Andrey Rublyov (1966) – Andrei Rublyov
Regia: Andrei Tarkovsky
Actori: Anatoli Solonitsyn, Ivan Lapikov, Nikolai Grinko, Nikolai Sergeyev

Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe Provideo.ro.

Dupa Copilaria lui Ivan, Andrei Tarkovsky continua cu Andrei Rublyov, un film intr-un registru la fel de grav, insa transpus intr-o Rusie medievala si pe un fundal profund religios. Poate si aceasta tema centrala – religia – este si motivul pentru care al doilea film de lungmetraj al lui Tarkovsky nu a insemnat pentru mine suprema desfatare (si implicit un film de nota 10), dar si faptul ca nu este un film usor de inteles de la prima vizionare. Este insa, fara putinta de tagada, o capodopera.

Andrei Rublyov

Andrei Rublyov – un calugar nonconformist (cel putin, pentru perioada in care a trait) si un aprig luptator cu autoritatea de orice forma ar fi ea – este in prezent recunoscut ca unul dintre cei mai importanti pictori de biserica, cu precadere de icoane, din istoria Rusiei. Desi mai multe acte ale peliculei il au ca personaj principal, iar celelalte se invart in jurul personalitatii sale si a impresiei produse printre contemporani, nu Andrei Rublyov este ideea centrala pe care o transpune Andrei Tarkovsky, ci o serie de teme fundamentale ale conditiei umane.

In primul rand, tema luptei impotriva autoritatii pentru apararea propriilor credinte si idealuri. Andrei Rublyov este un calugar-pictor care isi pastreaza propria coloana vertebrala in timpuri foarte dificile, cand orice mica impotrivire putea aduce moartea. El se lupta pe planul gandirii cu oricine ii sta impotriva, de la marii printi ai vremii pana la oamenii simpli, doar cu ideea de a-si prezerva opera si propriile opinii.

In al doilea rand, este un film despre Rusia si obiceiurile ei, unul dintre marile merite ale lui Andrei Tarkovsky fiind acela ca nu se rezuma la Rusia medievala, ci, sub aparenta ei, pune in discutie si Rusia sovietica si propriile ei defecte: implicarea abuziva in viata oamenilor, neregulile din administratie si amestecul in treburile altor tari, inlocuirea religiei cu ateismul si negarea traditiilor crestinesti.

Rublyov

La ilustrarea acestor aspecte, ne ajuta foarte mult conflictul interior in care este implicat Andrei Rublyov: el este adeseori un om fara nicio religie, respingator al vietii sociale, pentru ca in alte momente sa se intoarca la religie cu tot sufletul; se gaseste in fata unei antiteze aproape absurde (daca ne gandim din exterior) – aceea de a trebui sa aleaga intre a fi un rus autentic sau a fi fiinta umana.

Este, cu precadere, o capodopera a imaginii. Chiar daca este filmat in pelicula alb-negru (cu exceptia frumoaselor icoane de la final, realizate de Andrei Rublyov insusi), imaginile par adeseori pictate, iar episoadele in sine au valoarea unor scurtmetraje de sine statatoare. Scenele sunt extrem de realiste si nu de putine ori prea crude, cum ar fi cea privind atacul condus de bandele tatare. Cea mai frumoasa parte a filmului, cea care ramane vie in memorie dupa vizionare, este ultima in ordinea succesiunii episoadelor, care ilustreaza modul de producere a clopotului si baiatul care a preluat aceasta sarcina. Andrei Rublyov nu apare decat tangential, dar dorinta de a reusi a baiatului este cea care da forta momentului si readuce speranta atat in sufletul lui, dar si in sufletele acelora care ii comandasera marita lucrare sau care doar urmaresc realizarea ei.

Cele 185 minute ale filmului il fac totusi destul de greu de urmarit, iar profunzimea sentimentelor si a trairilor il pot face, de asemenea, greu de inteles. Cu toate acestea, este un film extrem de inteligent si de complex, Andrei Tarkovsky oferind aici o viziune artistica personala unica.

Nota: 9/10

Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe Provideo.ro.

Let Me In

Trailer:

Confruntarea legendara dintre oameni, regi si zei se da din 25 august pe DVD si Blu-ray.

