noiembrie 1924, „Cuvântul” a încercat, încă din primul său număr, să își impună o anumită ținută intelectuală printre publicațiile momentului, desființând „anonimatul metodic” practicat în gazetăria vremii prin introducerea, ca element principal în structura ziarului, a articolului semnat, care, pe lângă funcția sa obișnuită de exprimare a unei judecăți critice, se afla acum sub patronajul unei răspunderi intelectuale. La apariție, „Cuvântul” se recomanda simplu: „un ziar politic independent scris de intelectuali”[1]. (mai mult…)

Deschisul. Omul și animalul, de Giorgio Agamben

”Deschisul. Omul și animalul”, de Giorgio Agamben Editura Humanitas, Colecția Filozofie, București, 2016 Traducere din italiană de Vlad Russo Moto: ”Poate că și lagărele de concentrare și de exterminare sunt un experiment de acest gen, o tentativă extremă și monstruoasă de a tranșa între uman și inuman, care a sfârșit prin a atrage în prăbușirea ei însăși posibilitatea distincției.” (pag. 32) Lectura volumului ”Deschisul. Omul și animalul” mi-a reconfirmat ceea ce credeam despre filosofie și anume că atinge cele mai importante probleme ale umanității, dar într-o manieră atât de abstractă, încât cu greu poate fi înțeleasă de către neinițiați. Italianul Giorgio Agamben, considerat unul dintre cei mai importanți filosofi italieni contemporani (și căruia i-am ratat cartea ”Nuditatea”, apărută tot la Humanitas), tratează aici relația dintre om și animal, nu din perspectivă biologică, ci mai degrabă din perspectivă evolutivă, încercând să explice dacă am pornit la drum, ca ființe umane, din animale, unde am ajuns și când suntem din nou în apropiere de acest stadiu și ce se întâmpla mai departe. (mai mult…)