Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

Articolele publicate in categoria ‘Carti de istorie’

Panta rhei, de Vasili Grossman

Articol publicat de Dan pe 26 August 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (3 votes cast)

Panta rhei”Panta rhei”, de Vasili Grossman

Editura Polirom, Colecția Top 10+, Iași, 2014
Traducere de Janina Ianoși, note de Ion Ianoși

‘Stalin murise neplanificat, fara directive emanand de la organele de conducere. Stalin murise fara indicatia personala a insusi tovarasului Stalin. Aceasta libertate a mortii, acest capriciu al ei dinamitau, veneau in contradictie cu insasi esenta sacra a statului. Si deruta cuprinsese inimile si mintile oamenilor.’ (pag. 128)

‘Pantha rhei’ a lui Vasili Grossman (aparuta in 2014 in colectia Top 10+’ a editurii Polirom, in traducerea Janinei Ianosi si insotita de competentele si foarte utilele note ale lui Ion Ianosi) incepe sub semnul mortii lui Stalin, care ar fi trebuit sa insemne un sfarsit de epoca si inceputul unei noi ere, dezbarate de tirania a ceea ce peste putini ani avea sa fie numit ‘cultul personalitatii’. In primul capitol facem cunostiinta cu personajul principal al cartii, Ivan Grigorievici, unul dintre milioanele de supravietuitori ai Gulagului care se intorc intre cei care supravietuisera in afara gardurilor de sarma ghimpata si departe de pustiurile inghetate ale Siberiei. Pe masura ce inaintam in lectura cartii, incepem sa intelegem ca deosebirea intre cei dinafara si cei dinauntrul sistemului concentrationar consta in viziunea lui Grossman doar in modul de supravietuire si ca trairea in compromis si minciuna necesara adaptarii la sistem a celor ‘de afara’ nu este echivalenta cu libertatea. In istoria de nelibertate a Uniunii Sovietice, moartea lui Stalin a marcat doar o trecere intre etapa a doua si a treia a evolutiei dictaturii. Eliberarea adevarata a venit doar cu decenii mai tarziu, odata cu implozia sistemului sovietic, si cei care traim contemporaneitatea stim ca semnul intrebarii planeaza si in legatura cu adevarul si viitorul acestei eliberari. Citeste continuarea »

Nae Ionescu sau împlinirea prin tineri, de Miruna Lepuș

Articol publicat de Dan pe 14 August 2014
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (3 votes cast)

nae-ionescu-sau-implinirea-prin-tineri_2524_1_1349619141-500x500”Nae Ionescu sau împlinirea prin tineri”, de Miruna Lepuș

Editura Vremea, Colecția ”Fapte. Idei. Documente”, București, 2010

Marturisesc ca lectura volumului semnat de Miruna Lepus ‘Nae Ionescu sau implinirea prin tineri‘, aparut in 2010 la Editura Vremea, m-a descumpanit. Nae Ionescu este in felul lui o personalitate fascinanta a culturii si istoriei romanesti interbelice, una care cauzeaza pana astazi pasiuni si discordii. In toata perioada comunista, numele sau, ca sa nu mai vorbim de scrisele sale, au fost puse la index, asa incat dupa 1989 a fost necesara o recuperare – recuperare care insa nici ea nu a fost lipsita de controverse. Pentru Marta Petreu, Nae Ionescu este Diavolul, in timp ce pentru Dora Mezdrea care a ingrijit publicarea bibliografiei, corespondentei si articolelor sale si a scris o ampla biografie, el este ‘perfect, fara pata’ (pag. 182). Miruna Lepus alege o cale inedita de a prezenta figura lui Nae Ionescu in contextul istoric al epocii. Prima parte a cartii este o expunere istorica a perioadei interbelice, un ‘cadru socio-politic-economic’. A doua parte prezinta ideile principale ale traseului politic si ideologic al lui Nae Ionescu. In a treia parte sunt discutati discipolii si cei care s-au ocupat de persoana si opera sa. Totul in mai putin de 190 de pagini – ceea ce face din carte o lectura concentrata, de multe ori pasionanta, dar si discutabila prin multe dintre cele scrise sau nescrise. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)