Pana atunci, www.provideo.ro, cel mai complex magazin online de film si muzica, ofera tuturor ocazia unica de a achizitiona filmul Infruntarea Titanilor inaintea lansarii oficiale.

Precomanda in perioda 19 iulie – 24 august Infruntarea Titanilor in varianta DVD, Blu-ray sau editia speciala pe doua discuri in carcasa metalica disponibila in carcasa metalica si poti castiga zeci de premii originale. Fiecare  precomanda e o sansa de a obtine unul dintre tricourile sau brelocurile originale puse in joc.

Arhicunoscutele personaje mitologice: Zeus (Liam Neeson), Hades (Ralph Fiennes) sau Perseu (Sam Worthington) incep o lupta acerba care pare fara iesire si doar un adevarat erou mai poate salva omenirea de la distrugere. Ramas fara familie in urma razbunarii lui Hades, Perseu nu mai are absolut nimic de pierdut, astfel incat se ofera voluntar intr-una dintre cele mai periculoase misiuni. Infruntarea lui Hades si impiedicarea eliberarii celebrei creaturi Kraken printre oameni ii implica pe eroi in actiuni dintre cele mai primejdioase. Lupta contra unor scorpioni uriasi, taierea capului Medusei si nu in ultimul rand, uciderea mitologicei fapturi, Kraken, il determina pe Perseu sa isi recunoasca abilitatile de semizeu. Nascut printre zei, dar crescut de muritori acesta va jongla abil cu cele doua laturi ale personalitatii sale intr-o pelicula spectaculoasa.

Precomanda acum Infruntarea Titanilor in format Blu-ray, DVD sau editie speciala pe 2 discuri in carcasa metaliza in exclusivitate de pe site-ul www.provideo.ro si poti fi unul dintre castigatorii numeroaselor premii puse la bataie!

“Dincolo de limite”, de Salman Rushdie

Puteti cumpăra cartea acum, de pe CartePremium.ro.

Dincolo de limite este cartea care reuneşte unele dintre cele mai importante articole publicate de autorul englez de origine indiană, Salman Rushdie, între anii 1992-2002, carte ce a fost publicată mai întâi în anul 2003, sub titlul Step Across this Line. Cunoscând o parte din opera de ficţiune a lui Rushdie, nu ne-am îndoit nicio clipă de valoarea autorului, de cultura sa enciclopedică şi de erudiţia care ni se relevă din fiecare roman (am fost uimit să văd încă de la Seducătoarea din Florenţa imensul material bibliografic folosit în acel roman).

Rushdie este însă şi mai surprinzător în Dincolo de limite, fiind de asemenea şi un publicist de mare talent, care foloseşte orice prilej şi orice mijloc pentru a ne dărui pagini alese din aproape orice domeniu: India este, normal, principalul subiect, dar ne aflăm şi în faţa unor editoriale valoroase de politică, de economie, de muzică (fan declarat al rock-ului generaţiei sale, dar şi al formaţiei U2, pe care a inspirat-o în câteva melodii), de cinematografie sau de teoria filmului, nu în ultimul rând de… fotbal.

Cartea este împărţită în patru mari capitole: Eseuri, Mesaje din Anii Ciumei, Editoriale şi Dincolo de limite. Prima parte – Eseuri – cuprinde texte mai exhaustive scrise între 1992 şi 2000, cu privire la subiecte variate. De altfel, Rushdie uimeşte încă de la primul eseu, intitulat Dincolo de Kansas, în care descoperim o lucrare erudită cu privire la filmul „Vrăjitorul din Oz”, implicaţiile acestuia în societatea americană contemporană, metaforele fiecărui personaj, dar şi modul în care au fost acestea interpretate şi motivele pentru care au fost aleşi anumiţi actori, redescoperirea filmului odată ce am ajuns adulţi („Aceasta e ultima şi cea mai teribilă lecţie a filmului: că există un sfârşit, un ritual de trecere neaşteptat. În final, încetând să mai fim copii, devenim cu toţii magicieni fără magie, scamatori demascaţi, având doar simpla noastră umanitate ca s-o scoatem la capăt”).

Salman Rushdie

Însemnările despre fotbal sunt concepute, din dorinţa expresă a autorului, la un nivel strict microbistic şi nu la unul elevat. Atunci când a ajuns pentru prima dată la Londra, în ianuarie 1961, primul meci la care a participat ca spectator, dus de mână de tatăl său, a fost o partidă amicală între Arsenal, clubul din nordul Londrei, şi campionii Spaniei şi ai Europei, Real Madrid. Marea diferenţă dintre cele două echipe, în favoarea echipei spaniole, l-a dezamăgit şi, la următorul meci, şi-a ales echipa căreia i-a dăruit inima: Tottenham Hotspur: „Nu-mi aduc aminte cine era în ziua aceea în echipa Tottenhamului (care şi-a zdrobit adversarii), dar îmi aduc aminte că atunci am înţeles că, într-un mod profund şi inalterabil, fusesem deja transformat de vizita mea în acel cartier mohorât din nordul oraşului aceluia care deocamdată mi-era absolut străin. Băiatul care a părăsit stadionul celor de la Tottenham din White Hart Lane după fluierul final al meciului nu mai era un simplu spectator. Devenise un fan.”

A doua parte a cărţii, intitulată Mesaje din Anii Ciumei, reprezintă o selecţie din timpul lungii campanii împotriva fatwa. Romanul Versete satanice, carte apărută în anul 1988, a fost condamnată de majoritatea lumii musulmane, întrucât o considera, datorită subiectului său, o blasfemie la adresa profetului Mahomed şi a Islamului. Romanul a fost interzis inclusiv în propria sa ţară – India -, precum şi în alte ţări musulmane sau cu comunităţi puternice musulmane, iar ayatollah-ul iranian Ruhollah Khomeini a declarat că este de datoria sacră a oricărui musulman să omoare autorul. Aceasta a fost fatwa împotriva lui Salmon Rushdie, un decret religios islamic în care autorul nu a intrat singur, ci în condamnarea la moarte intrau şi toţi traducătorii, editorii şi vânzătorii care ar fi distribuit această carte, fapt ce a dus la moartea unui traducător japonez, iar protestele musulmanilor pentru publicarea romanului ducând la uciderea catorva zeci de oameni in India, Pakistan si atentate in Statele Unite, Anglia.

Această parte a cărţii este, de altfel, o colecţie de articole scrise de autor pentru a-şi justifica „martiriul” şi de a face dreptate în privinţa unei condamnări asupra libertăţii de expresie, asupra unei încercări literare şi nu politice, un decret religios care l-a aruncat pe scriitor în clandestinitate timp de zece ani (în 1998, Marea Britanie a semnat o declaraţie cu Iranul prin care întreaga problemă a condamnării la moarte pare închisă). Rushdie a trăit timp de zece ani ca un refugiat politic în propria ţară, iar articolele din Mesaje din Anii Ciumei dezvăluie o lume nesigură, una de fugar, dar şi aprecierea sa pentru oamenii care îi asigură securitatea sau faţă de cei care l-au susţinut în toţi aceşti ani.

Editorialele lui Salmon Rushdie acoperă o perioadă de aproape patru ani – decembrie 1998-martie 2002 şi dezvăluie un autor atras de orice noutate, din orice domeniu, fără excepţie. Politica nu este un subiect deloc delicat pentru Rushdie – aflăm aceasta din chiar primul articol din Editoriale, care discută despre om ca animal politic şi atinge subiectul a trei lideri în vogă în acel an (1998) şi anume Bill Clinton, Saddam Hussein şi Augusto Pinochet. Multe dintre articole ating, măcar tangenţial, subiectul intrigilor politice sau sociale din India şi din împrejurimi, ceea ce este normal pentru un autor care îşi iubeşte încă ţara de origine, în ciuda dovezilor de înstrăinare date de multe ori de autorităţile indiene.

În toate articolele din această parte, avem de-a face cu un Rushdie foarte pertinent şi cu pasaje inteligente, care dovedesc că suntem în prezenta unui autor complet, fără lacune şi fără temeri în a-şi mărturisi propria credinţă şi propriile păreri în orice domeniu. Suntem astfel în asentimentul lui, cel puţin atunci când ne aflăm în faţa unei concluzii în privinţa festivalurilor de film din lume: „Festivalurile de film sunt de două feluri: cele care sunt ultramediatizate, circuri de marketing bolnav, cu dresori şi dresaţi, cum sunt cel de la Cannes şi chiar şi Sundance, şi cel de la Telluride, unde nu se dau niciun fel de premii şi unde chiar dacă oamenii au venit să cumpere şi să vândă, sunt foarte discreţi în privinţa asta. Într-o asemenea epocă de triumf al capitalismului, este ceva minunat să descoperi un eveniment care nu e dedicat comerţului, ci pasiunii. Şi dacă astfel de cuvinte vă sună demodat şi entuziast-adolescentine, las’ să fie aşa. Cinematograful a fost întotdeauna implicat în visele cu ochii deschişi.”

În sfârşit, ultima parte a cărţii – Dincolo de limite – este un eseu asupra limitelor umane, care a fost scris în 2002 pentru conferinţele Tanner asupra valorilor umane organizate de Yale şi tot atunci a şi fost prezentat prima dată. Este un fel de confidenţă a autorului asupra graniţelor umane peste care a reuşit până acum să treacă, ele nu sunt neapărat frontiere fizice şi, chiar dacă el discută şi despre acestea, ele sunt mai mult o împărţire arbitrară a planetei decât adevăratele frontiere ideologice ale fiecărei personalităţi. Rushdie ne dezvăluie că putem trece dincolo de limite, de frontiere, dacă avem cu adevărat voinţa de a schimba lumea în care trăim. Iar propria lui experienţă, care l-a făcut să sufere atâţia ani, să se ascundă de oamenii răuvoitori, ne dovedeşte că trebuie să depăşim barierele şi limitele, singura metodă de a ne redescoperi şi de a înţelege lumea în care trăim.

Puteti cumpăra cartea acum, de pe CartePremium.ro.

There Be Dragons

Trailer:

Never Been Kissed (1999) – Un sarut adevarat
Regia: Raja Gosnell
Actori: Drew Barrymore,

Lenea mea naturala din ultimul timp (pe care o scuz mereu cu motive de lipsa de timp sau de oboseala) m-a determinat sa renunt la filmele mele obisnuite – clasice sau, in orice caz, memorabile, in genul celor “1001 filme pe care trebuie sa le vezi intr-o viata” – si sa plec pe o panta descendenta, intr-un anumit sens, in orice caz pe drumul filmelor slabute, dar relaxante, asa cum sunt multe comedii romantice. Din aceasta categorie, face parte si “Never Been Kissed”, un film ce mi-a atras atentia datorita uneia dintre actritele mele favorite a acestui gen, simpatica si nonconformista Drew Barrymore, care si aici este la fel de emotionanta si atragatoare.

Este un film despre adolescenti, dar premisa este mult mai importanta decat o simpla harjoneala dintr-un liceu sau colegiu american: personajul principal – Josie Geller – are deja 25 de ani, lucreaza de mai multi ani in redactia celui mai important cotidian din Chicago (Sun Times), dar poarta pecetea unei inteligente peste medie si de aceea nu a fost niciodata lasata sa coboare in strada si sa realizeze cele mai intresante pagini ale ziarului, respectiv reportajul sub acoperire. Sansa i se ofera intr-o buna zi, insa se afla in fata unei adevarate provocari si, mai ales, in fata unui cosmar din trecut: trebuie sa fie din nou liceeanca, sa infrunte temerile unui trecut de tocilara, un timp in care nu s-a integrat in niciun moment si care a lasat urme adanci in prezent.

Drew Barrymore si David Arquette

In clipa in care revine in liceu, filmul se transforma in comedia adolescentina tipica: tocilari versus fitosi, fite si dusmanii, relatii romantice sau doar pe baza de sex, glume nesarate la adresa celor care nu se integreaza. Pentru Josie insa este o provocare si o dorinta de a-si invinge temerile, mai cu seama ca ascunde un secret pe care doreste sa il depaseasca: nu a sarutat niciodata un barbat, pentru ca isi asteapta inca idealul. Incercand sa se integreze, trebuie sa renunte la adevaratii prieteni, insa in momentul in care cei de la ziar ii solicita sa scrie despre relatiile (sexuale sau de dragoste) dintre elevi si profesori, renunta si se intoarce cu picioarele pe pamant.

Drew Barrymore este, normal, senzatia acestui film, este o actrita care se muleaza perfect pe astfel de roluri, datorita frumusetii si, mai ales, naturaletii pe care o aduce fiecarui rol. Alaturi de ea, un actor care se impune este David Arquette, care joaca rolul fratelui lui Josie, la fel de “batran” pentru un personaj de liceu, dar care impresioneaza prin farmec si simplitate. Un film agreabil, simpatic, departe insa de ceea ce ne dorim chiar si la o comedie romantica.

Nota: 6/10

Megamind

Trailer:

•

Memoriile unei supravietuitoare (traducere de Mihaela Negrila) este o distopie cu tenta stiintifico-fantastica. Cindva in viitor, viata urbana s-a destramat, comunicatiile s-au prabusit, iar rezervele de hrana se micsoreaza rapid, in timp ce hoarde de oameni migreaza spre zonele rurale si bande de copii cutreiera strazile. Totul este povestit din pespectiva unei femei intre doua virste, care primeste pe neasteptate, intr-o dimineata, vizita unui strain insotit de o adolescenta pe care, fara nici o explicatie, i-o lasa in grija. Din acel moment, viata naratoarei va oscila intre realitatea lumii care se naruie si o realitate personala, tainica.

„Cu Memoriile unei supravietuitoare, Doris Lessing ia distanta nu numai fata de realitatea inconjuratoare, ci si fata de mai vechile ei reprezentari ale acesteia. Eroinele pline de ardoare din romanele sale anterioare sint inlocuite de o naratoare care asista, anonima si impasibila, la prabusirea unei lumi. De la fereastra apartamentului in care locuieste, ea inregistreaza cu detasarea unei camere de luat vederi peisajul apocaliptic pe care il are in fata, iar cuvintele pe care le foloseste pentru a-si descrie experienta sint de o precizie aproape clinica.” (The New York Times)

Doris Lessing

Doris Lessing (Doris May Tayler) s-a nascut in Persia (actualul Iran) pe 22 octombrie 1919, din parinti britanici. Ulterior, familia ei s-a mutat in Rhodesia de Sud (in prezent, Zimbabwe). Primul roman, The Grass Is Singing, o reflectare a propriei copilarii petrecute in Africa neagra, a aparut in 1949. Atrasa de ideologia comunista, se disociaza definitiv de aceasta pe la mijlocul anilor ’50, in urma denuntarii abuzurilor regimului stalinist. Intre 1951 si 1959 publica ciclul Children of Violence, apoi inovatorul Carnetul auriu (1962; in pregatire la Editura Polirom), experiment literar si joc indraznet cu multiple perspective, considerat o adevarata Biblie a feminismului. In anii ’70 si ’80 urmeaza seria romanelor „despre spatiul interior“, printre care se numara O coborire in infern (1971; Polirom, 2007), Memoirs of a Survivor (Memoriile unei supravietuitoare, 1974) si ciclul romanelor SF (Canopus in Argos: Archives, 1979-1983). Ulterior publica Al cincilea copil (1988), Love, Again (1996) si Ben, in the World (2000). Pentru Under My Skin: Volume One of My Autobiography, to 1949 (1995) i-a fost decernat James Tait Black Memorial Prize. A doua (si ultima) parte a autobiografiei sale, Walking in the Shade, aparuta in 1997, a fost nominalizata la National Book Critics Circle Award.  De-a lungul impresionantei sale cariere a fost distinsa cu cele mai prestigioase premii literare din Europa, iar in 2007 a devenit a unsprezecea femeie careia i s-a decernat Premiul Nobel. In acelasi an i-a fost publicat ultimul roman, The Cleft (in pregatire la Editura Polirom). In seria de autor „Doris Lessing“ a mai aparut Al cincilea copil (2008).

„Doris Lessing da glas experientei feminine in literatura. Cu scepticism, pasiune si forta vizionara, ea supune analizei critice o intreaga civilizatie conflictuala.” (din comunicatul Comitetului Nobel pentru Literatura, 2007)

„Sint convinsa ca pretuim naratiunea tocmai pentru ca isi are tiparul in propria noastra minte. Mintile noastre sint facute pentru a povesti, sint modelate in spiritul lucrurilor succesive.” (Doris Lessing)

Drive Angry 3D (2011)

Trailer: