Carti de fictiune

America, de Franz Kafka

”America”, de Franz Kafka Editura Litera, Colecția Clasici Moderni, București, 2015 Traducere din limba germană de Pop Simion și Erika Voiculescu Istoria romanului ”America”, la fel ca a oricărei scrieri apărute postum din Franz Kafka, este deosebit de interesantă. Cunoscut și sub numele de ”Omul dispărut”, este un roman neterminat de către autorul său și care a evoluat din ceea ce acum este primul capitol, povestirea ”Fochistul”, fiind scris în perioada 1911-1914 și publicat postum în 1927, la trei ani de la decesul lui Kafka. Acesta nu a fost niciodată în America, dar a reușit să ilustreze perfect lumea capitalismului de peste ocean prin ascultarea atentă a propriilor rude, care i-au povestit cum curge viața în țara tuturor posibilităților. (mai mult…)

Legea copiilor, de Ian McEwan

”Legea copiilor”, de Ian McEwan Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, Iași, 2015 Traducere din limba engleză și note de Dan Croitoru Moto: ”În domeniul ei, nu era ceva obișnuit ca oamenii să fie condamnați la închisoare, dar în același timp îi trecea uneori prin minte să-i bage la pușcărie pe toți oamenii ăia care își doreau, cu prețul propriilor copii, o soție mai tânără, un soț mai bogat sau mai puțin plicticos, o viață în altă suburbie, o nouă experiență sexuală, o nouă poveste de dragoste, o nouă viziune asupra lumii, un nou început promițător înainte să fie prea târziu. Urmărirea plăcerii și nimic altceva. Kitsch mortal.” Această carte mi-a stârnit interesul, pentru că reunește două dintre temele mele preferate atât în privința literaturii sau cinematografului, dar și o teme de discuție cu prietenii: în primul rând, componenta religioasă (cât de mult reprezintă pentru fiecare persoană confesiunea și principiile religioase); în al doilea rând, componenta juridică, pasiune determinată de formarea mea profesională. Iar acest roman al autorului englez le oferă pe ambele în proporții generoase, juriștii și nu numai ei vor iubi cu siguranță amănuntele pe care le oferă Ian McEwan despre o lume juridică prea puțin cunoscută românilor, cea anglo-saxonă. (mai mult…)

Singurul final fericit pentru o poveste de dragoste e un accident, de João Paulo Cuenca

”Singurul final fericit pentru o poveste de dragoste e un accident”, de João Paulo Cuenca Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom Actual, Iași, 2015 Traducere din limba portugheză și note de Iolanda Vasile Moto: ”Într-o zi vei înțelege că singurul final fericit posibil pentru o poveste de dragoste este un accident fără supraviețuitori. Da, Shunsuke, mica mea pacoste, micul meu fugu idiot: un accident fără supraviețuitori.” Încă atunci de când citim titlul lung – Singurul final fericit pentru o poveste de dragoste e un accident – al romanului scris de brazilianul João Paulo Cuenca, putem considera că ne aflăm în fața unei cărți ciudate. Cum poate fi singurul final fericit pentru o iubire un accident? Desigur, putem filozofa pe marginea acestei idei și să spunem că, într-o iubire fără sfârșit, moartea unuia dintre parteneri poate duce la o sfâșiere a celuilalt și, astfel, e mai convenabil ca o dragoste să se sfârșească printr-un accident fără supraviețuitori, nimeni dintre ei nu va suferi în acest caz. Dar aceasta e doar o filosofie ieftină și doar prima dintre ciudățeniile romanului. (mai mult…)