Patria din buzunarul de la pieptAstăzi vă voi prezenta pe scurt alte două cărți, care ating istoria românilor: o carte-document despre oamenii care au populat exotica insulă Ada-Kaleh, scufundată ca urmare a construcției Hidrocentralei de la Porțile de Fier I, și o ficțiune istorică semnată de George Cornilă, care se concentrează pe destinul dacilor din perioada de după războaiele daco-romane, suprapusă pe tot ceea ce se știe în acest moment despre mitologia antică și a Evului Mediu timpuriu de pe aceste meleaguri.

”Adakale-Li. Patria din buzunarul de la piept”, de Carmen Mihalache și Magda Andreescu

Editura Martor, București, 2013 Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 7.8/10 (4 votes cast)

Istoria Poloniei II-aPrin turbulenţele istoriei: Irlanda şi Polonia

„Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu”, de Norman Davies (2 vol.)
Editura Polirom, Colecția Historia, București, 2014
Traducere de Carmen Bartl

Istoricul Norman Davies, specialist în istoria Poloniei, dar având suficiente cunoştinţe de istorie britanică şi, în mod particular de istorie irlandeză, face deseori trimiteri la aceste asemănări între cele două popoare: „Din perspectiva unui observator anglo-saxon, Polonia părea să emane aromă inconfundabilă a spiritului irlandez (şi nu numai, după cum a sesizat un distins profesor, deoarece Polonia şi Irlanda sunt singurele două ţări catolice cărora le merge bine cu o dietă pe baza de cartofi şi tărie). În ambele ţări se regăsesc multe anomalii bizare. Majoritatea polonezilor sunt împotriva din principiu” [1] Nu trebuie să înlăturăm doza de umor a profesorului englez care, indiferent cât de citit ar fi, nu are cum să nu pastreze câteva celebre clişee engleze anti-irlandeze. Însă într-adevăr cele două popoare au destule elemente comune, cât şi un traseu istoric cu multe puncte de intersecţie, cu atât mai greu de conceput cu cât cele două ţări sunt totuşi separate nu numai de o distanţă geografică mare (Irlanda, cea de-a două insulă că suprafaţă din Arhipelagul Britanic, iar Polonia în Europa Centrală şi de Est, această coordonată geografică -estul- a caracterizat mai degrabă istoria polonilor până în 1945 când ea a fost mutată cu două sute de kilometri mai spre Europa Centrală, oferindu-i-se teritorii est-germane precum Pomerania, Silezia), dar şi de apartenţa la cu totul alte grupuri lingvistice şi etnice (celtic în cazul irlandez şi slav în căzul polonezilor). Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

Istoria Poloniei II-a„Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu”, de Norman Davies (2 vol.) – Rebeliunea poloneză din 1831 sau sfârşitul Regatului Congresului

Editura Polirom, Colecția Historia, București, 2014
Traducere de Carmen Bartl

Războialele europene, frământările care au cuprins întreagă Europă după izbucnirea Revoluţiei Franceze în 1789 şi ulterior războaiele napoleoniene, nu aveau cum să nu afecteze direct şi spaţiul polonez. Într-o prima instanţa, polonezii s-au aliat cu Napoleon, având în vedere faptul că exista o comunitate de interese, ambele părţi având aceeaşi duşmani. „Napoleon s-a interesat personal de problema poloneză-mai ales din moment ce Polonia putea fi o sursă de noi recruţi. (…) Timp de mai mulţi ani a beneficiat de favorurile amantei sale poloneze, Maria Walewska (1789-1817).” Însă şi Napoleon avea planurile lui politice care nu ţineau cont de aspiraţiile polonezilor. Mai degrabă i-a folosit pe aceştia în scopurile sale militariste, mai ales având în vedere că s-a implicat în atât de multe campanii, uneori chiar concomitent încât în ciuda faptului că Franţa era cea mai populată ţară din Europa acelor vremuri nu avea cum să facă faţă unei continue nevoi de recruţi. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

