Recenzii filme si carti

A doua ediţie a Festivalului Filmului Evreiesc Bucureşti s-a încheiat joi, 3 mai, la Cinema Studio, printr-o seară festivă, în prezenţa invitaţilor Avishay Kfir (regizor, directorul Cinematicii Haifa) şi Branko Ivanda (regizor) şi a organizatorilor festivalului. Premiul Competiţiei de Film Documentar – finanţat de Institutul Cultural Român – i-a revenit peliculei poloneze Pawel evreul (The Moon Is Jewish, 2011), în regia lui Michal Tkaczynski.

Trofeul festivalului, realizat de artistul plastic Diana Laufer, a fost înmânat de Laurenţiu Damian (regizor, scenarist, profesor universitar UNATC, membru al juriului) doamnei Natalia Mosor, director adjunct al Institutului Polonez din Bucureşti, care l-a acceptat în numele realizatorilor documentarului. De asemenea, regizorul Andrei Călăraşu a primit o distincţie onorifică pentru întreaga activitate.

Festivitatea de premiere a fost urmată de proiecţia filmului israelian Notă de subsol (Footnote, r: Joseph Cedar), nominalizat anul acesta la Oscar, la categoria „Cel mai bun film străin”, şi câştigător al  premiului pentru „Cel mai bun scenariu” la Cannes, anul trecut. Citeste continuarea »

Editura Herg Benet și clubul Control vă invită miercuri, 9 mai, de la ora 19.30, în Control (Str. Academiei nr. 19), la lansarea romanului “Pervertirea”, de Cristina Nemerovschi, în cadrul unui eveniment cross-art, urmat de after-party.

Vor vorbi despre romanul “Pervertirea” criticul literar Radu Voinescu și scriitorii Ciprian Măceșaru și Leonard Ancuța. Moderatorul discuției: Dan Belfast Anghel. Invitată: actrița Tamara Roman, care va citi fragmente din romanul “Pervertirea”.

Concert rock live: SEMNE.
Trupa de rock alternativ SEMNE a apărut în anul 2007, la inițiativa vocalului Adrian Tănase de la Țapinarii, alături de Ionuț Ivana (ex-Dracula) și de Victor Adrian Rus, chitaristul trupei 9,7 Richter. Au fost cooptați Cornel Stanchi, la tobe, și Alexandru Marian Ganea (aka Andu) la chitară. Primul concert a avut loc la festivalul Zapping Through Culture, în recital, în septembrie 2007, în Club A. „Fum” a devenit primul single SEMNE și a stat 3 săptămâni la Romtop City FM. Citeste continuarea »

Misterul Regelui. Despre scris, de Stephen King
Editura Nemira, Bucuresti, 2007
Traducere de Mircea Pricăjan

Literatură dezbrăcată de adverbe

Un guest-post de Constantin Piştea

Am citit, în ultima vreme, mai multe cărţi de teorie a scrisului. În relaţie cu celelalte (scrise, printre alţii, de Umberto Eco sau Orhan Pamuk), cea semnată de Stephen King mi s-a părut foarte practică. Mai puţin teoretizantă şi mai plină de exemple sau concepte pe care n-ai cum să le uiţi dacă ai chef să te apuci de scris.

Înainte de toate, Stephen King îşi aminteşte câteva episoade din copilărie şi tinereţe, momente definitorii pentru formarea sa ca scriitor (a crescut fără televizor, iar lucrul acesta se pare că l-a ajutat; asta până când, pe la 12-13 ani, a început să se uite la filme de groază). Am fost impresionat să aflu că drepturile pentru primul său roman, Carrie, s-au vândut pentru 400.000 de dolari, dar şi să citesc paginile în care recunoaşte că a fost dependent de alcool şi droguri. „Tabby (soţia) a început răsturnând pe jos un sac de gunoi luat de la mine din birou: cutii de bere, chiştoace de ţigări, cocaină în flacoane de-un gram şi cocaină în punguţe de plastic, linguri murdare de muci şi sânge, Valium, Xanax, flacoane de sirop Robitussin şi Nyquil împotriva răcelii, până şi sticle de apă de gură.” Citeste continuarea »

Filme suprarealiste, tragice, emoționante sau amuzante vor concura anul acesta pentru Trofeul Transilvania, la cea de-a 11-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), într-o competiție care se anunță mai strânsă ca niciodată.

