Patru poezii din ”Antologie lirică. Desant 2013”

DESPRE AUTOR

Jovi Ene

Îmi place să citesc, pe scurt. Așa că am avut ideea acestui blog colectiv cultural prin 2009, unde pasiunea mea pentru cărți și filme se materializează în formă scrisă. Doar o pasiune, sunt doar un cititor și un pasionat de filme, nicidecum un critic.



( 2 )
  • Trei poezii din ”Sînge albastru”, de Angela Marinescu | Recenzii filme si carti

    […] atunci când reluam demersul nostru de a vă recomanda cărți de poezie, cu volumul ”Antologie lirică. Desant 2013” de la Editura Adenium. Continuăm astăzi cu ”Sînge albastru”, de Angela Marinescu, ediția […]

    Răspunde
  • yigru zeltil

    „Personal, sunt departe de canoanele moderne ale poeziei: îmi place în continuare când poezia din fața mea are ritm și rimă, când are o poveste, când istorisește dragostea simplu sau când este amuzantă și ritmată, în stilul lui Nichita sau Marin Sorescu. Prefer ca multiplele metafore să slujească subiectul poeziei și nu să fie subiectul acesteia. Îmi place așadar să fie o poezie cu mesaj pe înțelesul meu”

    Nichita Stănescu și Marin Sorescu sunt (neo)moderniști și au utilizat mai mult versul liber (mai ales Nichita) decât cel rimat. Rimă care, apropo, nu se folosea în poezia Antichității, ea a pătruns în poezia europeană datorită influenței arabe…

    Prin sintagma „canoanele moderne ale poeziei” bănuiesc că vă referiți la cele postmoderne, care, de altfel, își au rădăcinile în modernismul și avangardele începutului de secol XX… datorită neînțelegerii criticilor cu mai mare autoritate și din cauza contextului sociopolitic, poeți precum Gellu Naum sau Ilarie Voronca (până astăzi marginali în manualele școlare) au ajuns modele în „underground”-ul din perioada comunistă… Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Virgil Mazilescu profită de această influență, ei influențând la rândul lor generația așa-zis „postmodernistă”: Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Alexandru Mușina, Ion Mureșan, Mariana Marin, Cristian Popescu ș.a.

    Poezia contemporană crește astfel pe linia aceasta a „tradiției avangardiste”… Atât modelele occidentale, cât și cele autohtone și-au spus cuvântul, dar cei care nu le-au asimilat și n-au înțeles măcar intuitiv de ce s-a dezvoltat o astfel de poezie au probleme în a citi texte valoroase care pot părea la prima vedere lipsite de orice relevanță literară… Din păcate, nu prea există (la noi) ghiduri care să faciliteze înțelegerea poeziei experimentale în general (pentru cei care nu s-au „prins” deja că nu e un moft), iar, de obicei, doar profesorii de română care sunt „insideri” în domeniu (foarte puțini) depun eforturi în acest sens… Recomand „Lucrările în verde” ale Simonei Popescu și „Paradigma poeziei moderne” (o carte mai ușor de înțeles decât ar sugera titlul) a lui Alexandru Mușina. Dar poate voi scrie chiar eu un ghid la un moment dat…

    Răspunde

LASĂ UN COMENTARIU

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>