Istoria Poloniei„Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu”, de Norman Davies (2 vol.) – Diaspora poloneză

Editura Polirom, Colecția Historia, București, 2014
Traducere de Carmen Bartl

Istoria şi evoluţia emigraţiei poloneze este cel putin la fel de interesantă precum a celei irlandeze de care ne-am ocupat mai demult. O altă asemănare, de altfel, între istoria poporului irlandez şi a celui polonez.  Împreună cu Irlanda, Sicilia şi unele regiuni din Germania, ţinuturile poloneze au produs o cotă disproporţionată de emigranţi polonezi. Aproape o treime din etnicii polonezi locuiesc în străinătate. La fel ca şi în cazul irlandezilor, succesivele înfrângeri politico-militare ale polonezilor au amplificat fenomenul imigraţionist pentru că, în fond, se pleacă din ţările supuse turbulenţelor politice şi unor condiţii economice nefavorabile şi nu din cele prospere şi care domină politico-economic alte teritorii. Polonezii au fost înfrânţi în mai multe războaie, revoluţii şi confruntari cu puterile expansioniste care o înconjurau (Prusia, Austria, Rusia) în 1795, 1831, 1846-48, 1864, 1905 şi 1944, iar apoi venirea la putere a regimului comunist de extractie stalinista si ocuparea Poloniei de către Armata Roşie (care a rămas cantonată în ţară până după 1991) a determinat sporirea membrilor din exil. Cealaltă mare motivaţie pentru a părăsi Polonia istorică a reprezentat-o, la fel ca şi în Irlanda, a fost cea economică: sărăcia. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (3 votes cast)

Istoria Poloniei„Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu”, de Norman Davies (2 vol.)

Editura Polirom, Colecția Historia, București, 2014
Traducere de Carmen Bartl

Orasul din Uniunea polono-lituaniana era majoritar dominat de elementul german „caracterul multinational al oraselor poloneze din trecut este un fapt adesea neglijat (..) compozitia etnica a societatii urbane din Republica polona era complicata si se modifica incontinuu. Este un fapt incontestabil ca orasele din Silezia si de pe coasta Marii Baltice, in special Breslau, Stettin si Danzig, erau intr-o proportie coplesitoare germane incepand cu secolul al XIII-lea.” [1] In epoca de apogeu a civilizatiei urbane, 25% din populatia Republicii traia in orase, iar crestinii inca erau majoritari in fata unui element evreisc aflat in plina expansiune. „Varşovia este unică în felul ei. În cea mai mare parte din epoca modernă era cunoscută ca centru al intelectualilor, tâlharilor şi revoluţionarilor, şi nu ca centru al elitei conducătoare. În acest sens, seamăna mai mult cu Dublin decât cu Londra sau Washinton DC Este mai puţin elegantă decât Budapesta sau decât Bucureştiul, mai puţin pitorească decât Belgrad sau Sofia, mai puţin măreaţă decât Praga şi mai puţin impresionantă decat Berlin. Un lucru uimitor este că în 17 ianuarie 1945 când a fost eliberată de trupele sovietice, printre ruinele ei nu mai rămăsese nimeni în viaţă.”[2] Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

Istoria Poloniei„Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu”, de Norman Davies (2 vol.)