„Pentru prima oară în istoria competițiilor de la TIFF, mi-e greu să-mi imaginez care va fi favoritul publicului. Poate și pentru că toate personajele din filme sunt extrem de atașante, chiar și atunci când unele dintre ele comit fapte reprobabile”, spune Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului.  Citeste continuarea »

Shame (2011) – Rusine
Regia: Steve McQueen
Distributia: Michael Fassbender, Carey Mulligan, James Badge Dale, Nicole Beharie

Am vazut acest film acum doua zile si inca ma gandesc ce as putea sa scriu despre el. Am vazut, de asemenea, ca foarte multa lume l-a laudat ca fiind o capodopera a lui Steve McQueen (creatorul lui Hunger, un alt film foarte apreciat) si ca Michael Fassbender este unul dintre actorii in voga, simpatizat de everybody, nu si de catre mine. Am citit, dupa vizionarea filmului, la Saramon, despre faptul ca este aproape inevitabil sa iti placa Shame,  daca anterior ti-a placut Drive. Si, dupa toate aceste considerente, inca ma gandesc care sunt motivele pentru care acest film nu m-a entuziasmat, desi subiectul este interesant, solutii pentru a atrage publicul sunt, distributia este aleasa cu mare tact si inspirat, iar regizorul face o treaba minunata. Sa vedem! Citeste continuarea »

Joi, 3 mai, de la ora 20.15, la Cinema Studio, are loc Gala de închidere a celei de-a doua ediţii a Festivalului Filmului Evreiesc Bucureşti. Seara va începe cu festivitatea de decernare a premiului competiţiei de film documentar – premiu oferit de Institutul Cultural Român – şi va continua cu proiecţia producţiei israeliene Notă de subsol (Footnote, r: Joseph Cedar), nominalizată anul acesta la Oscar, la categoria „Cel mai bun film străin”, şi câştigătoare a  premiului pentru „Cel mai bun scenariu” la Cannes, anul trecut.

Notă de subsol (Israel, 2011) este povestea unei acerbe rivalităţi dintre un tată şi fiul său, ambii profesori de Talmud care şi-au dedicat viaţa profesiei. Tatăl pare un purist încăpăţânat care nu vrea să aibă de-a face cu sistemul, în timp ce fiul său, Uriel, tânjeşte după recunoaştere şi onoruri. Într-o bună zi, însă, rolurile se inversează, atunci când tatăl află că va primi cel mai important premiu la care poate aspira, iar în sufletul fiului se dă o luptă între invidie şi mândrie. Va fi el capabil să compromită gloria tatălui? Citeste continuarea »

Despre carte:

Autorul anonim al scrierii Despre viata si poezia lui Homer sustine ca Pitagora ar fi imprumutat de la Homer dogma nemuririi sufletului, teoria migratiilor succesive ale acestuia, doctrina numerelor (unde unitatea este principiul binelui iar diada principiul raului), stiinta muzicii si arta de a o folosi in scopuri morale si religioase. Imitandu-si maestrul, pitagoricienii nu au ezitat niciodata sa utilizeze versul pentru a moraliza sufletele, recomandand purificarea trupurilor prin arta medicinei si sufletele prin arta muzicii. Muzica se uneste cu poezia in cantec, iar cantecul, pentru pitagoricieni, este unul din cele mai desavarsite mijloace de purificare si educatie, una din formele cele mai inalte de expunere a ideilor morale; caci muzica, in opinia lor, face sa patrunda in suflet si in trup armonia si ritmurile ei, adica sanatatea si virtutea. In sfarsit, Versurile de Aur, care apartin cu siguranta Scolii Pitagoreice, sunt o dovada autentica a caracterului poetic pe care filosofia pitagoreica l-a pastrat mereu, si care se manifesta atat in esenta doctrinelor sale cat si in forma in care acestea s-au dezvoltat. Citeste continuarea »

Like Crazy (2011)
Regia: Drake Doremus
Distributia: Felicity Jones, Anton Yelchin, Jennifer Lawrence, Charlie Bewley

Sa va uitati la primele 15 minute din acest film si s-ar putea sa va ia lesinul. De ce? Totul este dulce, chiar daca nu este un film despre ciocolata: o tanara studenta expune un curs despre Internet si ii face, in acelasi timp, ochi dulci unui coleg de-al sau; ii pune apoi o scrisoare pe masina, plina de cuvinte frumoase si poezii, iar el pica in capcana; se intalnesc la un ceai (!), vorbesc, nu isi gasesc cuvintele, este clar ca ea doreste mai mult, iar el este confuz cu privire la ceea ce simte; ajung acasa la ea si, in loc de primul sarut, el-viitorul designer de mobila face aprecieri asupra scaunul de pe care ea scrie si ii cere sa ii citeasca ceva personal; totul devine o relatie, cu zambete, imbratisari, sarutari si promisiuni de iubire vesnic. Dulceag, nu? Citeste continuarea »

-Ca de obicei, articole frumoase, interesante si cu multe amanunte pe Istoriafilmului.ro. De data aceasta, despre Starea de fapt a filmului romanesc de dupa revolutie: “Până la a se pune cu adevărat pe treabă, realizatorii noştri au „lâncezit” profesional, din diverse motive: împărţirea patrimoniului Studiourilor Buftea, prin „redistribuirea” şefiei caselor de filme; lupta pentru cine şi de ce să turneze primul şi cât mai mult; angajări şi angajamente politice diverse, motivate public de cele mai bune intenţii; răfuieli cu iz ideologic ş. a. m. d. Slăbiciuni lumeşti în locul organizării şi elaborării unei strategii care să vizeze interesele pe termen lung ale cinematografiei române, nu ale cineaştilor români ai momentului. Aşa se face că, într-o simetrie nebănuită atunci cu 2000, în primul an de după Revoluţie nu s-a produs niciun film românesc: „Esenţialul «semn»al paradoxalului an cinematografic 1990 a fost acela că, în primul an de libertate, nu a fost realizat, practic, niciun film de lungmetraj cu actori (fapt care nu s-a întâmplat de multe decenii încoace!), deşi cineaştii şi-au dobândit relativ repede, aşa cum şi-au dorit, independenţa artistică şi administrativă.” Citeste continuarea »

“Jack: Biografia lui Jack Nicholson”, de John Parker
Editura Publica-Victoria Books, Bucureşti, 2011
Traducere din limba engleză de Monica Mitarcă

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Publica.

Moto: „A intrat în rândul starurilor ca un amestec de Hollywood vechi şi Hollywood nou, ambalate într-un pachet unic, complet diferit – fie că e bun sau rău –, ca tot ce ţine de el. Gama de roluri în care a jucat a depăşit multe dintre cele mai aventuroase şi provocatoare graniţe, de la Diavolul însuşi la faimoasa portretizare a Jokerului în Batman şi, în ultimii ani, ducând acea „diferenţă” mai departe, la personajele care au apărut odată cu înaintarea în vârstă.”

 Ceea ce este, în primul rând, interesant în cazul biografiilor apărute la Editura Publica, este că aflăm despre fiecare dintre personalităţile descrise amănunte pe care, poate, nu le-am fi descoperit din alte surse şi, de asemenea important, că ne este prezentată evoluţia unei cariere pe tot parcursul ei, fără a fi eludat niciun detaliu care ar fi fost departe de noi dacă am fi urmărit numai realizările publice ale persoanei în cauză. Citeste continuarea »