Carti de fictiune

O undiță pentru bunicul meu, de Gao Xingjian

”O undiță pentru bunicul meu”, de Gao Xingjian Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, Iași, 2017 Traducere din limba chineză și note de Irina Ivașcu L-am văzut de două ori în conferințe publice pe Gao Xingjian la FILIT Iași 2017, prima dată în conferința de presă, a doua oară într-una din Serile FILIT. Mi-a plăcut cumsecădenia lui, felul zâmbitor în care își privea interlocutorii, le răspundea sau li se adresa, dorința de a schimba lumea prin arta pe care o promovează, felul în care se consideră acum, după câștigarea Premiului Nobel pentru Literatură, un adevărat ”cetățean al lumii”. Mi-am închipuit, apoi, că scrierile sale nu pot fi mult departe de omul care este și nu m-am înșelat prea mult, chiar dacă volumul său de proze scurte nu m-a entuziasmat. (mai mult…)

E-un rege nebun în Danemarca, de Dario Fo

”E-un rege nebun în Danemarca”, de Dario Fo Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2017 Traducere din italiană de Vlad Russo Motto: ”Ne-am obișnuit să categorisim orice gest omenesc cu prea multă simplitate și cam sumar. Despre un om care ia hotărâri foarte cumpănite se spune că e înțelept, chiar dacă pe urmă rezultatul ideii sale se dovedește a fi catastrofal; despre un altul care, brusc și fără zăbavă, impune adoptarea unei idei extrem de benefice și o nimerește din plin, spunem că e nebun.” (pag. 64) Dario Fo mărturisește chiar în subtitlul romanului că ideea îi aparține fiului său – După o idee a lui Jacopo Fo –, lucru pe care îl repetă în nota de la început: ”Ideea acestei cărți s-a născut în urma unei cercetări privitoare la regii Danemarcei din secolul al XVIII-lea, realizată de fiul meu Jacopo.” Așa că, imediat după ce termini acest volum, te întrebi cât este adevăr și cât este ficțiune, mai ales că wikipedia abundă despre informații despre regele nebun al Danemarcei, Christian VII, despre fiul său, Frederick V și intrigile aristocrației pentru tronurile lor. Nu vom știi probabil niciodată, dar încă o dată, înainte de decesul său din 2016, Dario Fo a fost un descoperitor al unor istorii despre care nu se știau prea multe (de citit, în această notă și volumul ”Fiica papei”). (mai mult…)

Cam așa va arăta America post-apocaliptică: Casa molimei, de Jim Crace

”Casa molimei”, de Jim Crace Editura Allfa, Colecția Strada Ficțiunii, București, 2012 Traducere din limba engleză și note de Ioana Văcărescu Motto: ”Aceasta fusese America, acest râu care traversa fâșia de pământ cale de zece luni, de la mare la mare. Fusese cel mai sigur loc de pe pământ.” (pag. 14) Jim Crace nu a mai ajuns la FILIT Iași în acest an, dar m-am bucurat mult că, înainte de festival, i-am citit și o a doua carte apărută în traducere românească, după ”Recolta”, acum vreo doi ani. În ”Casa molimei”, autorul britanic nu-și schimbă prea mult registrul, deși romanul pare, la prima vedere, total diferit: dacă în ”Recolta”, fundalul era un sat medieval, cu toate obiceiurile și înapoierile sale, în romanul despre care vorbim astăzi, fundalul este dat de o Americă post-apocaliptică, dar care seamănă foarte mult cu o Americă înapoiată, de acum câteva secole. (mai mult…)

Iată-mă, de Jonathan Safran Foer

”Iată-mă”, de Jonathan Safran Foer Editura Humanitas Fiction, București, 2017 Traducere din engleza si note de Andra Matzal si Cosmin Postolache Imediat ce am aflat ca pe rafturile librariilor a aparut un nou roman semnat Jonathan Safran Foer – proaspat-proaspat, am simtit acele binecunoscute furnicaturi de nerabdare in fata promisiunii unei lecturi de exceptie. Am primit cartea cu putin inainte de vacanta, astfel ca mi-am inceput in avion dubla calatorie, spre Israel si in lumea lui “Iata-ma”. Si mi-am incheiat-o tot in avion, la intoarcerea in Bucuresti. Dar nu mi-a fost de ajuns, astfel incat, cazuri rare pentru mine, am reluat lectura, pe obiective, in conformitate cu notele pe care obisnuiesc sa le scriu pe pagina de garda. (mai mult…)

Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică. Lovitura de grație, de Marguerite Yourcenar

”Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică. Lovitura de grație”, de Marguerite Yourcenar Editura Humanitas Fiction, București, 2017 Traducere din franceză de Petru Creția (primul roman) și Doina Jela Despoi (al doilea roman) Motto: „Nu viciile pe care le avem ne fac să suferim, ci neputința noastră de a ne împăca cu ele.” (pag. 79) Marguerite Yourcenar este autoarea celui mai bun roman istoric pe care l-am citit vreodată, ”Memoriile lui Hadrian”, așa că îi citesc cu interes și cu așteptări mari fiecare volum apărut în traducere românească. Cel mai recent cuprinde două mini-romane – ”Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică” și ”Lovitura de grație” – constituie un fel de introducere în opera sa literară, pentru că nu sunt nici cele mai bune romane, nici cele mai bine închegate stilistic, deși talentul scriitoarei se vede la fiecare rând. De altfel, ”Alexis” este primul ei roman, publicat inițial în 1929, iar ”Lovitura de grație” îi urmează mai târziu, în 1939, după ce publicase alte două romane intermediare. (mai mult…)

Romanele și filmele cu spioni sunt o prostie: ”Expo ‘58”, de Jonathan Coe

”Expo ‘58”, de Jonathan Coe Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, Iași, 2014 Traducere din limba engleză și note de Nadine Vlădescu și Sanda Watt Înainte să-l aud pe Jonathan Coe la FILIT 2017, era cazul să citesc și o carte pe care a scris-o și am început cu cea mai recentă carte a sa, ”Expo ‘58”, apărută inițial în 2013 și la noi în 2014, la Editura Polirom. Dacă ulterior aveam să aflu că este un personaj amuzant și mucalit, ca un englez veritabil, prima dată l-am cunoscut prin acest volum, pe care l-am declarat cu adevărat delicios. (mai mult…)

O mie de femei albe, de Jim Fergus

”O mie de femei albe. Jurnalul lui May Dott”, de Jim Fergus Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2017 Traducere din engleză și note de Iulia Vladimirov Motto: „La drept vorbind, după felul în care am fost tratată de așa-numiții oameni ”civilizați” din viața mea, abia aștept să locuiesc printre sălbatici. Încă mai sper ca măcar ei să ne prețuiască.” (pag. 66) Jim Fergus nu își ia prea des subiectele din realitatea imediată, așa cum o fac mulți dintre autorii contemporani, ci pare că are un talent deosebit (și meritul, desigur) de a descoperi prin arhive fapte istorice inedite, pe care le utilizează, le ficționalizează, în romanele sale. În ”Amintirea dragostei”, era vorba de realizarea tabloului ”Orgie” de către pictorița franceză Chrysis Jungbluth, în vreme ce în romanul pe care vi-l prezint astăzi, ”O mie de femei albe”, publicat inițial în 1998, el a descoperit că, în 1854, un șef de trib al indienilor Cheyenne a cerut reprezentanților Statelor Unite să le dăruiască o mie de femei albe, pentru a deveni soțiile indienilor. (mai mult…)

Augustus, de John Williams

”Augustus”, de John Williams Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Esențial, Iași, 2017 Traducere din limba engleză de Ariadna Ponta Epoca lui Octavianus Augustus (27 î.Hr. – 14 d.Hr.) a fost una dintre cele mai înfloritoare din istoria Romei antice, mai cu seamă că acesta a reușit să tempereze la începutul domniei sale războaiele interne, cât și incursiunile barbarilor, aducând pacea Imperiului și liniștea locuitorilor, cărora a încercat să le aducă și siguranța financiară, reușind de multe ori acest lucru. În plus, a fost o epocă care a fost plină de oameni care au rămas în istoria omenirii pentru realizări impresionante în domeniul artistic sau militar (Iulius Caesar, Cicero, Vergilius, Horațiu, Agrippa, Marcus Antonius, Cleopatra, Ovidiu etc.) (mai mult…)

Clar de femeie, de Romain Gary

”Clar de femeie”, de Romain Gary Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2017 Traducere din franceză și note de Daria-Laura Bârsan Motto: ”Am iubit prea mult o femeie ca totul să fie pierdut.” (pag. 64) Atunci când am discutat despre acest roman și am făcut mini-prezentarea de după fiecare carte citită, o parte dintre prietenii mei mai în vârstă mi-au reproșat că nu am înțeles nimic din cartea, deja clasică și cult, a lui Romain Gary, de două ori laureat al renumitului premiu Goncourt. Poate lectura ei a intervenit într-o perioadă în care eram obosit sau neatent sau poate că am citit-o într-o perioadă de prea multe cărți despre nefericire. Ulterior însă, urmărind pe colegii de generație, bloggeri sau nu, care i-au acordat note pe Goodreads.com, am constatat că ne potrivim perfect la ideile (și notele) apărute după citirea ei. Concluzia? La prima vedere, cartea lui Romain Gary nu mai prinde la cei mai tineri (chiar dacă eu nu mai sunt așa de tânăr), a îmbătrânit, chiar dacă stârnește încă amintiri frumoase celor care au citit-o acum ceva zeci de ani. (mai mult…)

Un roman ”frumos”: Suflete în noapte, de Kent Haruf

”Suflete în noapte”, de Kent Haruf Editura Pandora M, București, 2017 Traducere din engleză de Paul Slayer Grigoriu ”Și apoi a sosit ziua în care Addie Moore i-a făcut o vizită lui Louis Waters. Era o seară de mai, chiar înainte de lăsarea întunericului.” (pag. 7) Romanul lui Kent Haruf începe cu fraza de mai sus, intră brusc în acțiune, fără să cunoaștem cine sunt personajele sau detalii despre acestea. Propunerea pe care Addie i-o face lui Louis ne introduce însă treptat în atmosferă: ajunși la vârsta a treia, amândoi văduvi și foarte singuri, ducând o viață fără scântei și fără așteptări, cei doi decid, ca urmare a propunerii lui Addie, să încerce să doarmă câteva nopți împreună, doar ca să nu fie singuri, să vorbească fără nimic mai mult, fără așteptări și dorințe inutile. Neașteptat, am spune, pentru doi bătrâni, dar o decizie interesantă și înțeleaptă, în cele din urmă. (mai mult…)