Eseuri

Despre toleranță, discriminare și libertate: Acasă, pe drum, de Elena Stancu și Cosmin Bumbuț

”Acasă, pe drum. 4 ani teleleu”, de Elena Stancu și Cosmin Bumbuț Editura Humanitas, București, 2017 În 2013, Elena Stancu și Cosmin Bumbuț au decis să renunțe la joburi, să cumpere o autorulotă (Wingamm Ibin 500 pe șasiu de Volkswagen T4, fabricat în 1999, pentru cunoscători) și să locuiască în ea, lucrând în același timp pentru diferite proiecte pe tot teritoriul României. După patru ani de ”teleleu”, ei se decid să publice o carte despre preumblările și investigațiile lor, care i-au purtat nu numai prin satele, cătunele, orașele sau pușcăriile din țară, ci și prin străinătate, Grecia, Turcia și Cuba. Proiectul autorulotei, inițial doar un mijloc de transport și o locuință ce pare temporară s-a transformat în viața lor, iar volumul este povestea acestei vieți și a felului în care a început: (mai mult…)

Hotel Ambos Mundos, de Vintilă Mihăilescu

”Hotel Ambos Mundos. Scurt eseu de antropologie borgesiană”, de Vintilă Mihăilescu Editura Polirom, Iași, 2017 Am citit cu mare entuziasm cartea ”Cuba continuă”, de Cosmin Bumbuț și Elena Stancu, apărută în 2012. În același timp, citesc cu mare plăcere articolele lui Vintilă Mihăilescu din Dilema veche, la fel cum îi urmăresc volumele nou-apărute și evenimentele culturale, la care participă. Așa că am fost imediat interesat de cartea sa despre călătoria din Cuba, pe care am achiziționat-o la Gaudeamus 2017. Subintitulată ”Scurt eseu de antropologie borgesiană”, cartea lui Vintilă Mihăilescu este, după părerea mea, împărțită în două mari părți, acestea întrepătrunzându-se în tot volumului, fără a exista o împărțire voluntară, distinctă: prima este o analiză a locului vizitat, Cuba, atât din punct de vedere turistic, cât și istoric, iar a doua parte este eseul de sorginte antropologică, în care autorul discută nenumărate teorii antropologice, entologice, fiind presărată cu definiții, teorii și citate. (mai mult…)

bricabrac, de Lucian Pintilie

”bricabrac”, de Lucian Pintilie Editura Humanitas, București, 2003 Volumul 'bricabrac' semnat de Lucian Pintilie și apărut în prima sa ediție în 2003 la editura Humanitas încearcă să scape, precum multe dintre creațiile regizorului, categorisirilor. Dacă totuși este vorba să încerc să-l descriu în câteva cuvinte, aș spune că este vorba despre o carte care combină memoriile documentate cu programele de teatru. Titlul însuși dă o tentă ludică întregului volum și pare a recomanda evitarea clasificărilor. Este vorba despre o trecere în revistă a unor repere principale din cariera artistică de aproape cinci decenii (la momentul publicării cărții) a lui Lucian Pintilie în care amintirile, notele regizorale, criticile teatrale și cinematorgrafice, documentele de epoca și eseurile pe marginea creațiilor se combină într-o ordine mai degrabă asociativă și tematică decât cronologică. Menționez de la bun început că am citit și recenzia se referă în exclusivitate la ediția 2003 a cărții, îngrijită de Vlad Russo și Vlad Zografi. Traducerea franceză a cărții a fost desemnată drept  ”cea mai bună carte străină” de Sindicatul Criticilor de Cinema din Franța în anul 2010. O ediție revizuită și adăugită a apărut în 2017 la editura Nemira cu titlul 'Bricabrac - De la coșmarul real la realismul magic'. Nu am avut încă șansa de a pune mâna pe noua ediție și de a o citi. (mai mult…)

Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, de Yuval Noah Harari

”Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”, de Yuval Noah Harari Editura Polirom, Iași, 2017 Traducere de Adrian Șerban Guest post de Marius Oliviu Iacob, blogger Sapiens: A Brief History of Humankind apare în 2011 în Israel, fiind scrisă în ebraică, și face carieră internațională începând cu 2014, când este publicată la editura londoneză Harvill Secker - una celebră prin acceptarea Fermei animalelor (1945) și a cărților scrise ulterior de Orwell. Autorul acestei „scurte” istorii este Yuval Noah Harari, un tânăr născut lângă Haifa dintr-o familie de libanezi cu rădăcini în Europa de Est. (mai mult…)

Căcaturi spuse de tata, de Justin Halpern

”C#caturi spuse de tata”, de Justin Halpern Editura Publica, Colecția Narator, București, 2017 Traducere din engleză și note de Florin Tudose Povestea acestei cărți este deosebit de interesantă. Jurnalist mediu, după despărțirea de o nouă iubită, Justin Halpern este nevoie să se mute cu părinții săi, după ce a trecut de mult de adolescență. Tatăl său este un mucalit, un om ce pare a fi agresiv la suprafață, dar este extrem de sensibil și de direct în legătură cu fiecare dintre aspectele vieții. Așa că, Justin alege să deschidă un cont de twitter, în care să fie distribuite vorbele de duh ale tatălui său. Între timp, contul https://twitter.com/shitmydadsays are 2,8 milioane de urmăritori, majoritatea americani, care ”gustă” și se distrează. (mai mult…)

Cartea râsului și a cercetării, de Radu Parashivescu

”Cartea râsului și a cercetării. Ce se întâmplă cu creierul dacă înveți cuvinte noi în timp ce faci sex”, de Radu Parashivescu Editura Humanitas, București, 2017 Despre cărțile lui Radu Paraschivescu, am tot scris în ultimii ani pe Filme-cărți.ro și v-am recomandat întotdeauna volumele sale pentru felul în care vă vor binedispune și vă vor relaxa. Desigur, e necesară și un pic de deschidere, și oarece minte, pentru că deseori el lovește, ironic și nu numai, în clasa politică de un anumit tip, fie când vorbim despre perlele culese din gura politicienilor, fie în proza scurtă, fie în eseuri. (mai mult…)

Anul în care am trăit după Biblie, de A.J. Jacobs

”Anul în care am trăit după Biblie. Despre modesta mea încercare de a urma regulile din Biblie cât mai literal cu putință”, de A.J. Jacobs Editura Philobia, București, 2012 Traducere din limba engleză și note de Liviu Dascălu ”Mi-am propus, atunci, să trăiesc un an întreg după canoanele din Biblie. Mai precis, să respect legile din Cartea Sfântă în cel mai literal mod posibil. Să urmez cele zece porunci. Să fiu fecund și să mă-nmulțesc. Să-mi iubesc aproapele ca pe mine însumi. Să dau zeciuială. Și nu doar atât. Să respect și acele reguli de care lumea a uitat, dar pe care Biblia le menționează: să nu porți haine făcute din fibre amestecate; să-i omori cu pietre pe cei care preacurvesc. Și, firește, să nu-ți razi colțurile bărbii (Leviticul 19:27). Voi încerca să urmez Biblia pe de-a-ntregul, fără să fac nazuri sau să mă ghidez după preferințe.” (pag. 8) Cam ăsta peste planul ziaristului american A.J. Jacobs, care nu s-a dat niciodată la o parte atunci când vine vorba de demersuri ziaristice îndrăznețe și non-conformiste. Dacă mai adăugăm la originea sa faptul că este evreu, iar conștiința merge neîmpăcată pe calea agnosticismului, vom descoperi că demersul de acum este cu atât mai ciudat și mai excepțional. Este, așadar, o încercare pur jurnalistică, care are ca scop atât transformarea personală, dacă e cazul (va crede oare, la final, în Dumnezeu?), dar și o carte, care să conțină încercările zilnice, sub forma unui jurnal. (mai mult…)

Istoria lacunelor. Despre manuscrise pierdute, de Bogdan Suceavă

”Istoria lacunelor. Despre manuscrise pierdute”, de Bogdan Suceavă Editura Polirom, Iași, 2017 ”Ne fascinează istoriile despre pierzanii, le găsim întru câtva interesante, vrem să ascultăm povești despre biblioteci care ard, despre pustiiri și distrugeri, despre bătălii din vechime, despre ticăloșiile pe care oamenii și le pun la cale unii altora. Ne atrage spectacolul arderii. Ne atrage să contemplăm spectacolul ratării noastre, îi conferim aură de elegie și rămânem curioși până la final, ca să vedem până unde pot aluneca lucrurile.” (pag. 173-174) Probabil că mulți dintre cititorii acestei cărți vor avea aceste gânduri atunci când o vor alege de pe rafturile librăriei, alături de cei care citesc de obicei literatură română sau pe Bogdan Suceavă. Manuscrisele pierdute, ca orice alt lucru sau civilizație pierdute pentru omenire, reprezintă o fascinație pentru cititorii dintotdeauna. Construit sub forma unui eseu în zece părți, fără o structură propriu-zisă, volumul lui Bogdan Suceavă discută felul în care au dispărut, de-a lungul mileniilor istorice, cărți și manuscrise importante, fie că vorbim de distrugeri voluntare, prilejuite de incursiuni inamice sau de dorința autorului, fie involuntare, atunci când au dispărut în pământ sau în incendii devastatoare. (mai mult…)

L’homme de l’art. D.-H. Kahnweiler 1884-1979, de Pierre Assouline

”L'homme de l'art. D.-H. Kahnweiler 1884-1979”, de Pierre Assouline Gallimard, Colecția Folio, 2013 Lectura cărţii 'Lhomme de l'art' ('Omul artei') a lui Pierre Assouline mi-a luat aproape o lună. Cartea este bine scrisă şi subiectul este pasionant - biografia detaliată în peste 700 de pagini (urmate de o bibliografie şi un index de nume care se întind şi ele pe multe zeci de pagini) a unei personalităţi fascinante, negustorul de artă Daniel-Henri Kahnweiler, de a cărui viaţă şi activitate sunt legate majoritatea curentelor importante în artele plastice şi creatorii cei mai de seama care au trăit şi activat în Paris în primele opt decenii ale secolului 20. Am evitat însă să mă las antrenat de stilul alert şi fluent al lui Assouline şi am preferat să citesc cu poticneli programate, oprindu-mă de multe ori pentru a căuta reproduceri ale sutelor de opere de artă menţionate pe tot parcursul cărţii, pentru a culege şi asimila informaţii suplimentare despre artişti despre care ştiam mai puţin sau pe care i-am descoperit la lectura acestei cărţi. Au fost câteva săptămâni de aventură spirituală, însoţind parcursul vieţii unei personalităţi cu totul ieşite din comun. (mai mult…)

Mihai Eminescu, românul absolut: facerea și desfacerea unui mit, de Lucian Boia

“Mihai Eminescu, românul absolut: facerea și desfacerea unui mit”, de Lucian Boia Editura Humanitas, Seria de autor Lucian Boia, București, 2015 Tabloul sintetic al mitologiei eminesciene constituie una dintre bijuteriile literare oferite publicului de Lucian Boia. După cum ține să avertizeze chiar autorul, „nu e o carte (decât tangențial) despre Eminescu, ci o privire asupra  reprezentărilor poetului”. (mai mult…)