Editura Polirom, Colecția Historia, București, 2014
Traducere de Carmen Bartl

Impresionanta lucrare a istoricului britanic Norman Davies se poate erija la fel de bine si drept o radiografie completa a vietii in Polonia inainte de 1793, nu neaparat numai a polonezilor, dar si a celorlalte elemente etnice (ar fi prematura sa vorbim despre nationalitati pe la 1600, caci asa cum bine o sublinaza si Davies, altele erau ideile de care se atasau oamenii in perioada medievala). Norman Davies analizeaza elemente de civilizatie, fenomene sociale si demografice carora le dedica si capitole speciale. Renasterea nu a ajuns in Uniune „in privinta mai multor arte, Polonia se afla inca la periferia Europei. In arhitectura monumentele care au ramas stau marturie a muncii unor talente mai ales de import. In schimb in lumea mai putin tangibila a ideilor- in stiinta, literatura si educatie-talentul polonezilor a fost uimitor de bogat si profund. Vremea domniei Jagiellonilor poate fi numita fara exagerare epoca de aur a Poloniei (…) Prosperitatea materiala a avut un rol foarte important. In orase bogate precum Cracovia sau Danzig, arta si comertul mergeua mana in mana”[1] O figura aparte ramane Nikolau Copernicus (sau Mikolaj Kopernik in pl.) 1473-1543, cel care a facut o descoperire fundamentala: nu soarele se invarte in jurul Pamantului, ci invers. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (4 votes cast)

Istoria Poloniei„Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu”, de Norman Davies (2 vol.)

Editura Polirom, Colecția Historia, București, 2014
Traducere de Carmen Bartl

Primele două părți aici și aici.

Domnia lui Ioan al III-lea Sobiescki, spaima turcilor (1674-1696), a rămas cu litere de aur atât în istoria Poloniei, cât şi a Europei. Un personaj aparte, provenind dintr-o bogată familie a voievodului de Rutenia, experimentat în luptele cu turcii încă din 1674, când a anihiliat în mod miraculos armata otomană superioară numeric şi condusă de Husein-Paşa tot lângă Hotin. A avut o căsnicie foarte fericită pentru standarele epocii, când acestea erau de obicei aranjate pentru a servi mai degrabă interese politice, cu o franţuzoaică ajunsă la vârsta de 4 ani în Polonia, Marie-Casimire de la Grange d’Arquien. Sobieski a intrat în istoria Europei prin înfrângerea decisivă pe care a administrat-o otomanilor care în vara anului 1683 asediau pentru a două oară, aparent decisiv, Viena. Armata sultanului numără aproximativ 140.000 de oameni, împăratul şi întreagă Curte austriacă s-a refugiat la Linz, iar comanda oraşului asediat a fost încredinţată lui Rudiger von Starhemberg. Citeste continuarea »

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (4 votes cast)

Istoria Poloniei„Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu”, de Norman Davies (2 vol.)

Editura Polirom, Colecția Historia, București, 2014
Traducere de Carmen Bartl

Prima parte aici.

Fascinantă este povestea unirii Poloniei şi Lituaniei – cine ar fi prezis că aceasta avea să dureze atât de mult şi să influenţeze destinele ambelor popoare, şi a celui polonez şi a celui lituanian, atunci când astfel de uniunii erau la ordinea zilei, dar efemere? Actul fundamental care a condus de la o uniunea monarhică personală sub dinastia Jagelloniană (ultimul rege al acestei dinastii Sigismund August nu avea moştenitori) la o uniune constituţională a avut loc în anul 1569, când Polonia şi Lituania, dat fiind pericolele comune care le păşteau, au acceptat Rzeczpospolita –republica-confederaţie, cu o politică unică, indivizibilă, un singur rege ales (e drept, pe viaţă, dar puţini regi aveau norocul să trăiască mult în Evul Mediu!) şi nu născut, un singur Seim, o singură moneda etc. „Lituanienii aveau să-şi păstreze propriile legi, propria administraţie, propria armata, precum şi titlurile familiilor princiare. Detaliile au fost stabilite de comun acord.” [1] Uniunea avea să dureze până în 1772, când a avut loc prima împărţire a Poloniei. Citeste continuarea »









Booking.com

FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium