Carti de poezii

Prietenie și curaj: Poezia, de Mircea Cărtărescu (I)

”Poezia”, de Mircea Cărtărescu Editura Humanitas, București, 2015, 784 p. I. interpretează: Mircea Cărtărescu în rolul lui Mircea / Mircione / MirMir /Cărtărescu x7: Traian T. Coșovei („Traian”)[1] x6: Tudor Jebeleanu („Jebe”) / Florin Iaru („dom’ Florin”; „Iaru”) x5: Ion Bogdan Lefter („Bogdan”) x3: Ion Stratan („Nino”) (mai mult…)

O sută de kilometri mai la nord, de Lucia Cuciureanu

”O sută de kilometri mai la nord”, de Lucia Cuciureanu Editura Casa de Pariuri Literare, Seria „Poezie”, Colecția „Prezent”, București, 2015, 106 p. Poeta și eseista Lucia Cuciureanu are un discurs specific, bazat pe metafore, cu o identitate clară chiar din fișa de prezentare din acest volum (scrisă, de asemenea, în versuri): „profă de limba română de pe vreme lui Nichita / până mai azilele trecute”. Metaforele poetei trimit către acel vag de unde poate porni aproape orice, metafore in absentia: „ceea ce vezi / iese la iveală când dansezi” (îmi crapă mâinile); „până dimineața / vinul roșu din ceasul electronic / se rostogolea în pahare” (tot ce e aici); mergând la o cascadă de metafore, unde ultimul cuvânt treește alte asociații și realizează alte trimiteri: „cel ce împarte te-a uitat / într-un tren de noapte / conductorul a adormit / steaua polară a dispărut / de pe radar” (aleandra are stetoscopul la gât). (mai mult…)

Opera poetică (I), de Paul Celan

”Opera poetică” (I), de Paul Celan Editura Polirom, Iași, 2015, 312 p. Traducere din limba germană de George State, Cuvânt-înainte de Andrei Corbea Paul Celan (1920-1970) este un poet pe care cultura poetică românească a încercat în mai multe feluri să și-l integreze, în special cu argumentul versurilor scrise în românește, până în 1947; de altminteri, poetul născut la Cernăuți într-o familie evreiască (Antschel) de limbă germană are un profund conflict cu limba și limbajul în genere: româna, limba majoritarilor, este limbajul lagărelor din Transnistria, unde și-a pierdut părinții; germana, de asemenea o limbă a opresorilor și a lagărelor, dar și limbă maternă; franceza, limba studiilor și a vieții (poetul, care s-a sinucis aruncându-se în Sena, a trăit în special la Paris). (mai mult…)

Ocupația de tată: trei mese pe zi, de Dan Mihuț

”trei mese pe zi”, de Dan Mihuț Editura Casa de Pariuri Literare, Seria „Poezie”, Colecția „Prezent”, București, 2012, 110 p. Dacă poezia contemporană trăiește din rolurile poetului, din ipostazele sale, ipostaza de tată pe care o celebrează Dan Mihuț este rarisim întâlnită într-o poetică unde predomină îndrăgostitul, nefericitul, mizerabilul, jemenfișisitul și altele ejusdem farinae: „te ridic în soare, ești atât de mică și poveștile / atât de lungi, fructe încet lovite ca să fie perfecte” (și marta). Eul este depășit, poetul este același de dinaintea apariției martei (nume scris cu minusculă), a rolului său de tată, dar altul, schimbat și identic în același timp, anotimp care îl fascinează. (mai mult…)

