Le tout nouveau testament (2015) – Testamentul nou-nouț
Regia: Jaco Van Dormael
Scenariul: Thomas Gunzig, Jaco Van Dormael
Distributia: Pili Groyne, Benoît Poelvoorde, Catherine Deneuve, Louis Durant/Serge Larivière, Laura Verlinden, Didier De Neck, Marco Lorenzini
Coloana Sonora: An Pierlé
Cinematografia: Christophe Beaucarne
Un exemplu bun de ce este in stare sa produca o echipa stralucita, sudata in decursul unor colaborari anterioare. Si ma refer aici la regizor, scenaristi, directorul de imagine.
Filmul acesta s-a lasat in final cu aplauze in sala (la care mi-am dat aportul, bineinteles) si cu o stare extraordinara de bine in mintea si sufletul meu, pentru ca a rezonat complex cu structura-mi personala. Cu modul meu de a privi viata, de a apela in momentele de tristate si neputinta – la orice scanteie de speranta, de a cauta in orice moment dramatic – o fibra de umor si de comedie.
Si in plus, am fost cucerita de ideea acestei povesti – un mod modern de a privi datul religiei (in speta Noul Testament … Geneza … Exodul 🙂 ), pe ambele paliere … ale lumii de sus, personajele mitologice generatoare … si ale lumii de jos … oamenii … cu soarta lor, viata lor, visele si sperantele neimplinite, refulate …
Si peste idee, iata si maniera cinematografica superba, pornind de la zicerea povestii, alegerea actorilor – fiecare implinind un act artistic remarcabil, punerea poetica in scena sub ochiul magic al camerei care pur si simplu iti taie rasuflarea cu imagini care iti doresti sa intarzie cat mai mult pe ecran , pigmentat totul de o coloana sonora de mare inspiratie.
Sunt in acest film referiri care fara doar si poate fac apel la cunostintele si cultura generala a spectatorului, pentru o cat mai buna patrundere a ideilor pe care ni le transmit realizatorii, sunt momente la care spectatorul trebuie sa realizeze rapid si o introspectie in experienta sa personala de viata, sunt scene si replici imbibate de un umor si o satira ascutita sociala, pe care spectatorul trebuie sa le recunoasca si sa si le asume.
Viata care ne este data o traim intr-o lume magica, unde ne pandeste moartea; undeva si candva ea ne asteapta pe fiecare, dar iata adevarata magie, care exista in fiecare dintre noi si conform careia, sta in puterea noastra sa facem in asa fel incat sa invinga viata si sa ne implinim visele si sperantele, placerile si bucuriile. Chiar daca toate acestea sunt mici, omenesti!
Oricand exista posibilitatea “resetarii sistemului”, important este ca am invatat ceva din amenintarea sfarsitului.
Pe de alta parte, chiar in timpul derularii filmului, m-a dus gandul si la acei spectator, acei oameni, care vor exclama “blasfemie” 🙂 . Aceia care vor fi socati nu de idee ca “ Dumnezeu există!”, ci de aceea ca “El locuiește în Bruxelles, și se poartă oribil cu cu soția sa și fiica lor, Ea, care are 10 ani.” Vedeti, nici macar aceasta plasare in timp si spatiu, nu trebuie sa o luam oricum 🙂 , ci in concordanta cu vemurile pe care le traim. Mari soltici realizatorii filmului. (Productie Belgia – Franta – Luxemburg)
Nu va devoalez povestea, daca sunteti curiosi … o gasiti cu punct si virgula pe net. Si nici asa, nu va veti putea forma o reala si complexa parere. Doar in sala de cinema, va veti putea scufunda in lumea superba a acestui film. Oricum, este un film, dupa parerea mea, care trebuie vazut cel putin de doua-trei ori, pentru descifrarea tuturor trimiterilor si intelesurilor sale.
Si repet, pentru frumusetea imaginilor, mai ales ale celor de animatie … prelungiri si exprimari mitologice ale viselor si dorintelor personajelor, celor sase noi apostoli (care intregesc, alaturi de cei doisprezece binestiuti – numarul jucatorilor dintr-o echipa de baseball 🙂 ).
Un film complex, puternic, cu zambet si lacrima pe obraz, un film al omului contemporan si al vietii din toate timpurile.
Tin sa va atrag atentia asupra a unei idei superbe … fiica lui Dumnezeu, intalnindu-i pe fiecare dintre cei sase apostoli alesi – fiecare luptand cu constiinta propriei morti si cu intrebarea “ce faci cu viata ta?”, are capacitatea sa auda muzica interioara a fiecaruia dintre ei … si iata mai jos aceste minunate piese:
- Lascia ch’io pianga – Haendel
- Le Rappel des oiseaux – Jean-Philippe Rameau
- O solitude – Henry Purcell
- La Jeune fille et la mort – Franz Schubert
- La Mer – Charles Trenet
- Il venait d’avoir 18 ans – Dalida
- Tombe la neige – Adamo
Si nu pot sa inchei fara sa va spun ca “Testamentul nou nout” a vazut in sfarsit lumina tiparului si Victor, homeless-ul care cu greu l-a imortalizat pe hartie, da autografe publicului. In timp ce Dumnezeu, cel care in halat de casa si tarlici a creat lumea asta din pura plictiseala, ajunge departeeee, in Uzbekistan 🙂 .
Nota: 9.5/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=f6cAkpeirHU’]