Satantango, de Laszlo Krasznahorkai

”Satantango”, de Laszlo Krasznahorkai Editura Curtea Veche, Colecția Byblos, București, 2012 Traducere de Anamaria Pop Laszlo Krasznahorkai este laureatul editiei internationale 2015 a premiului pentru literatura Man Booker (a sasea oara cand acest premiu a fost atribuit). In textul care insoteste anuntul, romanciera engleza Marina Warner, unul dintre membrii juriului, scrie ca 'László Krasznahorkai este un scriitor vizionar de intensitate extraordinară, o voce care surprinde textura existenței contemporane în scene terifiante, ciudate, îngrozitor de comice, și de multe ori zguduitor de frumoase.' Cuvintele scriitoarei engleze sunt potrivite si pentru primul roman al lui Krasznahorkai, 'Satantango', pe care l-am citit in traducerea romaneasca impecabila a Anamariei Pop, aparut in 2012 in colectia Byblos a editurii Curtea Veche, cu sprijinul Biroului Maghiar pentru Carti si Traduceri. Scris in 1985, in deceniul de apus al comunismului in estul Europei, cartea poarta multe dintre insemnele literaturii de sfarsit de epoca pe care le regasim si in carti ale literaturii romane, cehe, sovietice din acea vreme. Se incadreaza insa si in dimensiunea mai larga europeana si universala cu accente din Kafka, Beckett si Orwell. As mai adauga si intersectia cu spatiul cinematografic, 'Satantango' fiind ecranizat in 1994 de regizorul Bela Tarr, care il transpune pe ecran intr-o viziune cinematografica lunga de 450 (!) de minute, pe care din scenele pe care le-am vazut pana acum (nu am reusit inca sa vad tot filmul) il aduce in memorie imediat pe Tarkovski, cel din 'Stalker'. (mai mult…)

Din lumea caselor de toleranță: Valea Minunilor, de Amy Tan

”Valea Minunilor”, de Amy Tan Editura Polirom, Colecția „Biblioteca Polirom”, Iași, 2015, 562 p. Traducere din limba engleză și note de Ana-Maria Man O incursiune în complicata și adesea de neînțeles lume orientală oferă Any Tan într-un roman de tip James Clavell. Subiectul nu este eroismul sau abilitatea vreunui Tai Pan, ci erotismul și abilitatea unei femei în lumea tradiționalistă chineză, a Shanghaiului de acum un secol; în universul curtezanelor din case de „prima mână” (fără a le mai socoti pe cele de a doua mână sau de opium) există o ierarhie foarte strictă: o floare poate avea drept clienți un pretendent, un pețitor sau un patron (pentru un sezon sau două) – cu care se încheie contracte, prin intermediul „mamei” și care îi plătește un salariu în fiecare lună, în plus față de diferite cadouri ce constau mai ales în bijuterii. (mai mult…)

Falconer, de John Cheever

”Falconer”, de John Cheever Editura Nemira, Colecția Babel, București, 2015 Traducere din limba engleză și note de Liviu Bleoca Prietenii mei mi l-au recomandat pe John Cheever și ale sale povestiri, dar până voi ajunge la ele, am zis să dau o șansă acestui roman apărut recent la Editura Nemira, publicat inițial în 1977. Cum puteam să plec la drum altfel decât entuziast, având în vedere faptul că, pe coperta a IV-a, se află menționată următoarea sintagmă: ”Volum inclus în topul TIME al celor mai bune 100 de romane scrise în limba engleză între 1923 și 2005.” În plus, locul desfășurării acțiunii – închisoarea Falconer – promitea dacă nu adrenalină, măcar lucruri inedite, o descriere a unui mediu pe care îl întâlnim de puține ori în literatură – închisoarea, dar de multe ori în filme (să nu uităm de succesul serialelor Prison Break sau Oz). (mai mult…)

O delicatesă, de Muriel Barbery

”O delicatesă”, de Muriel Barbery Editura Nemira, Colecția Babel, București, 2015 Traducere din limba franceză de Adrian Pătrușcă Moto: ”Nimănui nu-i mai era foame, dar exact așa trebuie să fie la momentul patiseriilor: nu le poți aprecia în toată subtilitatea lor decât atunci când nu mănânci ca să-ți potolești foamea și când orgia dulce nu e acoperită de o necesitate primară, ci îți tapetează cerul gurii cu toată iubirea de pe lume.” Pentru persoanele care apreciază mâncarea, pentru adevărații gurmanzi, o astfel de carte nu poate fi decât o delicatesă. Chiar dacă nu este o capodoperă, Muriel Barbery imaginează o lume a deliciilor culinare, a mâncărurilor fine, dar și obișnuite, în care cititorii pot găsi la fiecare pagină dacă nu o rețetă măcar un miros suav, o gustare delicioasă și o poftă de nestăvilit. Căci, probabil, așa este când îți transformi pasiunea adevărată – vorbim aici de mâncare, dar poate fi orice altceva – în meserie și ești unul dintre cei mai importanți critici gastronomici din lume. (mai mult…)

Cazul Eduard Einstein, de Laurent Seksik

”Cazul Eduard Einstein”, de Laurent Seksik Editura Pandora M, București, 2015 Traducere din franceză de Doru Mareș și Gabriela Riegler Moto: ”Tata zice să mai ies la aer. Pentru el e ușor, dar eu trebuie să muncesc foarte mult. Nu sunt Einstein.” Am fost întotdeauna interesat de biografiile marilor personalități, iar Albert Einstein nu face excepție, fiind una dintre cele mai importante personalități ale secolului trecut, un om de știință apreciat pentru descoperirile sale, pentru modul în care s-a implicat, mai ales în America, în cauzele considerate pierdute ale umanității, cum ar fi segregația rasială sau o lume fără războaie. El a rămas, în același timp, o persoană controversată (nu e cazul să spun eu aici motivele și adevărul, ele se pot regăsi răsfoind niște pagini, inclusiv de pe Internet). Dacă pentru inițiativele și părerile sale publice, informațiile abundă, pentru a intra mai adânc în biografia personajului, sunt necesare și lecturi mai avansate, biografii și arhive. (mai mult…)

Recolta, de Jim Crace

”Recolta”, de Jim Crace Editura Allfa, Colecția Strada Ficțiunii, București, 2015 Traducere din limba engleză de Iulian Curuia ”Două spirale de fum, într-o perioadă a anului care e prea călduroasă pentru un foc de țară, ne iau prin surprindere pe aceia dintre noi care nu s-au ținut de pozne-n întuneric. Pământul nostru e cuprins de flăcări de la un cap la altul. Dincolo de șanțurile de hotar și la adăpostul pădurilor noastre, pe pământ comun, acolo unde ieri nu era nimeni care să facă focul, niște străini și-au ridicat o colibă la lumina milostivă a unei luni de seceriș – patru pereți făcuți în pripă, un acoperiș – și au trimis la cer cea mai îndepărtată dintre cele două spirale de fum. Focul arde jilav. Probabil că au pus verdeață umedă ca să facă fumul mai negru și să nu treacă neobservați. Se ridică într-o coloană care abia dacă se subțiază sau se îndoaie până ce trece de coroana copacilor. Ne spune: ”Au sosit vecini noi; și-au găsit un loc, și-au făcut o vatră; cunosc cutumele și legea. Primul fum le-a dat dreptul să rămână.” Mai vedem.” (mai mult…)

Femeile care au renunțat la bărbați, de Karine Lambert

”Femeile care au renunțat la bărbați”, de Karine Lambert Editura Trei, Colecția Fiction Connection, București, 2015 Traducere din franceză de Doina Ioanid Moto: ”Nu poți să împiedici o pisică atunci când s-a dedulcit la smântână.” Dacă romanul Fernandei Torres, ”Final”, despre care scriam acum ceva timp, se ocupa de femeile din viața mai multor bărbați, Karine Lambert ne propune un experiment ceva mai inedit, care poate fi întrezărit încă din titlul cărții sale – ”Femeile care au renunțat la bărbați”. De altfel, asta era și propunerea de lectură simultană a Editurii Trei - El și Ea sau Ei și Ele sau, mai bine spus, cum se descurcă Ele fără Ei și Ei fără Ele. (mai mult…)