Poeme de azi și de ieri: George Geacăr, Diana Bădica, Virgil Botnaru

”foarte foarte aproape”, de George Geacăr Editura Casa de Pariuri Literare, București, 2014, 72 p. O poezie a traumei, în stilul testamentar al lui Ion Zubașcu (Mai mult ca moartea), plasată încă o dată în lumea de la Fundeni, a citostaticelor și a așteptării, a apariției și a dispariției speranței, din care se recreează eul, relațiile cu lumea, mai înainte de a observa lumea halatelor albe sau pe cea a tovarășilor de suferință. O recreare fizică, ce implică transformări psihologice; de exemplu, „în ultimul an / am ajuns să mă cuprindă hainele vechi / dacă le-aș mai avea. m-ar face mai tînăr.” (hainele cele vechi / noi ale împăratului); o recreare ce vorbește despre derizoriul uman: cineva poate „lăsa” – moștenire, se subînțelege – o cutie cu brînză topită și un pachețel de mîncare, în frigider sau poate un cuptor cu microunde. (mai mult…)

Poeme: Ștefan Bolea, Alexandru Petria, Alex Văsieș

”AntiZeu”, de Ștefan Bolea Editura Herg Benet, București, 2014, 72 p. Cu o recomandare a lui Basarab Nicolescu, cunoscutul doctor în fizică și fondator al transdisciplinarității, volumul de poezie al lui Ștefan Bolea (n. 1980), autor de filozofie și deopotrivă subiect al unui volum in honorem încă din 2010, este un discurs de tip existențialist ținut în special în limba română (dar și în engleză sau în germană), cu o predilecție pentru cuvintele rare și diferitele creații lingvistice, ele însele surse de poeticitate. (mai mult…)

Patria lui Dominique Brezianu: Poeme cinematografice

”Poeme cinematografice”, de Dominique Brezianu Editura Karth (un imprint Herg Benet), București, 84 p. Prefață de Octavian Soviany, „(...) Cu drag, Nora Iuga” Originalitatea tematică a lui Dominique Brezianu (n. 1940), homoerotismul, pare a fi în sine poetică, prin excentricitatea declarativă în societatea noastră; deși trăiește în America, poetul publică în limba română; primul volum, abia în 1996; după trei volume și o antologie, Poeme cinematografice fiind cel de-al patrulea, toate în română, reiese că poezia lui Dominique Brezianu are nevoie de o patrie. (mai mult…)

Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și a minnesängerilor

”Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și a minnesängerilor” Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, 282 p. În versiune originală și în traducerea lui Teodor Boșca, ilustrații, coperta și grafica de Emil Chendea Teodor Boșca este un deosebit traducător; sonetele shakespeariene, cu ilustrațiile aceluiași Emil Chendea, la aceeași editură, au apărut în 1974; a mai semnat și traduceri ale unor studii de istorie și teorie literară, iar postum a apărut o interesantă antologie poliglotă din Poezia preromantică din Anglia, Franța, Germania, Italia și Spania (traduceri, cuvînt înainte, prezentări și note de Teodor Boșca, ediție realizată de Laszlo Alexandru, 2007). (mai mult…)

Nepotul lui Mopete: Kazim, de Andrei Zbîrnea

”Kazim (contemporani cu primăvara arabă)”, de Andrei Zbîrnea Editura Herg Benet, Colecția Colecția √5, București, 2014, 104 p. După Rock în Praga (2011), Andrei Zbîrnea își esențializează în acest al doilea volum discursul poetic, cu ajutorul a două personaje-heteronim (după cum se prezintă), două personaje prin care poți vedea lumea: kazim și ásha. Ele se uită la ceea ce se întâmplă și mai ales la ceea ce se spune despre ceea ce se întâmplă – definiție dintotdeauna a presei. (mai mult…)

Poeme mai noi și mai vechi: Ioana Duță, Doina Ioanid, Ania Vilal, Cristina Cîrnicianu

”De unde stau eu pot vedea cerul”, de Ioana Duță Editura Adenium, Iași, 2014, 80 p. Volumul de debut al Ioanei Duță caută un loc în lume, la modul geografic (Timișoara, strada Apateu, să fim mai preciși) și o face cu suficientă autoironie ca să fie poetică: nu se aude decât sunetul roților de tren, dar nu mă grăbesc, se știe că la noi trenurile au întârziere mare. (mai mult…)